Mușchii scheletici sunt principalul loc prin care eliminăm glucoza din sânge (zahărul din sânge). Așa normalizăm glicemia. Mușchii iau 80-90% din glucoza pe care o producem după ce mâncăm.
Mușchii preiau glucoza din sânge în mod normal dacă suntem sensibili la insulină. Rămânem sensibili la insulină dacă ne mișcăm.
Ce se întâmplă dacă alegem să fim sedentari? Zi de zi.
Celulele musculare scheletice nu răspund corect la hormonul insulină. Aceasta înseamnă că nu vor prelua glucoza din sânge, nu o vor introduce în țesuturi pentru a fi utilizată ca energie sau stocată.
Pancreasul simte această... dificultate și secretă cantități mai mari de insulină (hiperinsulinemie) pentru a forța mușchii să absoarbă zahărul. Așa menținem glicemia normală în sânge o perioadă. Dar chinuim pancreasul până când nu va mai produce insulină (acesta e diabetul zaharat).
Cum vedem acest proces în exterior?
Acumulăm grăsime în interiorul celulelor musculare. Iar capacitatea de a arde eficient grăsimile în interiorul celulelor musculare este în... avarie. Apare grăsimea persistentă pe abdomen.
De ce contează mișcarea?
Pentru că vom redeveni sensibili la insulină. Dacă reușim, prin exerciții de forță, să mărim masa musculară, vom avea un rezervor mai mare pentru stocarea glucozei din sânge. Acesta este un fenomen corect metabolic și care crește speranța de viață.
Pe de altă parte, exercițiile în forță sporesc sensibilitatea la insulină pentru o perioadă de până la 48 de ore după antrenament.
Dacă am făcut azi un program complet de exerciții, suntem în siguranță metabolică 2 zile. Până la următorul program de sport.
