Cei mai buni se antrenează și câte 10 ore pe zi și sunt atenți la ce mănâncă, la cum dorm și la fiecare click, chiar dacă terenul pe care joacă e virtual. Nu aleargă, dar antrenamentele, emoțiile și dedicarea sunt la fel de intense, iar recompensele sunt pe măsură.
Pentru unii, titlul de gamer profesionist sună ca o fantezie, mai ales în România. Însă în realitate nu e chiar așa: jucătorii profesioniști de Counter-Strike primesc salarii de mii de euro, însă nu le intră bani în buzunar degeaba. Zilele de antrenament sunt lungi și presiunea de a câștiga este mare, mai ales când drumul spre marile campionate este lung și costisitor.
Premii de mii de dolari
Însă și premiile sunt pe măsură: aici intervine DRACULAN, o competiție oficială de Counter-Strike în inima Bucureștiului. An de an, zeci de echipe de top din întreaga lume concurează pentru premii ce pot ajunge la 35.000 de dolari. Și este doar una dintre opririle lor către campionatul mondial, unde au șansa să câștige un premiu de 1.250.000 de dolari.
La finală au ajuns și cei de la SINNERS, o echipă clasată pe locul 34 în lume. Sunt din Cehia, dar unul dintre jucători este român… Mădălin, sau MoDo, este lunetistul echipei. Competițiile câștigate i-au adus până acum aproape 80.000 de dolari. Are doar 23 de ani și a început să joace serios Counter-Strike la 14. Voia să fie fotbalist, dar și-a rupt ligamentele în timpul unui antrenament. Nu mai putea intra pe teren, așa că l-a schimbat cu unul virtual. A avut noroc de părinți înțelegători… și de note bune la Bac. Fiecare echipă are cinci jucători, așadar românul nostru are un rol important.
Mădălin Andrei Mirea: „Ai mei au avut încredere în mine pentru că în momentul în care am fost la liceu aveam note foarte bune. Am terminat bacul cu 9. Deja călătorisem în Dubai, câștigasem un turneu, am reprezentat România în Bali, în Eilat. Au văzut că am călătorit și le-am zis: „Mamă, tată. Vă rog dați-mi șansa asta, nu vreau să merg la facultate doi ani, să vedem unde ajung”. Scopul meu nu era să devin profesionist, doar mă jucam pe calculator și a venit o ofertă. Eram în top 3, top 5 România, m-a văzut cineva și a zis hai să te încercăm într-o echipă”.
În spate sunt nenumărate ore de muncă, disciplină și mentalitatea unui profesionist.
Mădălin Andrei Mirea: „Comparăm cu fotbalul unde sunt 2 antrenamente pe zi a câte o oră, două. Noi începem de la ora 10 dimineața și terminăm la 8 seara. Ca la un job normal să zicem. Dar ce te face mult mai bun ca ceilalți e ceea ce faci în orele în care nu te antrenezi. Adică după antrenament trebuie să te joci în continuare. Și la mental trebuie să fii sus, trebuie să fii prezent în joc. Adică cumva m-a ajutat trecutul. De la 7 ani la 14 ani am fost dat la fotbal și am trecut prin anumite meciuri, presiune și așa mai departe”.
Adversara lor în finală a fost echipa Eternal Fire, pe locul 30 în lume. Și ei au tot un român pe poziția de lunetist. Iulian, sau Regali, are 24 de ani și joacă Counter-Strike de mic. Și-a început cariera de profesionist în 2019, la un turneu similar, tot în București. A câștigat până acum peste 75.000 de dolari din premii.
Iulian Harjău: „Dragostea pentru Counter e demult. Aveam 4-5 ani și l-am văzut pe unchiul meu cu Counter Strike 1.6, ăla vechi. Mă jucam așa de fun. Dar când a apărut CSGo în 2013, în 2014 mi l-am cumpărat. M-am jucat de fun până prin 2019 când a părut REL. Mi-am făcut o echipă cu niște prieteni, am jucat până am ajuns în finală. Acolo m-am împrietenit cu alți oameni, ne-am făcut echipă. Următorul REL am ajuns în semifinală. M-au văzut oameni din străinătate și am intrat în academia celor de la Fnatic o organizație veche și mare. După am jucat foarte bine și acolo și am tot crescut”.
