De ce este importantă educația în prevenirea depresiei. La 2 ani, un copil ar trebui să identifice emoțiile primare
A doua cea mai întâlnită afecțiune la nivel mondial este depresia. Iar cel mai important rol în prevenirea ei îl are educația.
Vorbim despre educația timpurie, care începe cu identificarea emoțiilor. Se învață, așa cum învățăm să citim.
Din păcate, într-un sistem organizat - grădiniță și scoală - nu există aceste informații.
Explicăm chiar acum, la Doctor de bine.
Depresie clinică înseamnă aproximativ două săptămâni în care nu vedeți speranță. Poate fi însoțită de insomnie. Medicul psihiatru abordează boala, care se tratează.
Dr. Eduard Moțoescu, director medical Spitalul de psihiatrie Obregia: ”Nu trebuie să avem rezerve în a face acest lucru, ține de educație, trebuie să distingem între normalitate și anormalitate sau mai bine de incipientul anormalității.”
Depresia poate fi prevenită prin educație timpurie. Spre exemplu, la 2 ani copilul trebuie să identifice emoțiile primare. Să învețe apoi să își adapteze starea emoțională, corect, la ceea ce este în jurul său.
Informațiile ar trebuie învățate într-un sistem organizat, adică în grădiniță și în școală. În România, aceste noțiuni nu sunt predate.
Dr. Eduard Moțoescu, director medical Spitalul de psihiatrie Obregia: ”Prevenția pune accentul în primul rând pe educația pacientului, educația medicală, să pornească de la mugurii educației, din școlile primare, să învățam să ne îngrijim de psihilc - putem sa realizăm o bună parte în prevenție.”
Educația emoțiilor ar trebuie făcută de psiholog. Se învață, asemenea oricărei informații și va rămâne, apoi, în reflexele copilului și ale adultului.
Depresia majoră este o boală al cărei risc înseamnă sinuciderea.
Dr. Eduard Moțoescu, director medical Spitalul de psihiatrie Obregia: ”Ce înseamnă internarea non-voluntară? Este necesară la pacienți, care prezintă acte de auto-agresiune, sau acte de violență ale celor din jur. Pacientul prezintă o problemă pentru comunitate.”
În timpul internării în spitalul de psihiatrie, pacientul este echilibrat și apoi redat comunității. Ar trebuie însă să intre apoi într-o rețea comunitară, care nu există în acest moment - cabinetele de psihiatrie comunitară.
”Este psihiatrul, care îl monitorizează, sunt asistenți sociali, care monitorizează dacă își ia tratamentul- lucrul acesta nu există într-o manieră satisfăcătoare și e un teritoriu în care se poate construi în acest moment”.
În prezent, pacienții sunt echilibrați în spital, dar nu mai au suport după externare. Se întorc, de obicei, în spital.
De ce e necesar și acest serviciu comunitar? Complianța la tratament, în multe dintre afecțiunile psihiatrice, e mică.
De aceea, pacientii, odată echilibrați, trebuie monitorizați să își iau tratamentul.
