Analiză BBC. După o înfrângere electorală dureroasă, ce urmează pentru Kamala Harris
La exact două luni de la pierderea alegerilor în faţa lui Donald Trump, vicepreşedintele Kamala Harris va prezida certificarea propriei înfrângeri.
Luni, în calitate de preşedintă a Senatului, ea se va afla la tribuna preşedintelui Camerei Reprezentanţilor pentru a conduce numărătoarea voturilor Colegiului Electoral, cimentând oficial triumful rivalului său cu două săptămâni înainte ca acesta să se întoarcă la Casa Albă.
Circumstanţele sunt dureroase şi stânjenitoare pentru o candidată care şi-a criticat adversarul drept o ameninţare urgentă la adresa democraţiei americane, însă consilierii lui Harris insistă că îşi va îndeplini datoria constituţională şi legală cu seriozitate şi eleganţă, se arată într-o analiză BBC.
Nu este prima dată când un candidat perdant va conduce sesiunea comună a Congresului pentru numărarea alegătorilor prezidenţiali ai adversarului său - Al Gore a făcut acest lucru în 2001 şi Richard Nixon în 1961.
Dar este o încheiere potrivită pentru o alegere improbabilă, care a făcut-o pe Harris să treacă de la statutul de rezervă a celui mai în vârstă preşedinte al naţiunii la cel de purtătoare a stindardului democrat - a cărei campanie efemeră a oferit un impuls de speranţă partidului său înainte ca o înfrângere zdrobitoare să scoată la iveală falii interne profunde.
Harris şi echipa sa se gândesc acum la al doilea act al său şi analizează dacă acesta include o nouă candidatură la Casa Albă în 2028 sau o candidatură la funcţia de guvernator în statul său natal, California.
În timp ce recenţii candidaţi democraţi care au pierdut alegerile - Al Gore, John Kerry, Hillary Clinton - au decis să nu mai candideze din nou la preşedinţie, consilierii, aliaţii şi donatorii susţin că valul de susţinere pe care Harris l-a obţinut în cadrul candidaturii sale eşuate şi circumstanţele neobişnuite ale campaniei sale condensate dovedesc că există încă posibilităţi ca ea să candideze la Biroul Oval.
Aceştia subliniază chiar şi traseul politic sinuos al lui Donald Trump - victoriile fostului şi viitorului preşedinte în 2016 şi 2024, în ciuda faptului că a pierdut în 2020 în calitate de preşedinte în exerciţiu.
Dar, în timp ce mulţi democraţi nu o învinovăţesc pe Harris pentru victoria lui Trump, unii - afectaţi de o înfrângere zdrobitoare care a pus sub semnul întrebării strategia partidului - sunt profund sceptici în privinţa acordării unei noi şanse la Casa Albă. O serie de guvernatori democraţi care s-au coalizat în jurul vicepreşedintelui în 2024, dar care au ambiţii proprii, sunt consideraţi de unii strategi drept candidaţi mai proaspeţi, cu şanse mult mai mari de câştig.
Harris însăşi nu se grăbeşte să ia nicio decizie, spunându-le consilierilor şi susţinătorilor că este deschisă tuturor posibilităţilor care o aşteaptă după ziua inaugurării, la 20 ianuarie.
Ea evaluează ultimele câteva luni, în care a lansat o campanie complet nouă pentru Casa Albă, a condus o convenţie a partidului şi a străbătut ţara în doar 107 zile. Iar consilierii subliniază că ea rămâne vicepreşedintele SUA, cel puţin pentru încă două săptămâni.
„Are o decizie de luat şi nu o poţi lua când eşti încă pe banda de alergare. S-ar putea să fi încetinit - dar ea este pe banda de alergare până la 20 ianuarie”, a declarat Donna Brazile, aliată apropiată a lui Harris care a consiliat campania.
„Nu poţi pune pe nimeni într-o cutie. Nu l-am pus pe Al Gore într-o cutie şi era evident că ţara era foarte divizată după alegerile din 2000”, a spus Brazile, care a condus campania lui Gore împotriva lui George W Bush şi a subliniat a doua sa viaţă ca activist pentru mediu. „Toate opţiunile sunt pe masă pentru că există un apetit pentru schimbare şi cred că ea poate reprezenta această schimbare în viitor”.
Dar întrebarea care planează asupra oricărei potenţiale candidaturi în 2028 este dacă femeia în vârstă de 60 de ani se poate distanţa de Joe Biden - ceea ce nu a reuşit să facă în campania electorală.
Aliaţii ei din partid spun că alegerea lui Biden de a candida la realegere, în ciuda îngrijorărilor legate de vârsta sa, pentru ca apoi să se retragă din cursă cu câteva luni înainte de final, a condamnat candidatura ei.
