Cum pot fi încurajaţi copiii timizi. Greşelile pe care le fac părinţii
"Alţi copii copii cum au curaj?" Sau: "Hai, bagă-te şi tu în seamă!". Sunt îndemnuri pe care le auziţi la şcoală, în parc, la locul de joacă, venind de la părinţi. Care caută.... ceea ce greşit percep drept normalitate.
Copiii pot fi, constituţional, timizi. Situaţie în care aşa-zisele încurajări de mai devreme...sunt complet inutile. Strategia trebuie schimbată radical. Este însă nevoie ca părintele să constienteze starea celui mic şi să renunţe la preconcepţii şi comparaţii.
Biologic există două tipuri de comportament. Cei inhibaţi îşi construiesc viaţa căutând securitatea. Al doilea tip de temperament - dezinhibat -construieste aruncându-se în faţă. Specia umană supravieţuieşte prin combinarea celor două tipuri de comportamente.
O parte dintre copiii sunt, constituţional, timizi. Aceştia nu au nevoie să audă de la proprii părinţi: "Dar tu de nu eşti în stare? Alţi copii cum pot?".
Nicoleta Burlacu Psiholog: "E ca un perete pe care-l are în faţa lui şi nu poate să îl treacă, şi părinţii spun că este mut. Nu îi amintesc copilui că e timid, că nu poate să vorbeasca, că ştiu că poate să vorbească, dar nu vrea. Nu, e o problemă şi trebuie s-o depăşesc cu copilul".
Depăşiţi împreună cu cel mic timiditatea întărindu-i la nesfârşit ce poate să facă. Poţi să desenezi, poţi să îţi faci curat în cameră, poţi să pe joci pe tabletă.
Aşadar, indiferent de încurajări , acţionaţi! Pentu că cel mic să vadă că poate. Şi când duce la bun sfârşit orice, e un motiv să îi spuneţi ceea ce are nevoie o viaţă întreagă.
Această strategie va funcţiona împotriva timidităţii. Şi împotriva etichetelor pe care aceşti copii le primesc la şcoală: "Eşti un fraier!/ Eşti o fraieră!"
Etichete: comportament, copil, parinti, securitate, timiditate,
