Cel mai mare lac cu apă sărată din Orientul Mijlociu, transformat într-un pustiu arid de nisip și sare
Inundațiile catastrofale de luna trecută, din Europa, sunt probabil urmarea schimbărilor climatice provocate de om, arată un nou studiu. Efectele schimbărilor climatice se pot vedea, dramatic, la Urmia în Iran.
În ultimii 20 de ani, un paradis natural s-a transformat într-un pustiu arid de nisip și sare. Încălzirea globală a evaporat, la propriu, cel mai mare lac cu apă sărată din Iran și din întreg Orientul Mijlociu. De fapt, era unul dintre cele mai mari lacuri cu apă sărată de pe Pâmânt.
Corespondent CNN: "Oriunde, aici, la Urmia, putem vedea impactul urgenței climaterice, la nivel global, pentru comunitate, pentru oameni și pentru viitorul lor. Autoritățile locale ne-au spus că Lacul Urmia a pierdut jumătate din suprafața sa..."
De la 5.400 de kilometri pătrați, în anii 1990, la numai 2.500 de kilometri pătrați, astăzi.
De vină sunt digurile și alte amenajări care au captat, pentru irigații, cursurile de apă din zonă și, mai ales, seceta severă prelungită, pe măsură ce întreaga planetă se încălzește.
Localnic: "Oamenii veneau aici pentru plajă și pentru nămolul cu virtuți terapeutice. Turiștii rămâneau la băi cel puțin câteva zile."
Feribotul folosit odinioară la traversarea uriașei întinderi de apă, spre insulițe, zace acum ruginit în albia secată.
La Urmia, criza apei nu este singura problemă. Nisipul sărat rămas după secarea lacului, duce la formarea furtunilor de sare, care cauzează probleme respiratorii pentru oamenii din zonă.
Agenția iraniană pentru protecția mediului a desfășurat o campanie de plantare a tufișurilor, pentru fixarea solului și împiedicarea răspândirii pulberii de praf și sare.
Autoritățile iraniene susțin că salvarea lacului Urmia este o prioritate națională. Speră că s-ar putea reface prin direcționarea unor cursuri de apă spre albia secată.
Dar apar alte probleme grave...
Fermier: "Ziua când aceste pământuri nu vor mai putea fi cultivate nu este departe. Apa sărată se infiltrează în sol, iar sarea rămâne în pământ, la o adâncime tot mai mare, de la an la an."
Sunt probabil 6 miliarde de tone de sare depusă pe mii de kilometri pătrați, pe fundul lacului secat, după estimările specialiștilor.
Și mulți cred că orice proiect de refacere a lacului Urmia este iluzoriu, dacă nu plouă. Dar ploaia de altădată este doar amintire.
