Cu toate acestea, lipsa de viziune a guvernanţilor riscă să transforme acest avantaj strategic într-un dezastru pentru consumatorii casnici, avertizează Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză recentă.
Fereastra strategică din 2027: Neptun Deep și sfârșitul gazelor rusești
Prima producție din perimetrul Neptun Deep este așteptată în prima jumătate a anului 2027. Exact în același an, Uniunea Europeană va închide definitiv robinetul gazelor rusești: importurile de GNL (gaz natural lichefiat) vor fi blocate de la 1 ianuarie, iar cele prin conducte de la 30 septembrie 2027.
„Pentru un stat capabil să gândească dincolo de următoarea rectificare bugetară, aceasta ar trebui să fie o prioritate națională”, subliniază Chisăliță. În loc să își construiască o poziție de lider regional, cu un portofoliu competitiv care să includă gaze proprii, GNL american și capacități de stocare și transport, România se mulțumește cu rolul de simplu vânzător de materie primă, lăsând alte state să își consolideze influența.
„Găinăria” energetică: Exportăm ieftin, importăm scump, iar factura o plătesc românii
Analistul atrage atenția asupra unui mecanism păgubos prin care entitățile statului achiziționează gaze scumpe din import, le amestecă în portofoliu cu gazele românești și le vând pe piața internă, invocând „securitatea energetică”.
„Dacă gazul este cumpărat fără clienți, fără capacități de transport asigurate... avem o obligație de plată în căutarea unui cumpărător. Iar cumpărătorul cel mai comod rămâne românul. El nu participă la negocieri... și află rezultatul când deschide factura. De aici începe găinăria... Dar gazul românesc nu spală costul unei achiziții proaste. Costul rămâne și trebuie suportat de cineva. De cine? De populație”, explică președintele AEI.
Mai mult, Chisăliță consideră revoltător ca „securitatea energetică” să fie folosită ca un paravan pentru decizii comerciale slabe, a căror justificare economică nu este explicată public.
Legea preempțiunii și dublarea prețului gazelor
Un alt punct criticat dur este legea 171/2026, care a instituit dreptul de preempțiune al statului asupra gazelor din Marea Neagră. Măsura, prezentată ca o protecție a interesului național, a avut un efect contrar în piață.
„O lege votată în Parlament a contribuit la dublarea prețului gazelor marfă în România! Dacă aceste răspunsuri lipsesc (pentru ce cumpărăm, la ce preț, cu ce bani?), statul transmite incertitudine într-o piață care taxează incertitudinea. O intervenție prezentată ca protecție poate ajunge să coste chiar consumatorul pe care pretinde că îl apără”, avertizează specialistul.
Lipsa de ambiție și eșecul de guvernare
În loc să folosească gazele din Marea Neagră ca monedă de negociere la Bruxelles pentru a obține finanțări pentru infrastructură, interconectări și dezvoltare industrială, România se comportă reactiv.
„Un dividend încasat astăzi nu justifică ratarea unei oportunități pentru următorii zece ani. Gazele pot aduce venituri din vânzare, dar pot susține și producție industrială, locuri de muncă și exporturi cu valoare adăugată”, mai spune Chisăliță.
Concluzia analistului este una tranșantă: „Marea Neagră ne oferă o resursă. Retragerea gazului rusesc ne oferă o piață. Valorificarea lor cere competență și ambiție. Dacă din această întâlnire istorică rezultă doar afaceri slabe și facturi mai mari, avem un eșec de guvernare și administrare plătit de românul de rând. Europa își schimbă harta energetică, iar România își trimite cetățenii în sărăcie”.
