Povestea romanului care a ajuns la Capatul Pamantului GALERIE FOTO
Debordeaza de optimism cand vorbeste despre patria lui, desi a fost plecat in peste 40 de state. Pentru el „Romania este tara tuturor posibilitatilor mai mult decat Statele Unite” si n-ar schimba-o pentru nimic. Chiar sfatuieste tinerii sa ramana aici.
„Afara lucrurile sunt asezate. Acolo trebuie sa inventezi ceva, sa fii creativ. Aici este suficient sa le copiezi pe cele create si implementate in strainatate”, spune Razvan Pascu, economist de profesie si calator in timpul liber, platit de altii sa le povesteasca despre ceea ce vede peste hotare, despre idei de afaceri si despre cum reusesc strainii sa-si promoveze meleagurile.
In curand implineste 27 de ani, dar "se lauda" ca a trait multe pana acum. Este originar din Braila, dar stabilit in Capitala din primul an de facultate. A terminat Marketing la ASE si un master la SNSPA. Acum e manager la ING Bank si calatoreste in diverse locuri de pe glob pentru a le povesti cititorilor sai cum "se vede lumea p-afara".
Razvan Pascu are propria firma, trei angajati si numeroase colaborari cu companii aeriene, agentii de turism sau institutii de credit. Pana sa ajunga aici, insa, spune ca „a muncit mult, inca de mic” si a lucrat „de toate”: de la operator pe calculator, agent de vanzari, realizator chestionare pana la consultant in relatiile cu clientii. Acum, veniturile lui se ridica, lunar, la cateva mii de euro – si asta doar din cele trei site-uri de travelling si business pe care le detine.
Saptamana trecuta l-am provocat la un interviu. A ajuns inainte de ora stabilita, nerabdator, probabil, sa-mi vorbeasca despre succesele sale. Sociabil si atent la detalii, mandru pe alocuri, fara insa a deveni arogant, mi-a povestit cum a inceput totul, in urma cu mai bine de sapte ani, pe cand ajunsese student la Bucuresti. Nicio clipa nu si-a pierde firul, desi l-am intrerupt de multe ori, din pricina curiozitatilor mele. Mai presus de toate, nu si-a pierdut veselia si optimismul cand vorbea de Romania, despre familia, prietenii care-l inconjoara si despre cat de mult crede in potentialul acestui „sistem amarat”.
Experienta care i-a schimbat modul de a gandi
Mi-a povestit ca din totdeauna i-a placut sa calatoreasca. “Dupa primul an de facultate, in vacanta de vara am intrat intr-un program de tip work&travel, dar nu in Statele Unite, ci in Marea Britanie. Am avut noroc de niste joburi bune acolo, am stat aproape cinci luni de zile in Scotia si in Anglia. Am lucrat mai mult in agricultura si am castigat destul de bine.”
In Scotia lucra la ferme de legume ecologice. „Britanicii aveau nevoie de forta de munca pentru ca, fiind ecologice, nu se foloseau chimicale sau ingrasaminte. Culegeam buruienile, puneam paianjeni sa omoare alti paianjeni... Stiam bine ca totul depindea de noi: cat munceam, atata castigam”, marturiseste el. Era platit cu 5,5 lire/ora, iar daca depasea 40 de ore muncite pe saptamana, tariful crestea la 7,5 lire/ora. „Munceam si cate 12 ore pe zi. Cel mai mult am castigat 2.500 de lire intr-o luna, adica multi bani. Pentru mine, la vremea aia erau foarte multi bani”, spune Razvan.
Daca la intoarcere, ceilalti prieteni de-ai lui s-au oprit in Germania si si-au cumparat o masina, el a investit banii in calatorii. „Atunci am inceput sa vad mai mult Europa, si apoi lumea.”
