Bărbatul susține că banii îi aparțin exclusiv, deoarece au fost economisiți înainte ca cei doi să se cunoască, însă specialiștii spun că situația poate fi mult mai complicată din punct de vedere juridic, relatează METRO.
Cei doi sunt căsătoriți de 24 de ani. El s-a ocupat întotdeauna de finanțele familiei, iar ea a avut încredere deplină în el. Harriet lucrează part-time, în timp ce soțul ei are o carieră corporatistă.
La un moment dat, ea a căutat întâmplător un document de asigurare și astfel a descoperit existența unei a doua pensii despre care nu știa nimic. Extrasul arăta o valoare de aproximativ 380.000 de lire ( 446.000 de euro).
Când l-a confruntat, soțul ei a devenit defensiv și i-a spus că acei bani sunt „ai lui”, deoarece pensia fusese acumulată la un loc de muncă anterior, înainte ca cei doi să se fi cunoscut.
Harriet spune că nu intenționează să divorțeze, dar descoperirea a făcut-o să se întrebe ce alte lucruri ar mai putea fi ascunse și dacă a cunoscut vreodată cu adevărat situația financiară a familiei.
Ea a cerut sfatul specialistului financiar Sarah Davidson pentru a afla dacă are dreptul să știe ce bunuri deține soțul ei și dacă acesta are dreptate atunci când spune că pensia ar fi exclusiv a lui în cazul unui eventual divorț.
„Nu este doar despre bani, ci despre încredere”
Descoperirea unor bani ascunși într-o căsnicie nu este niciodată doar despre cifre. Este vorba despre încredere, iar faptul că Harriet începe să pună sub semnul întrebării fundația vieții construite împreună este o reacție firească, potrivit specialistului financiar Sarah Davidson.
Afirmația soțului ei, potrivit căreia banii sunt exclusiv ai lui și nu o privesc, nu este doar o reacție rece din punct de vedere emoțional, ci și una incorectă din punct de vedere juridic.
În timpul unei căsnicii normale, nu există o lege care să oblige un soț să îi arate celuilalt toate extrasele bancare sau toate economiile personale.
Totuși, într-o căsnicie bazată pe parteneriat există așteptarea ca ambii soți să aibă o imagine clară asupra situației financiare comune.
Dacă mariajul s-ar destrăma și ar ajunge la divorț, această așteptare devine o obligație legală strictă. Ambii parteneri trebuie să declare complet și sincer toate bunurile, datoriile și veniturile, inclusiv cele din afara țării. În Marea Britanie, acest lucru se face de obicei printr-un document numit Form E.
Ascunderea unei pensii de 380.000 de lire ( 446.000 de euro) în timpul unui divorț ar fi considerată o problemă gravă. Dacă instanța ar descoperi că unul dintre soți a încercat să ascundă active, acesta ar putea fi sancționat sever în procesul de împărțire a averii.
Soțul lui Harriet se bazează pe o idee foarte răspândită: aceea că bunurile obținute înainte de căsătorie rămân întotdeauna protejate și nu pot fi împărțite.
În dreptul familiei, bunurile sunt în general împărțite în două categorii:
- bunuri matrimoniale — cele acumulate în timpul căsătoriei;
- bunuri nematrimoniale — cele obținute înainte de căsătorie sau primite prin moștenire.
În cazul unei căsnicii scurte, de câțiva ani, o instanță ar putea decide că o pensie acumulată înainte de căsătorie rămâne separată.
Însă Harriet și soțul ei sunt căsătoriți de 24 de ani, ceea ce este considerată o căsnicie de lungă durată.
În astfel de situații, diferența dintre „al meu” și „al nostru” devine mult mai puțin clară.
Principalul obiectiv al instanței este să se asigure că nevoile financiare ale ambilor soți și ale copiilor aflați în întreținere sunt acoperite.
Dacă celelalte bunuri — casa, economiile comune și pensiile acumulate în cei 24 de ani — nu sunt suficiente pentru a asigura viitorul financiar al ambilor parteneri, instanța poate lua în calcul inclusiv acea pensie de 380.000 de lire ( 446.000 de euro) acumulată înainte de căsătorie.
Chiar dacă nevoile ar putea fi acoperite fără acești bani, după aproape un sfert de secol de căsnicie mulți judecători ar considera întreaga avere a familiei o resursă comună care trebuie împărțită echitabil.
Pensia este adesea unul dintre cele mai valoroase bunuri dintr-o căsnicie, după locuință.
Totuși, este frecvent ignorată, mai ales de soții care au lucrat mai puțin pentru a crește copiii, a avea grijă de casă sau pentru a susține cariera partenerului.
Dacă Harriet și soțul ei ar divorța, instanța ar putea emite un Ordin de împărțire a pensiei (Pension Sharing Order).
Acesta ar putea transfera o parte din valoarea pensiei într-un fond separat pe numele ei, oferindu-i propria siguranță financiară pentru perioada pensionării.
Soțul ei poate crede că cei 380.000 de lire ( 446.000 de euro) sunt ai lui doar pentru că numele său apare pe document.
Dar după 24 de ani de căsătorie, legea recunoaște că o contribuție la familie nu înseamnă doar salariu.
Munca part-time a lui Harriet, administrarea casei, sprijinul oferit carierei soțului și viața construită împreună pot fi considerate contribuții egale.
