Analiză: Rusia va folosi negocierile ca instrument tactic, nu pentru pace. Calendarul unui atac rusesc asupra NATO

„Suntem siguri că Kremlinul nu este interesat nici de un armistițiu, nici de o rezolvare pașnică a războiului din Ucraina. Vulturii Kremlinului, inclusiv Nikolai Patrushev, vor sabota armistițiul continuând atacurile cu drone asupra unor ținte civile din Ucraina. Prin aceasta, Moscova va încerca să demonstreze incapacitatea Washingtonului de a influența Rusia și va submina ratingurile de aprobare ale președintelui Zelenski, care ar putea să își sporească poziția în societate dacă se ajunge la un armistițiu eficient.” – se arată în analiză.

Critica comunității pro-Kremlin

Reacția comunității pro-Kremlin demonstrează o critică puternică a regimului în cazul unui acord de armistițiu cu Ucraina, în special din partea așa-numitelor grupuri Z, care au cele mai radicale poziții în politica externă și susțin agresiunea militară a Moscovei.

Astfel, Rusia va folosi negocierile ca un instrument tactic, nu ca un mecanism autentic pentru realizarea păcii.

Un studiu istoric, „Codul Operațional al Politburo-ului”, care rămâne relevant din 1951, arată că Kremlinul percepe acordurile doar ca pe niște concesii temporare și pierderi proprii, care pot fi încălcate la un moment convenabil. Rusia a demonstrat în mod repetat nesiguranța sa în ceea ce privește acordurile, încălcând tratate internaționale și angajamente.

Citește și

Avertisment de la Bruxelles cu privire la Rusia, înaintea discuției Trump - Putin. Cum ar putea profita Kremlinul

Înșelătoria este un element-cheie al politicii externe a Rusiei, așa cum o demonstrează acțiunile sale în Georgia, Crimeea, Donbas și alte conflicte.

Obstacole pentru un acord de armistițiu

Un acord de armistițiu în războiul Rusia-Ucraina se confruntă cu obstacole semnificative și este puțin probabil să fie implementat integral în viitorul apropiat din cauza:

Obiective contradictorii – Cerințele Rusiei echivalează cu capitularea Ucrainei, în timp ce Ucraina insistă asupra restabilirii integrității sale teritoriale. Aceste poziții rămân fundamental ireconciliabile.

Lipsa încrederii – Acordurile anterioare (de exemplu, acordurile de la Minsk) au fost încălcate de multiple ori. Nici o parte nu are încredere că cealaltă va respecta acordul.

Dinamicile militare – Rusia caută un armistițiu pentru a-și consolida câștigurile și a se reînarma, în timp ce Ucraina continuă să reziste. Dacă Ucraina percepe susținerea continuă a Occidentului, are puțin stimulent să ajungă la un acord.

Implicarea occidentală – SUA și Europa consideră ajutorul militar continuu ca o modalitate de a slăbi strategic Rusia, ceea ce le face reticente să impună Ucrainei negocieri premature.

Politica internă – Conducerea rusă portretizează războiul ca fiind existențial, făcând concesiile dificile. Ucraina, pe de altă parte, se confruntă cu opoziția publică față de pierderile teritoriale.

Presiunile geopolitice – China și alți actori ar putea împinge pentru un armistițiu, dar influența lor este limitată atâta timp cât ambele părți cred că pot obține mai mult pe cale militară.

Scenariul cel mai probabil pe termen scurt: Fără un armistițiu complet; pot apărea pauze localizate în lupte, dar vor fi instabile.

Pe termen mediu: Un posibil „conflict înghețat” dacă oboseala militară se instalează, similar altor conflicte post-sovietice.

Pe termen lung: Un acord de pace sustenabil este puțin probabil fără schimbări semnificative în conducere sau realitățile de pe câmpul de luptă.

Poziția probabilă a Rusiei față de un acord de armistițiu

Abordarea Rusiei față de un armistițiu va fi probabil condiționată, strategică și vizată să consolideze câștigurile sale, mai degrabă decât să pună capăt conflictului în termeni echitabili:

Rusia va cere un armistițiu în termenii săi

• Recunoașterea teritoriilor ocupate: Rusia va insista ca Ucraina și Occidentul să recunoască Crimeea, Donetsk, Luhansk, Zaporizhzhia și Kherson ca teritoriu rus.
• Demilitarizarea Ucrainei: Moscova poate solicita limitarea capacităților militare ale Ucrainei, cum ar fi restricții asupra armelor occidentale sau mișcărilor de trupe.
• Statut non-NATO: Rusia va continua să ceară neutralitatea permanentă a Ucrainei și un angajament formal de a nu adera la NATO.