“Sefii mei au inteles cu totii ca sunt un om caruia ii place flexibilitatea”
Cand a revenit in tara, s-a angajat. Intai la Orange, pe un job entry-level: relatii cu clientii. Mai tarziu a fost recrutat de ING, pe asigurari si pensii facultative. „Era tot pe un job entry-level, dar era oricum ceva mai mult. Chiar atunci se infiinta departamentul de Pensii Facultative. Am lucrat, asadar, cu pensii facultative chiar de la infiintarea lor in Romania: am invatat tot ce inseamna administrarea de contracte, despre relatiile cu clientii, relatiile cu agentii etc.”.
Sursa foto: @Razvan Pascu
Si azi tot la banca lucreaza, doar ca pe un post de manager. „Am preluat administrarea unor companii foarte mari, am inceput sa ma ocup exclusiv eu de segmentul pensiilor facultative pentru angajati”. Spune ca a crescut „in fiecare an cate putin” si ca ii place foarte mult ceea ce face. Iar programul flexibil pe care il are ii permite sa se ocupe de marele sau hobby: turismul. „Sefii mei au inteles cu totii ca sunt un om caruia ii place flexibilitatea. Recunosc ca e un job oarecum atipic. Am avut noroc sa lucrez pentru doi oameni foarte ok. Flexibilitatea am avut-o de la inceput pentru ca am cerut-o. Mi-am facut singur descrierea jobului, am zis cam ce as putea sa ofer si daca firma este interesata. Se pare ca au fost”, povesteste razand.
Cu job full-time, dar mereu in vacanta
L-am intrebat cum reuseste sa plece mereu in diverse locuri, avand un job full-time. Mi-a spus, zambind, ca toata lumea il intreaba acelasi lucru. „E un job full-time, dar beneficiez de perioada de concediu. E adevarat ca mai sunt zile de concediu fara plata pe care mi le iau, dar, in general, incerc sa fiu suficient de inteligent sa-mi fixez calatoriile atunci cand se potriveste. De exemplu, daca 1 decembrie pica joi, imi iau libera ziua de vineri si fac un city-break”, ma lamureste el.
Din 2008 si-a facut blog din dorinta de a se exprima si de a povesti altora impresii din aventurile sale turistice. Nu stia atunci ca mai tarziu avea sa se transforme intr-o mica afacere. Anul trecut a fost premiat in cadrul Galei Travel Advisor ca blogul de Turism al anului 2011 si considerat totodata cel mai citit blog de travel din Romania, premiu castigat in competitia Roblogfest (inregistreaza, lunar, aproximativ 45.000 de vizitatori unici).
„Au fost companii interesate sa se asocieze cu numele meu sau cu blogul. In momentul asta sunt foarte multe colaborari, in momentul asta nu toate calatoriile mi le platesc, merg in infotripuri, city-break-uri si scriu despre locurile pe care le vizitez.”
Colaboreaza cu operatori de zbor precum Air France, Austrian Airlines, Carpat Air, KLM, TAROM, agentii de turism (HappyTour, InterraTravel), institutii bancare (in prezent BCR, in trecut Millenium Bank), scrie in publicatii de turism si in reviste studentesti, iar uneori e invitat sa le vorbeasca tinerilor despre cariera, piedici profesionale si oportunitati.
„Cu companiile aeriene cu care colaborez nu am o relatie de genu` <
Din China si pana...la capatul lumii. Pe unde se plimba si ce cauta
Nu i se propune sa mearga numai in locuri exotice, ci mai ales in cele mai cunoscute, pentru a promova mai bine destinatiile respective. I s-a intamplat sa mearga si de mai multe ori in acelasi loc: „In Viena am fost de mai multe ori, la Budapesta, la Londra – e orasul meu preferat, poate si pentru ca a fost printre primele orase pe care le-am vizitat. Sunt locuri care mi-au placut foarte mult si unde m-as mai duce. De exemplu, la New York, de unde m-am intors de curand. In general sunt destinatii de city-break. Aproape in fiecare luna merg in astfel de excursii.”
