Aceștia au insistat că distrugătoarele Statelor Unite patrulează prin Strâmtoarea Ormuz și vor urmări orice navă care încearcă să ofere sprijin Teheranului ori să încarce petrol iranian.
Între timp, premierul și șeful armatei din Pakistan fac eforturi frenetice pentru reluarea negocierilor americano-iraniene. Amândoi se află în regiunea Golfului și fac naveta între diverse capitale, pentru a înlesni condițiile unui acord.
Pentru iranieni, unul dintre principalele obstacole în calea unui acord cu Statele Unite este continuarea atacurilor israeliene împotriva acoliților din Hezbollah.
Casa Albă a făcut presiuni asupra guvernului de la Ierusalim să accepte un armistițiu cu Libanul, iar Donald Trump a anunțat un pas decisiv - prima discuție directă din ultimii 34 de ani între un lider israelian și unul libanez, premierul Benjamin Netanyahu și președintele Joseph Aoun.
Dar șansele unui armistițiu depind de măsura în care autoritățile libaneze sunt capabile să-i dezarmeze pe teroriștii din Hezbollah.
Securitatea traficului prin Strâmtoarea Ormuz este o altă condiție-cheie a păcii.
Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane: „Distrugătoarele din clasa Arleigh Burke sunt coloana vertebrală a flotei americane. Au un gabarit de câte 9.000 de tone și reprezintă „mașinile de curse” ale Marinei americane. Sunt înarmate până în dinți cu rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, multiple sisteme de război electronic și elicoptere la bord”.
Comandamentul Central al SUA a anunțat că, în ultimele zile, 13 vase au făcut cale întoarsă ca urmare a somației lansate de forțele navale americane staționate la ieșirea din Strâmtoarea Ormuz.
Richard Quest, corespondent CNN: „Navele americane sunt probabil undeva în exterior, în Marea Arabiei, menținându-se pe cât posibil la distanță de țărmul iranian. SUA afirmă că nu blochează Strâmtoarea Ormuz propriu-zisă și că navele care nu au legătură cu Iranul pot traversa”.
Miercuri ar fi trecut prin Strâmtoarea Ormuz între 6 și 20 de nave, tancuri petroliere și cargoboturi fără legături cu Iranul. Înainte de război, treceau măcar 100 de vase comerciale.
Richard Quest, corespondent CNN: „Comandamentul Central al SUA a îndrumat vasele, în funcție de ruta aleasă, fie pe culoarul nordic, fie pe cel sudic, deoarece aceasta a fost desemnată drept zonă periculoasă”.
Martin Kelly, directorul departamentului de consultanță, EOS Marine: „Blocada este eficientă în sensul că restricționează comerțul maritim al Iranului. Însă acum trebuie să luăm în calcul cum ar putea reacționa Iranul la această situație”.
Iranul a amenințat că va bloca traficul în Marea Roșie, prin intermediul aliaților Houthi, din Yemen. Un asemenea scenariu ar reprezenta un „dezastru” pentru economia mondială, spun analiștii. Beijingul ar fi direct afectat, așa că dă semne că nu mai poate tolera mult timp blocajul din Golf.
Frank Gardner, analist BBC: „China, care are a doua cea mai mare economie din lume, importă cantități uriașe de energie din Golful Persic, în special din Iran. Așadar, China nu e deloc mulțumită cu faptul că traficul comercial e blocat în această zonă. Prin urmare, Beijingul s-a implicat în culise. Există informații că a împins Iranul să participe la discuțiile de la Islamabad”.
Pe de altă parte, Departamentul Trezoreriei a anunțat noi sancțiuni care vizează industria petrolieră a Iranului. O derogare anterioară, valabilă 30 de zile, privind sancțiunile asupra petrolului iranian nu va fi reînnoită.
Kariem Sadjadpour, analist iranian: „Cred că niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul.
Pe de o parte, vedem echipamente poziționate la intrările în tuneluri ca să dezgroape lansatoarele de rachete iraniene. Pe de altă parte, Pentagonul anunță că a trimis încă 10.000 de soldați în regiune. Cred că există multe gesturi de fațadă, folosite drept mijloace de presiune. Atitudinea sfidătoare a Iranului și etalarea publică a unității maschează o situație cu totul diferită, și anume o situație economică dramatică.
În plus, în Iran se duce și o aprigă luptă pentru putere în acest moment”.
De altfel, la presiunile asupra economiei sunt sensibili și americanii, în perspectiva alegerilor legislative din toamnă. În plus, Casa Albă mai are la dispoziție doar 13 zile în care poate purta un război fără autorizarea Congresului. Așa-numitele „puteri de război” ale președintelui fără avizul Congresului sunt limitate la 60 de zile.