Un armistițiu ca o pauză tactică

• Reorganizare și reconstrucție: Dacă Rusia va accepta un armistițiu, probabil că îl va folosi pentru a-și întări armata, a instrui noi trupe și a depozita arme pentru viitoare ofensive.
• Evitarea unui război de uzură: Dacă pierderile pe câmpul de luptă devin nesustenabile, un armistițiu ar putea ajuta Rusia să își mențină controlul teritorial actual fără a-și epuiza mai departe forțele.
• Stabilizarea economică și politică: Un armistițiu ar putea ușura unele sancțiuni occidentale și ar ajuta pe Putin să mențină stabilitatea internă înainte de evenimentele politice viitoare.
• Dacă Ucraina acceptă cerințele Rusiei: O victorie completă a Rusiei ar însemna o Ucraină sub influența Rusiei, cu pierderi teritoriale semnificative.
• Dacă apare un conflict înghețat: Dacă Rusia nu poate forța capitularea totală a Ucrainei, ar putea căuta un conflict înghețat prelungit, similar cu Transnistria sau Osetia de Sud.
• Dacă Ucraina și Occidentul resping un armistițiu: Moscova va folosi acest refuz pentru a justifica o escaladare militară suplimentară și va da vina pe Ucraina pentru prelungirea războiului.

Rusia va accepta doar un armistițiu dacă acesta servește intereselor sale strategice—nu ca un pas către pace reală, ci ca o măsură temporară pentru a-și asigura câștigurile actuale și a se pregăti pentru confruntări viitoare.
Suntem convinși că Washingtonul nu dispune de mecanisme eficiente pentru a determina Rusia să oprească focul.

Dacă Moscova acceptă înghețarea conflictului, este probabil ca escaladarea să aibă loc la sfârșitul mandatului lui Donald Trump, făcând imposibilă schimbarea situației și având consecințe grave pentru Europa.

Dacă sancțiunile occidentale asupra Rusiei ar fi ridicate, ar dura cel puțin 5–10 ani pentru ca Rusia să își reconstruiască capacitatea militară până la un punct în care să poată lua în considerare serios o ofensivă împotriva NATO. Perioada exactă ar depinde de mai mulți factori cheie:

Recuperarea industriei de apărare (minim 5 ani)

• Reconstructia industriei de armament: Sectorul de apărare al Rusiei se confruntă cu dificultăți din cauza sancțiunilor asupra componentelor de tehnologie avansată, semiconductoarelor și echipamentelor. Chiar și dacă sancțiunile ar fi ridicate, ar dura ani de zile pentru a asigura aprovizionarea cu tehnologie străină și a moderniza liniile de producție pentru armament avansat.
• Replenirea stocurilor de rachete și muniție: Rusia a epuizat rapid rezervele de rachete în Ucraina. Ar avea nevoie de cel puțin 5 ani pentru a reconstrui stocurile pentru un război la scară largă.
• Modernizarea echipamentelor: Multe dintre tancurile, avioanele și vehiculele blindate moderne ale Rusiei au fost pierdute în Ucraina. Înlocuirea acestora la ratele de producție pre-război ar dura cel puțin un deceniu.

Forță de muncă și instruire (7-10 ani pentru pregătire completă)

• Înlocuirea pierderilor din Ucraina: Rusia a pierdut zeci de mii de soldați experimentați, inclusiv trupe de elită (VDV) și forțe Spetsnaz. Reconstruirea acestor unități cu personal instruit ar dura aproape un deceniu.
• Instruire și ajustări ale doctrinelor: Lecțiile învățate din Ucraina arată că tacticile depășite ale Rusiei din perioada sovietică sunt ineficiente față de strategiile militare moderne ale Occidentului. Reinstrucția unei armate pentru războiul combinat de tip NATO durează ani de zile.
• Criza demografică: Rusia se confruntă cu un bazin tot mai mic de tineri, din cauza ratelor scăzute ale natalității și a pierderilor de război, ceea ce încetinește și mai mult recuperarea forței de muncă.

Constrângeri economice și industriale (10+ ani pentru pregătire completă)

• Presiuni bugetare: Chiar dacă sancțiunile ar fi ridicate, Rusia ar avea nevoie de trilioane de ruble pentru a-și reconstrui armata, ceea ce ar pune o presiune uriașă asupra economiei sale.
• Lipsuri tehnologice: Rusia nu dispune de capacitatea internă de a produce tehnologie militară avansată (de exemplu, inteligență artificială, arme ghidate de precizie, avioane stealth), ceea ce o pune într-un dezavantaj permanent față de NATO.
• Dependența de furnizori externi: Chiar și fără sancțiuni, Rusia depinde de țări precum China, Iran și Coreea de Nord pentru importurile sale militare. Totuși, niciuna dintre aceste țări nu poate furniza armele de tehnologie înaltă necesare pentru a contesta NATO.

Concluzie: Rusia are nevoie de cel puțin un deceniu pentru a amenința serios NATO
• 5 ani pentru a stabiliza industria de apărare și a reface stocurile de rachete.
• 7–10 ani pentru a restabili forța de muncă instruită și a moderniza armata.
• 10+ ani pentru pregătire completă, presupunând că condițiile economice permit o consolidare militară sustenabilă.

Totuși, Rusia ar putea continua să practice războiul hibrid, atacuri cibernetice și amenințări nucleare între timp pentru a presa NATO. Deși Rusia desfășoară deja operațiuni ofensive în Ucraina, o ofensivă strategică la scară largă, menită să cucerească teritorii semnificative noi (de exemplu, Kiev, Harkov, Odesa), ar necesita reconstrucția substanțială a capacității sale militare. În funcție de amploarea atacului, Rusia ar avea nevoie de între 1 și 5 ani pentru a se pregăti.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO “Mi s-au oferit 200.000 de euro pe lună pentru a deveni escortă de lux”. Ce s-a întâmplat cu una dintre cele mai de succes sportive