Eternal Fire au fost campionii DRACULAN, după ce au câștigat în finală 2 meciuri din 3 împotriva celor de la SINNERS.
Cum se desfășoară un meci
La prima vedere, un meci de Counter-Strike nu pare complicat. Sunt două echipe: teroriștii și antiteroriștii. Teroriștii trebuie să planteze o bombă, iar antiteroriștii trebuie să-i oprească. Jocul are mecanici simple, dar totul ține de o strategie solidă.
Torbjørn Nyborg, Antrenor JiJie Hao: „Este un joc de hoții și Vardiștii: Contra teroriștii apără harta și teroriștii încearcă să planteze bomba. În cadrul ăsta de 5 vs 5 începe strategia. Sunt foarte multe tactici: inamicii câștigă controlul unei zone din hartă iar noi încercăm să controlăm alta și tot așa. Aici există nenumărate posibilități. Avem o carte de tactici similară cu ce se folosește în fotbalul american”.
Iar munca nu se oprește niciodată. Visul oricărei echipe este să ajungă la un Major, echivalentul unei cupe mondiale, unde 32 de echipe se înfruntă pentru premii totale de 1.250.000 de dolari. Ca să ajungă acolo, echipele trebuie să participe la zeci de turnee pe an, unde adună puncte care le ajută să se califice.
Torbjørn Nyborg, Antrenor JiJie Hao: „Suntem pe drum de 3 luni. Deci începând din August am fost în Paris, am avut cantonamente în Franța în Suedia și acum suntem în România, iar de aici plecăm la următorul turneu. Am fost foarte ocupați cu antrenamentele, zilele au fost lungi și am lucrat cât de mult am putut să ne putem califica la major”.
Campionat de EA FC
Schimbăm puțin registrul și ne oprim la un campionat de EA FC care s-a ținut într-un cămin studențesc din București. Această competiție trece prin orașele mari ale țării și orice student se poate înscrie. Ce o face specială? Este inclusă în circuitul oficial al campionatelor EA FC. Primii opt din clasament ajung în campionatul național, iar câștigătorul de la naționale va reprezenta România la finala din Miami.
Pe Ștefan l-am văzut în topul clasamentului înainte să-l cunoaștem. Când l-am observat, se plimba de la o consolă la alta, termina rapid un meci și trecea la următorul adversar. Anul trecut a jucat la naționale din partea FC Argeș. Are 22 de ani, e jucător semiprofesionist de EA FC… mai e și în anul 4 la Drept.
Ștefan Țicu: „Pe lângă facultate, evident care trebuie prioritizată, mai ales că sunt în anul 4, joc regulat mă antrenez cu alți jucători profesioniști, mă uit la tactici, mă uit la toate turneele internaționale care se desfășoară la jucătorii pro din afara țării. Încerc să mă inspir cât mai mult de la ei și să pun în practică în măsura timpului pe care îl am. Încerc să cresc și aici pe leadeboard, încerc să merg la cât mai multe turnee să capăt cât mai multă experiență și astfel să îmi cresc nivelul de experiență per total”.
Ștefan trăiește visul oricărui student strâmtorat: se joacă pe consolă și mai face și niște bani din asta. Care e cea mai mare sumă pe care a câștigat-o la un turneu?
Ștefan: „500 de euro. Dar nu sunt toate cu premii așa de mari. Multe sunt premii mai mici: 100 de euro, 200, depinde”.
Deși industria de esports nu e nici pe aproape la fel de mare ca cea a sporturilor tradiționale, este în continuă creștere. Estimările spun acum că în această piață se învârt între 2 și 5 miliarde de dolari anual, iar unele statistici spun că va ajunge să valoreze câteva zeci de miliarde în următorii 10 ani.
.webp)