Deşi Trump a cucerit toate cele şapte state în care se desfăşoară confruntările şi este primul republican din ultimii 20 de ani care câştigă votul popular, marja sa de victorie a fost relativ redusă, în timp ce Harris a obţinut totuşi 75 de milioane de voturi, un rezultat despre care susţinătorii ei susţin că nu poate fi ignorat în timp ce partidul democrat, în prezent fără chip, se reconstruieşte în următorii patru ani.
Pe de altă parte, apropiaţii lui Biden rămân convinşi că acesta l-ar fi putut învinge din nou pe Trump, în ciuda sondajelor care arată că a pierdut sprijin din partea principalelor blocuri electorale democrate.
Aceştia subliniază faptul că Harris nu a reuşit să se impună acolo unde preşedintele nu a reuşit în 2020, înregistrând rezultate slabe în rândul principalelor grupuri democrate, cum ar fi alegătorii de culoare şi latino-americani. Criticii continuă să aducă în discuţie campania sa din 2019 pentru a deveni candidatul democrat la prezidenţiale, care a eşuat în mai puţin de un an.
„Oamenii uită că, dacă ar fi existat un adevărat scrutin primar [în 2024], ea nu ar fi fost niciodată nominalizată. Toată lumea ştie asta”, a declarat un fost consilier al lui Biden.
Consilierul, care a vorbit sub rezerva anonimatului pentru a discuta o chestiune sensibilă, a aplaudat-o pe Harris pentru revigorarea bazei democrate şi pentru ajutorul acordat în cursele cheie din Congres, dar a spus că Trump a reuşit să o submineze în chestiuni critice ale campaniei, inclusiv economia şi frontiera.
Cu toate acestea, membri ai echipei lui Trump, inclusiv şeful său de sondaje, au recunoscut că Harris a avut rezultate mai bune ca şi candidat decât Biden în ceea ce priveşte anumite aspecte, cum ar fi economia, în rândul alegătorilor.
Cu toate acestea, nu există nicio îndoială din faptul că orice competiţie primară democrată pentru 2028 ar fi o luptă grea, cu vedete în ascensiune precum guvernatorul statului Michigan, Gretchen Whitmer, guvernatorul statului Illinois, JB Pritzker, şi guvernatorul statului California, Gavin Newsom, care se gândesc deja la candidaturi prezidenţiale.
Unii democraţi spun că Harris ar porni totuşi în fruntea plutonului, cu o recunoaştere naţională a numelui, o listă de corespondenţă mult râvnită şi o bază solidă de voluntari.
„Ce partid de stat nu şi-ar dori să vină să îi ajute să pregătească masa pentru alegerile intermediare din 2026?” a spus Brazile. „Va avea o mulţime de oportunităţi nu numai de a reconstrui, ci şi de a consolida coaliţia care s-a reunit pentru a o sprijini în 2024.”
Alţii au sugerat că ar putea ieşi complet din arena politică, conducând o fundaţie sau înfiinţând un institut de politică la Universitatea Howard, colegiul istoric de culoare din Washington unde a organizat petrecerea din seara alegerilor.
Fostul procuror ar putea fi, de asemenea, un candidat pentru funcţia de secretar de stat sau procuror general într-o viitoare administraţie democrată. Şi va trebui să decidă dacă vrea să scrie o altă carte.
Pentru toate opţiunile sale, Harris a declarat consilierilor că doreşte să rămână vizibilă şi să fie văzută ca un lider în partid. Un consilier a sugerat că ea ar putea exista în afara luptei politice interne, asumându-şi un rol mai global într-o problemă care o interesează, dar aceasta este o poziţie dificilă fără o platformă la fel de mare ca vicepreşedinţia.
În ultimele zile ale administraţiei Biden-Harris, aceasta intenţionează să pornească într-o călătorie internaţională în mai multe regiuni, potrivit unei surse familiarizate cu planurile, semnalând dorinţa sa de a-şi menţine rolul pe scena mondială şi de a-şi construi o moştenire dincolo de a fi numărul doi al lui Biden.
Pentru Harris şi echipa sa, săptămânile de după alegeri au fost umilitoare, un amestec de durere şi hotărâre. Mai mulţi consilieri au descris sprintul de trei luni care a început când Biden a renunţat la candidatură ca fiind începutul campaniei cu „ieşirea dintr-o groapă” şi sfârşitul cu candidatul lor mai popular decât atunci când a început, chiar dacă nu a câştigat.
„Există un sentiment de pace, ştiind că, având în vedere mâna care ne-a fost dată, am reuşit să trecem prin toate etapele”, a declarat un consilier superior.
