România urmărește din margine, deși de pe băncile Politehnicilor ies an de an ingineri capabili să contribuie la oricare dintre aceste proiecte.
Studenți români cu rezultate de nivel internațional
Mulți dintre ei au câștigat competiții internaționale: au lansat rachete la peste 10.000 de metri sau au câștigat întreceri cu drone în care s-au luptat cot la cot cu proiecte de la Universitatea Stanford.
La acest eveniment, zeci de studenți au prezentat proiecte de inginerie aerospațială care și-au luat zborul de pe băncile universității, la propriu. Ne-am oprit la standul EUROAVIA: o asociație care le dă studenților șansa să lucreze la proiecte importante, cum ar fi aparate de zbor sau motoare cu reacție.
Dronele acestor studenți au câștigat competiții internaționale din Germania și Statele Unite ale Americii.
Student, Euroavia: „Aceasta este drona noastră, noi îi spunem Mădălina. Este drona cu care am fost în Germania, a luat locul 1 la Stuttgart, la concurs. Este o dronă cu 8 motoare cu axial: motoarele din partea de sus se rotesc într-o direcție, motoarele din partea de jos în altă direcție. Asta ne-a oferit abilitate cu motoare mai slabe să ducem o greutate mai mare. Ea zboară cu acest ground station: aici avem toate datele de care avem nevoie, care ne spun dacă e ok să zburăm, dacă nu e ok să zburăm, bateria, toate datele necesare. În dreapta avem și video live de la dronă. Avem și ochelarii care sunt conectați la antenă, prin care pilotul nostru Cezar zboară drona.”
Proiecte care concurează cu universități de top din lume
Un alt aparat de zbor făcut de ei poate prelua încărcături speciale pe care le lansează cu precizie către ținte aflate la sol.
A câștigat în fața unui proiect construit de studenții de la Stanford:
Student, Euroavia: „Avem drona cu aripă fixă. A fost la cel mai mare concurs de drone cu aripă fixă, în Arizona. A bătut echipe mari cum ar fi Stanford. Dacă observați, are aripa foarte mare pentru a putea duce un payload. Este acest aeromodel care a fost gândit specific pentru a intra în auto rotație. În momentul în care îi dă drumul drona, a fost gândit pentru a coborî perfect asupra unei ținte pe pământ.”
La un alt stand am dat de echipa 2SPACE. Racheta lor YODA a zburat la o altitudine de 10.000 de metri, cu o viteză care a atins MACH 1.74, adică peste 2.100 de km/h. Totul s-a întâmplat la IREC, competiția internațională de rachete din Arizona, Statele Unite.
Am văzut și piesele care alcătuiesc rachetele lor, toate făcute de studenți ai Politehnicii, de la motoare cu reacție la frâne aerodinamice. Piesele sunt testate inițial pe rachete experimentale, care ajung la doar 3.000 de metri și sunt mai mici decât modelele pentru competiții. După teste, piesele sunt montate pe proiecte ca YODA.
Sistemele dezvoltate de 2space și controlul rachetei
Cătălin Chelmuș, 2space: „Ampenajele, sistemul de ampenaj. Se poate vedea faptul că ele culisează, de aia racheta e secționată. Sistem de frâne aerodinamice, tocmai pentru a atinge altitudinea țintă. Partea de telemetrie și avionică sunt proiectate de colegii mei, avem contact real time cu racheta: știm altitudine, știm viteză, absolut toate datele despre rachetă în timp real. Bineînțeles putem să o și găsim. Avem și un motor lichid: cu el putem să controlăm viteza, putem să controlăm timpul, avem mult mai mult control asupra parametrilor.”
Echipa 2space a lucrat și la o imprimantă 3D care poate fi folosită în spațiu.
Cătălin Chelmuș, 2space: „O imprimantă 3D pe care vrem să o implementăm în rachetă. Ele fiind recuperabile, în momentul în care recuperăm racheta am putea chiar să găsim piese de schimb pentru rachetă după zbor.”
