Amintiri de aur
La doar șase ani cucerea primul titlu naţional şi avea să fie numită „bănuţul de aur” al gimansticii româneşti. Sportivă de doar 1 metru și 36 de centimetri, Oana Ban, dezvăluie: „Dacă nu mă apucam de gimnastică deveneam pictoriţă!”.
O medalie de aur pe echipe la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), argint la Campionatul Mondial pe echipe de la Anaheim (2003) și argint la bârnă la Campionatul Mondial de la Debrecen (2002) este palmaresul cu care se lauda micuţa Oana. Deși s-a retras de mai bine de şase ani din activitatea sportivă, gimnasta nu a uitat momentele de glorie. „Pot să zic că îmi lipseşte gimnastica mai ales când sunt campionate europene, mondiale, mai ales anul ăsta că urmează Olimpiada. Îmi lipseşte sportul, dar m-am acomodat”, povestește gimnasta.
Ca să-şi mai aline dorul, Oana împreună cu soţul ei vizionează des evoluţiile sale din trecut şi se mândreşte cu medaliile câştigate. Cât a fost gimnastă, Oana mărturiseşte că cel mai greu adversar a fost… ciocolata: „Dacă ar fi fost după noi am fi mâncat cinci kile de ciocolată”.
Familista convinsă, Oana îşi ocupă timpul predând lecţii de pilates la o sală de fitness și practicând pasiunea ei de o viaţă: pictatul.