După alegeri, Harris şi soţul ei, Doug Emhoff, au petrecut o săptămână în Hawaii cu un grup restrâns de consilieri pentru a se relaxa şi a discuta despre viitorul ei.
În timpul unei petreceri de sărbători a personalului la reşedinţa sa oficială înainte de Crăciun, Harris a povestit despre noaptea alegerilor şi despre cum a ţinut un discurs de încurajare familiei sale în momentul în care rezultatele au devenit clare.
„Nu avem o petrecere de compătimire!”, a spus ea mulţimii care a reacţionat în acea seară.
Consilierii şi aliaţii spun că ea încă procesează ceea ce s-a întâmplat şi că doreşte să aştepte şi să vadă cum se desfăşoară noua administraţie în ianuarie înainte de a-şi stabili o poziţie, cu atât mai puţin să încerce să devină imaginea aşa-numitei „rezistenţe” a lui Trump.
Democraţii au constatat că mişcarea de rezistenţă care a luat amploare în rândul liberalilor în urma victoriei sale din 2016 nu mai rezonează în climatul politic actual, în care republicanul a dovedit că mesajul şi stilul său se adresează unei mari părţi a americanilor.
Ei au adoptat o abordare mai conciliantă în confruntarea cu agenda viitorului preşedinte. După cum au afirmat mai mulţi democraţi: „Ce rezistenţă?”
Deşi a păstrat un profil relativ scăzut de la pierderea sa, Harris a oferit o privire asupra mentalităţii sale la un eveniment pentru studenţi la Prince George's Community College din Maryland în decembrie.
„Mişcările pentru drepturile civile, drepturile femeilor, drepturile lucrătorilor, Statele Unite ale Americii în sine, nu ar fi luat niciodată naştere dacă oamenii ar fi renunţat la cauza lor după un proces, o bătălie sau o alegere care nu a mers în direcţia lor”, a spus ea.
„Trebuie să rămânem în luptă”, a adăugat ea, un refren pe care l-a repetat de la victoria sa din 2016 în Senat. „Fiecare dintre noi”.
Ceea ce înseamnă acest lucru este mai puţin clar. Pentru unii donatori şi susţinători, a rămâne „în luptă” ar putea însemna o candidatură la funcţia de guvernator al Californiei în 2026, când Gavin Newsom, al cărui mandat este limitat, va pleca şi, eventual, îşi va urmări propriile ambiţii la Casa Albă. Această funcţie, care ar conduce a cincea cea mai mare economie a lumii, ar pune-o pe Harris în conflict direct cu Trump, care a atacat în mod regulat statul pentru politicile sale de stânga.
Dar guvernarea unui stat important nu este o treabă uşoară şi ar deraia orice candidatură prezidenţială, deoarece ea ar fi învestită în funcţie cam în acelaşi timp în care ar trebui să lanseze o campanie naţională.
Cei care au vorbit cu Harris au declarat că aceasta rămâne nehotărâtă cu privire la cursa pentru funcţia de guvernator, pe care unii aliaţi au descris-o ca fiind o potenţială „piatră de temelie” pentru cariera sa.
Ea a câştigat de trei ori funcţia de procuror general al Californiei şi apoi pe cea de senator al SUA. Însă o victorie la guvernare i-ar aduce o altă onoare istorică - aceea de a deveni prima femeie de culoare guvernator din ţară.
Cu toate acestea, unii aliaţi recunosc că ar fi dificil să treacă de la o caravană de 20 de maşini şi de la un loc la masa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski la conacul guvernatorului.
Sectorul privat este o altă opţiune.
„Pentru femeile de la alte niveluri ale funcţiei, atunci când pierd alegerile, uneori opţiunile nu sunt la fel de disponibile pentru ele în comparaţie cu bărbaţii, care primesc o aterizare uşoară la o firmă de avocatură sau de asigurări, şi le oferă un loc pentru a lua o pauză, să facă nişte bani şi apoi să ia decizii cu privire la ceea ce urmează”, a declarat Debbie Walsh, director al Centrului pentru femei americane şi politică de la Universitatea Rutgers.
„Nu cred că va fi o problemă pentru Kamala Harris. Cred că uşile se vor deschide pentru ea dacă vrea să le deschidă”.
Dar pentru Harris, care a fost în funcţii alese timp de două decenii, iar înainte de asta a lucrat ca procuror, o viaţă de apoi ca guvernator ar putea fi cea mai potrivită opţiune.
„Când ai avut un singur client - poporul - pe tot parcursul carierei tale”, a spus un fost consilier, ”unde te duci de aici?”.