Sursa foto: @Razvan Pascu
A vizitat Austria, Franta, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, America, China, dar si multe altele. Peste 40 de tari la numar, dar niciuna nu i s-a parut ca Romania. „Romania e frumoasa. Faptul ca am calatorit mult in afara ma face sa revin cu drag din fiecare calatorie”, subliniaza el. Crede cu desavarsire acest lucru despre tara in care s-a nascut, motiv pentru care i-a dedicat si o rubrica speciala pe blog. „Mie imi place foarte mult Romania. Calatoresc mult si in tara, nu doar in strainatate. Cei care spun ca avem o tara foarte frumoasa si mai stiu eu ce, multi dintre ei nici n-au plecat din tara, nu prea stiu ce e p-afara. Dar eu am fost si, in general, cam la fiecare sfarsit de saptamana plec pe undeva la noi: la munte, in Dobrogea, Maramures, Bucovina. Am fost cam peste tot.”
Anul trecut si-a indeplinit, un vis, cand a ajuns la in cel mai sudic oras al lumii. Mai precis, Ushuaia. “E la 1.000 de kilometri de Antarctica. De acolo nu se mai intinde decat apa. A fost visul meu din copilarie sa ajung la <
Sursa foto: @Razvan Pascu
A zburat pana in Chile, apoi a parcurs toata America de Sud. A calatorit cu autobuzul, laudand sistemul de transport public, extrem de bine dezvoltat. “Locurile in autobuz sunt clasificate in mai multe categorii: cu cat platesti mai mult pe bilet, cu atat scaunul e mai confortabil. Mai mergeam 1.000 de kilometri, mai coboram in alt oras, mai vizitam pe acolo, plecam iar. Calatoream de obicei noaptea, dormeam in autobuz si asa economiseam si o noapte de cazare”. A coborat in jur de 5.000 de kilometri pana in Ushuaia, dupa care a urcat pana la Buenos Aires. Toata experienta a durat aproximativ o luna de zile.
Niciodata nu alege sa calatoreasca cu o agentie de turism in astfel de calatorii, nu merge la all-inclusive, ci cu un buget scazut spre mediu. “Aleg un hotel, stau si la hostel sau pensiuni. In Egipt, de exemplu, am stat la un hosteluri cu camere de 2,5 metri pe 2,5 metri. La Salzburg am stat intr-un hotel de cinci stele. Chiar nu conteaza unde stau. Experienta mi se pare mult mai interesanta decat sa cheltui banii pe asta."
De Craciun a petrecut pe plaja, in Bahamas
De sarbatori a fost in State. Miami, New York, Bahamas, sunt doar cateva dintre destinatiile pe care le-a bifat. “Din Miami am luat o croaziera de patru zile pana in Bahamas. A fost pentru mine prima croaziera in care am mers. Am mai fos invitat pe cateva vase de croaziera, sa merg sa le vizitez. Asta vara, de pilda, am fost invitat la lansarea celui mai mare vas de croaziera al companiei Costa. Am stat doua zile pe vas, am dormit acolo, dar vasul nu s-a miscat din port”, imi povesteste el cu entuziasm.
