Cea mai veche inscriptie crestina descrie un obicei romanesc actual. Vezi ce spun istoricii
Istoricii de la Muzeul Capitoliului din Roma anunta ca au reusit sa traduca o inscriptie din anul 156 d.Ch, scrisa in greaca veche. Ei spun ca frazele demonstreaza legatura dintre crestinismul timpuriu si o secta pagana care exista in Roma antica.
Versurile, care par sa fie un epitaf, au fost descifrate dupa o munca de 50 de ani si au fost publicate in Revista de Studii despre Crestinismul Timpuriu.
Legatura dintre religia crestina (sugerata de rugaciuni adresate Tatalui si Fiului) si o secta pagana este data de versuri care compara moartea cu o nunta, imagine des folosita de pagani, spune unul dintre cercetatori, Gregory Snyder de la Colegiul Davidson din Carolina de Nord.
Iata traducerea acestei inscriptii:
"Pentru curatirea mea, fratii duc tortele in camera nuntii,
(Aici) in casele acestea, ei sunt nerabdatori sa praznuiasca
Chiar in timp ce se roaga la Tatal si il preaslavesc pe Fiul.
(Intru Tatal si Fiul) este singurul izvor de Adevar."
Versurile amintesc foarte mult si de traditiile romanesti de inmormantare. Mortul este spalat, i se aprind lumanari (“torte”), oameni se aduna intr-o camera ca la nunta, se roaga la Dumnezeu, dar in acelasi timp mananca din bucatele aduse pentru pomana (“nerabdatori sa praznuiasca”).
“Priveghiul este un ritual precrestin. Cand murea un flacau sau o fata de maritat, inmormantarea se facea sub forma de nunta”, iar cei decedati erau imbacati ca niste miri, scrie pe www.crestinortodox.ro. "Obligatorie este lumanarea aprinsa, lumina care sa-l ajute sa se orienteze mai bine in intunericul lumii de dincolo."
Acest ritual al inmormantarii nu este insa intalnit doar la romani. Etnologul Serban Anghelescu de la Muzeul Taranului Roman spune ca obiceiul apare la mai multe popoare:
"Putem spune ca traditia s-a mentinut mai pregnant in tarile ortodoxe, acest cult fiind mai tolerant cu ritualurile precrestine decat catolicii, care au fost mult mai aspri cu tot ce era pagan."
Prima metafora a mortii ca nunta apare inca din Antichitate, in mitul Antigonei, care a murit necasatorita.
Inmormantarea tinerilor celibatari in costum de nunta este menita sa le asigure un echilibru simbolic, pornind de la credinta ca un om trebuie sa treaca obligatoriu prin aceasta etapa a vietii, mai spune Serban Anghelescu.
Epitaful este cea mai veche inscriptie crestina descoperita pana acum si atesta prezenta crestinilor in Roma antica.
Autorul versurilor era probabil membru al unei grupari gnostice condusa de un barbat pe nume Valentinus, care a fost ulterior declarat eretic de catre Biserica Crestina. Valentinus folosea deseori comparatia intre moarte si nunta, metofora intalnita si in multe epitafuri pagane.
Gregory Snyder mai spune ca in in secolul II dupa Christos, cultele religioase existente la Roma erau amestecate si foarte flexibile, preluand persoanaje sau idei unele de la altele.
Astfel, personajul biblic Samson era deseori asimilat eroului greco-roman Hercule.
In aceasta perioada istorica, fenomenul amestecarii religiilor era des intalnit in zona Mediteranei, combinatii bizare de zei si personaje fiind intalnite si in Egipt sau Grecia.
