Ignatul la romani: demonstratie de gratie si rafinament
Oameni suntem, porc mancam. Si nu numai atat! Ne place sa-l si taiem. Asa, babeste si miseleste, cum am invatat de prin mosi-stramosi sau de la vecini. Cu lama la gatul amaratului, nicidecum cu asomatorul recomandat de Uniunea-mama.
Se stie, doar: la noi, taiatul porcului e obicei sfant! Familia se strange in jurul dobitocului, ii ureaza toate-cele de tarana usoara si... cel mai mester intre mesteri il executa.
Asa au facut, probabil, si domnii din imagini. Numai ca, dupa ce l-au trimis pe lumea cealalta pe nefericitul guitator, au dat timpul inapoi, insusindu-si roluri de adolescenti.
Cuceritorii grajdului, incalziti pesemne de niscaiva tarie pusa la fiert, au calarit dihania si s-au tras in ipostaze care mai de care.
Pomana porcului si soriciul pot sa mai astepte! Dii...mai Ghita!