Sursa foto: @Razvan Pascu
Marturiseste ca abia acum a inteles ce inseamna, de fapt, o croaziera, recunoscand faptul ca inainte avea anumite preconceptii despre asta. “Credeam ca in astfel de vacante merg numai cei varstnici, ca sunt foarte scumpe, ca ti-e rau pe mare. Dar sunt lucruri false”, ma asigura el. „Mai mult de 50% din turistii de pe vas erau tineri. In plus, e foarte mare distractie. Cum se intampla lucrurile: ajungi dimineata in port si stai pana seara. Poti sa mergi sa vizitezi ce vrei tu, poti sa cumperi tururi de la ei, sa mergi pe cont propriu sau poti sa ramai strict pe vas, nu esti obligat sa cobori. Eu mergeam pe cont propriu, dar daca voiam sa fac ceva ce n-as fi putut face singur, luam tururi de la ei. Seara, pe la 19:00-20:00 trebuie sa fii pe vas, ca pleaca. Atunci incep spectacolele. Totul este inclus, show-urile, mancarea. Fiind o croaziera americana, spectacolele erau in stil Broadway – cu stand-up comedy, cu muzica, cu dans sau show-uri celebre, de genu` Dansez pentru tine, unde personalul alege oameni din public si participa la concurs, exact ca-n show-ul original. Au cazionuri, au magazine, au cinematografe. E ca un orasel, nici n-ai timp sa le faci pe toate. In fiecare zi primesti programul de a doua zi si stii exact ce si cum. Decat sa merg sapte zile in Turcia si sa stau in acelasi loc la all-inclusive, e mult mai distractiv sa merg pe un vas de croaziera unde e totul all-inclusive, dar vad mult mai multe locuri, in fiecare zi sunt in alt oras.”
„Bine, bine, dar cat costa o croaziera?”, intervin eu. „O croaziera nu e scumpa. Eu am dat 350 de dolari pe una de patru zile in Bahamas – si aici intra transportul, cazarea si masa. Depinde cand iti cumperi biletul – poti sa iei un Last Minute sau cu mult timp inainte – si mai depinde de cabina”, imi explica tanarul economist. Poti sa stai intr-o cabina fara geamuri sau intr-una cu geamuri sau intr-una cu balcon ori cu jacuzzi. Sunt croaziere si la zeci de mii de euro, depinde doar de preferinte.
Dintre toate locurile in care a colindat pana acum, cel mai mult l-a impresionat China. “Pentru mine sau poate pentru orice european este o experienta foarte interesanta. Eu am vazut mai mult partea turistica, partea de orase – Beijing, Xiang, Shanghai, Shenzen. Mi-ar placea sa mai merg o data in China, dar in zonele rurale, sa vad cum e viata acolo. Desi am vazut recent ca mai mult de jumatate din populatia chineza sta la oras. La fel de mult mi-a placut natura lor – de la ghetari, la rezervatii de pinguini, la orase cu iz european. E deosebit.”
Un cuvant pentru fiecare continent
Il intreb ce-i place sa faca cand viziteaza un loc nou. Imi raspunde ca-i place “sa simta pulsul oamenilor”. “Nu sunt genul de calator care sa mearga pe munti, singur sau prin salbaticie. Imi place foarte mult sa stau printre oameni. La muzee ma plictisesc. Merg la muzee, dar stau putin timp, vad ce e mai important. La Louvre, de exemplu, am stat doua ore. Altii poate stau o zi. Dar nu e o regula. Uite de exemplu, la New York a fost pentru prima data cand am stat o zi intreaga la Muzeul de Stiinte Naturale, dar era incredibil. Nu puteai sa te plictisesti acolo. Aveau cel mai mare meteorit cazut in SUA, aveau proiectii video, filme 3D, o gramada de animale impaiate, cinematografe, expusa teoria Bing-Bangului.”
Ii place sa mearga prin piete. Adora tarile arabe, unde alege sa se plimbe prin bazaruri, nu neaparat pentru cumparaturi, cat pentru a interactiona cu oamenii.
Nu a ajuns inca pe toate continentele, dar planuieste s-o faca si pe asta. Pentru el, Europa inseamna “traditii”, America de Nord “emigranti”, America de Sud “diversitate”, iar Asia ceva “exotic” pentru un european. In Africa a fost doar in Egipt, dar planuieste cateva excursii in Tanzania, Kenya, poate si Kilimanjaro. Australia nu il atrage, nici Antarctica, mai degraba Noua Zeelanda.