În timp ce unii studenți își scriu lucrarea de licență cu ChatGPT, Andrei a făcut un motor cu reacție pentru lucrarea lui:
Andrei, student: „Acesta din fața voastră este un motor cu pulso-reacție. Adică este cel mai simplu tip de motor cu reacție. Când trage aer, bujia asta aprinde gazul dinăuntru, se creează o reacție și când este evacuat, în interiorul tubului se află un deficit de presiune. Adică presiunea din interior este mai mică decât cea de afară. Prin valvele de aici va intra un nou flux de aer, care intră în contact cu gazele fierbinți, se aprinde din nou și generează explozii la nesfârșit, sute de cicluri pe secundă.”
UPD Drive și mașina solară de curse
Echipa UPD drive lucrează la o mașină care funcționează exclusiv pe energie solară, prinde până la 50 km/h și o vor testa într-o cursă care ține 24 de ore.
Andrei, student: „Scopul nostru este să construim și să proiectăm o mașină care funcționează exclusiv pe energie solară. Energia solară este recaptată de celulele solare și este mai departe transmisă către motor. Vehiculul pe care îl puteți vedea aici are 3 roți și roata din spate va fi de fapt motorul. Mașina este făcută integral din fibră de carbon, singura parte mai grea este șasiul care este făcut din cromolit. Ideea a pornit de la o colegă de-a mea care a fost în Spania și a văzut că cei de acolo au echipe foarte mari care lucrează pe părți tehnice. Ideea era că noi în cadrul Politehnicii nu prea avem unde să ne folosim abilitățile tehnice și să ne dezvoltăm pe partea aceasta și am zis că hai să începem noi un proiect, să adunăm lume și să facem chestia asta.”
Deși avem sute de studenți bine pregătiți care an de an pleacă de pe băncile Facultății de Inginerie Aerospațială, România nu are propriul ei program spațial. Ci este susținut de astfel de inițiative. Dacă ne uităm prin regiune, polonezii au investit doar anul trecut peste 700 de milioane de euro în industria aerospațială europeană și au propriul lor program spațial cu obiective concrete: cum ar fi să trimită o constelație de sateliți în spațiu. Chiar și așa, tinerii din România nu se dau bătuți și intră în această industrie plini de entuziasm.
Gabriel Petrea, Director General Adjunct - Politehnica București: „Uite că sunt și în România tineri care merg în această direcție. Avem studenți care au câștigat și concursuri internaționale la sateliți mici sau rachete. Facultatea de Inginerie Aerospațială e la mare căutare în România în momentul de față, ceea ce demonstrează că tinerii sunt pasionați și sunt atrași de acest domeniu. Este evident că e un domeniu mai greu, nu este ceva la îndemâna oricui, dar este plin de pasiune și de necunoscut. Gândiți-vă că atunci când explorăm spațiul testăm foarte multe tehnologii. Tehnologii pe care ajungem să le testăm în viața de zi cu zi. Este nevoie de aceste tehnologii, este nevoie să avem tehnologii noi și ele nu pot exista fără ca cineva să le testeze.”
Cercetare, colaborare internațională și impactul absolvenților români
Și nu e vorba doar de proiecte făcute în cadrul universității:
Gabriel Petrea, Director General Adjunct - Politehnica București: „Avem echipe de cercetători, inclusiv la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Ce cred eu că este foarte important: absolvenții noștri lucrează în companii multinaționale oriunde în lume și pleacă cu cunoștințele dobândite aici în România. Faptul că în România avem echipe care colaborează la nivel internațional, în echipe interdisciplinare, la proiecte care sunt folosite în spațiu, arată că România este la nivelul la care trebuie să fie în ceea ce privește educația și cercetarea în domeniul aerospațial.”
România mai are cale lungă până să devină un jucător important în industria aerospațială europeană, însă un lucru e sigur: avem oameni pricepuți.