Lingurite de ceai si magneti de colectie
Din calatoriile sale se intoarce cu cateva mii de fotografii, iar de la o vreme a inceput sa si filmeze. Recent si-a facut si cont pe Youtube, unde-si incarca filmuletele. “Nu le montez, nu sunt niste filmari profesioniste, dar sunt facute de un om care e pasionat si care vrea sa le arate si altora. Le mai pun pe site-uri, pe blog.”
Totodata, colectioneaza magneti de frigider si lingurite de ceai. A deprins acest obicei de cand a plecat in Marea Britanie. Unele lingurite pe care le cumpara sunt argintate, altele sunt aurite, unele din portelan, altele din lemn. “Cred ca am vreo 150 sau mai multe”. In ceea ce priveste magnetii, nu le mai stie numarul. Frigiderul l-a umplut demult, acum a trecut si la usa de la intrare, metalica fiind. “Mai tarziu nu stiu ce o sa fac. Am magneti doar pe unde ajung eu. Ca tot veni vorba de asta, era sa uit. Ti-am adus si tie unul” - si-mi ofera un "mar" inscriptionat cu ultima destinatie vizitata: New York.
Urmatoarea oprire: Japonia. Unde n-a ajuns (inca) si cat costa o calatorie in jurul lumii
“Sunt multe locuri in care n-am fost”, imi spune razand. “Imi doresc mult de tot sa ajung in Japonia. Am fost in Hong-Kong, in Macau, destul de aproape, dar in Japonia nu. Daca ma duc, vreau sa stau mai mult - macar doua saptamani - sa am timp sa fac un circuit. Mi-ar placea sa merg in perioada in care infloresc ciresii, undeva in aprilie-mai. Sper sa ajung, daca nu anul asta, poate la anul.”
Sursa foto: @Razvan Pascu
Pe lista viitoarelor destinatiilor mai figureaza Rusia, Norvegia si Danemarca. Spune ca “nu este genu` care sa mearga intr-o excursie de sapte zile sa stea la soare, ca se plictiseste la culme". Nici n-are ambitii sa fie primul roman care sa ajunga in “mai stiu eu ce loc extrem”. Cel mai mult isi doreste sa faca un tur in jurul lumii. “As pleca intr-o astfel de croaziera si maine, dar nu pot. Avand in vedere ca am muncit foarte mult sa ajung aici, nu pot sa las totul balta acum. Ar insemna sa renunt la tot ce-am construit pana acum, implicit la jobul din banca. E o concesie pe care o fac, desi mi-e greu”, marturiseste tanarul. “Dar in mod sigur o voi face”, ma asigura el. Cand? “Cand voi spune <
Afirma, insa, ca o asemenea calatorie nu este foarte scumpa. “Sunt aliantele astea globale intre companiile aeriene unde poti sa-ti cumperi bilete de avion in jurul lumii. Am un prieten care a facut asa ceva, iar bilete de avion l-au costat undeva intre 2.500 si 3.500 de euro. A avut 15 opriri in orice aeroport a vrut el, timp de un an de zile.”
Ce-i lipseste Romaniei: conservarea traditiilor
Sursa foto: @Razvan Pascu
Cand pleaca in afara ia cu el magneti cu Romania, pe care-i imparte oamenilor cu care intra in contact. Le povesteste despre tara lui, despre cat de diversa este. “Dobrogea a fost a turcilor, Moldova a fost a rusilor, partea din Transilvania a austro-ungarilor, si atunci s-au pastrat traditii si obiceiuri, multe sunt si imprumutate. Avem toate formele de relief, iar oamenii se comporta altfel, in functie de fiecare zona in parte.”
L-am intrebat care e punctul forte al Romaniei si unde gresim cand vine vorba despre brandul de tara. “Eu unul n-as miza foarte mult pe munti. As miza, ce-i drept, mult mai mult decat pe mare – acolo nu putem sa concuram nici macar cu bulgarii, daramite cu turcii. As miza mai mult pe partea asta cu baile, cu spa-ul. As face o strategie nationala din asta, dar sa se investeasca”, imi raspunde el.
“Austriecii au investit foarte multi bani in asta si totul s-a intamplat in ultimii 10-20 de ani. Ne povesteau cei de la targurile de turism de acolo ca sunt inclusiv oameni care au sapat dupa petrol intr-o anumita zona. Nu au gasit petrol, dar au gasit ape termale. Zona respectiva era practic un camp, iar acum s-au ridicat hoteluri luxoase, cu spa, cu de toate. Au investit cateva sute de milioane de euro in asta, dar e un exemplu ca se poate. Trebuie cautati investitori, sa pui la cale o strategie. Eu cred ca zona de Europa de Sud-Vest trebuie sa mizeze pe asta. Un turist care, de exemplu, vine din Statele Unite in Europa, poate sa vina si la noi. Si nu trebuie sa ne chinuim noi sa-l aducem aici, ci sa facem o strategie de circuit cu Austria si Ungaria. Pentru ca ei se duc in Austria si apoi Ungaria si se opresc la granita, nu trec mai departe”, concluzioneaza el indignat de ceea ce se intampla.
“Ceea ce lipseste turismului nostru este, conservarea traditiilor. Trebuie sa mizam mai mult pe traditii pentru ca in general, cam asta intereseaza. Si eu cand merg pe undeva, ma intereseaza foarte mult traditiile, sa vad cum se poarta oamenii in mediul lor.”
Sfatuieste tinerii sa nu plece din Romania
Cu toate astea, la conferintele la care este invitat, Razvan Pascu ii sfatuieste pe tinerii aflati la inceput de drum sa ramana in Romania. Le spune ca exista oportunitati aici, sa nu plece, sa le caute si sa se implice. “In Romania sunt multe oportunitati. In afara, lucrurile sunt asezate in momentul asta. Acolo chiar trebuie sa inventezi ceva, sa fii creativ. Aici este suficient sa le copiezi pe cele create si implementate in afara. D-aia in Romania merg francizele. Pentru ca sunt niste retete deja scrise, de succes, care necesita doar implementare, fara sa mai trebuiasca sa inventezi roata. Nu contest ca sunt foarte multe lucruri care ar putea fi mult mai simple, de exemplu cum sa iti platesti impozitele. Dar lucruri nasoale sunt peste tot. In Argentina, de pilda, am fost blocat pentru ca chilienii au facut greva. Am ramas blocat, era sa pierd avionul…a fost nasol. Lucruri nasoale sunt peste tot.”
Totodata, ii sfatuieste pe tineri sa incerce sa-si gaseasca ceva de lucru inca din timpul facultatii. “Eu am inceput foarte de jos. Scriam la tot felul de reviste, imparteam fluturasi, scriam chestionare, joburi pe care le face orice student, care vrea sa munceasca, desigur. Lucrurile bune vin in timp. Nu se intampla nimic peste noapte. Nu poti sa te astepti sa nu faci nimic si la sfarsit sa te angajezi pe un super-job, cu un salariu bun. Experienta nu o capeti decat muncind.”
Sustine sus si tare ca nu vrea sa plece din tara, ca iubeste Romania, cu tot cu “sistemul ei amarat si salariile mici” si ca oamenii care-l inconjoara sunt asemenea lui. “Nu vad de ce sa plec. Depinde doar de noi sa schimbam lucrurile. Poate ca eu gandind asa, imi atrag langa mine oameni care gandesc la fel. Romania este mai mult tara tuturor posibilitatilor decat Statele Unite. Nu le zic din povesti, ci din lucruri traite. Eu in fiecare an am crescut putin cate putin. A depins doar de mine. Pot sa nu fac ceea ce fac. Dar atunci nu as fi aici.”
Spune ca nu are modele, dar ca-i place foarte mult modelul de business al lui Marius Ghenea. “Imi place foarte mult pentru ca simt ca si eu sunt la fel ca el. S-a diversificat foarte mult, asta fac si eu, si-a construit un brand personal mai degraba decat sa se asocieze cu brandurile afacerii sale, a lasat oameni care sa se ocupe de fiecare firma in parte si-i place foarte mult sa calatoreasca. A fost in peste 100 de tari. Lumea tot asa se gandeste: Cand are timp?, Cum isi permite, ca are milioane de euro pe care trebuie sa le administreze?! Uite ca se poate. Si nu calatoreste la bugete din astea etxravagante. Mi-a spus ca, in timp, a invatat cat sa plateasca pentru fiecare excursie in parte, ca sa nu se simta pacalit. De fapt, asta e toata ideea. Daca vrei sa stai la cinci sau sapte stele, dai. Important este sa nu te simti pacalit.”
Venituri lunare de cateva mii de euro
„In momentul asta, as putea foarte bine sa traiesc si din bloguri. Din site-urile pe care le am castig undeva pe la 2.000 de euro lunar, fara sa luam in calcul jobul din banca, unde salariul este confidential si nu-l pot discuta.”
In prezent are o firma care se ocupa cu publicitatea pe cele trei site-uri pe care le detine (razvanpascu.ro, StiuUnLoc.ro si ponturibune.ro), dar si trei angajati (colaboratori), care intre timp, i-au devenit si prieteni. „Am pus accent foarte mult pe relatia personala cu ei. N-au fost prieteni, dar acum au devenit. Nici eu nu vreau sa-i pierd si pentru ei e ok.”
Doneaza lunar 200 de lei si...bilete de calatorie
Pentru ca poate si vrea sa-i ajute si pe altii sa reuseasca, si-a propus ca in fiecare luna sa doneze 200 de lei. „Deoarece nu am timp sa caut cazurile, astept ca lumea sa-mi scrie. Din pacate, imi scriu destul de putini. Unii mai lasa comentarii la rubrica speciala. Nu vreau sa fie vorba despre niste cazuri extreme. Tin mai mult sa donez unui om care are potential, dar nu are posibilitati.Totodata, public pe site un articol despre el. Vreau sa ajut tineri cu talent sa se dezvolte”, explica el.
La ora actuala, primeste atat de multe invitatii de calatorie, incat nu le poate onora pe toate. Motiv pentru care organizeaza concursuri pe blogul sau si le face cadou. „Daca eu nu pot sa merg...”
„Nu fac lucruri pe care altul n-ar putea sa le faca”
Cu modestie spune ca nu e cu nimic mai presus decat nimeni si ca nu face lucruri pe care alt tanar de varsta lui n-ar putea sa le faca. “Singura mea calitate este ca sunt perseverent. Daca imi pun ceva in cap, chiar il fac, mai devreme sau mai tarziu. Muncesc foarte mult, dar nu e nimic deosebit in ceea ce fac.”
Nu stie unde si ce va face peste 10 ani. “Microbul asta cu turismul mi-a intrat in sange, in unele calatorii merg doar pentru a scrie, pentru a le transmite celorlalti ceea ce vad. Sunt ca un mic jurnalist. Imi place sa fac asta, dar sunt genul independent.”
Nu s-a gandit sa-si deschida o agentie de turism pentru simplul motiv ca: “In momentul asta, e mai bine sa colaborezi cu mai multe agentii. Daca as deschide, totusi, ar fi ceva nisat. Daca am studiat marketing, am o problema cu treburile astea generaliste. Nu poti sa fii bun la toate. Mi se pare ca o agentie pe o nisa ar merge mult mai bine. De pilda, una strict legata de partea de croaziere sau de turism montan ori cum e prin strainatate, sa-ti alegi o destinatie oarba. Cred ca ar merge oricare din astea in Romania, daca ar fi bine promovata.”
Etichete: calatorii, Razvan Pascu, turism,
Dată publicare:
