PORTRET DE CANDIDAT, ep. 7: Corneliu Vadim Tudor. Odinioara la un pas de presedintie, acum lupta ca sa-si pastreze partidul
Vesnic in politica, niciodata la putere: acesta este destinul lui Corneliu Vadim Tudor, contestatul exponent al nationalismului agresiv pe scena romaneasca.
Nascut in 1949, Corneliu Vadim Tudor este singurul dintre candidatii la presedintie din 2014 care era deja o figura cunoscuta inainte de Revolutie. Cunoscuta, dar si controversata: a fost criticat pentru atacurile sale de pe atunci la adresa disidentilor, pentru poeziile care ii laudau pe Nicolae si Elena Ceausescu, dar si pentru textele antisemite. In raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, Vadim si Adrian Paunescu au fost declarati “barzii oficiali ai ceausismului, poetii de curte”, care se intreceau in “laude servile”.
“Bardul oficial” intra in politica democratica
Daca inainte de 1989 Vadim se remarcase ca jurnalist, mai ales la revista “Saptamana” a mentorului sau, scriitorul Eugen Barbu, dupa Revolutie s-a reinventat ca politician, monopolizand rapid discursul nationalist. In iunie 1990 a lansat Romania Mare, “saptamanal absolut independent”, cu rubrici precum “An de lupta impotriva maghiarilor”, dar mai ales celebra „Saptamana pe scurt”, locul unde, sub protectia pamfletului, erau atacati si jigniti adversarii politici.
Reteta nationalismului s-a dovedit un succes, dovada faptul ca un an mai tarziu Vadim a infiintat Partidul Romania Mare. Insa la primele alegeri la care PRM a aparut pe buletinele de vot, rezultatele au fost dezamagitoare: sub 4% din voturi, suficient totusi pentru a-i asigura lui Vadim un loc in Senat. Partidul a intrat chiar si in Guvern pentru scurt timp, in 1995.
Insa retorica agresiva a lui Vadim l-a facut greu, daca nu imposibil, de acceptat ca partener politic si candidat la presedintie. In 1996, cand a incercat pentru prima data sa obtina functia suprema in stat, nu a luat nici 600.000 de voturi si a reclamat –la fel cum a facut de fiecare data de atunci inainte – o frauda electorala uriasa. Printre contracandidatii sai de atunci Vadim se reintalneste azi pe listele de la prezidentiale cu Gheorghe Funar, care din 1999 i s-a si alaturat ca secretar general al PRM.
2000, anul de glorie al lui Vadim
Esescul de la prima tentativa de a deveni presedinte se pare ca l-a convins pe Vadim sa isi modereze discursul, renuntand complet la antisemitism si adoptand mai degraba o tematica sociala. In 1999 s-a solidarizat cu participantii la mineriade, pe care i-a declarat „constiinta vie a Desteptarii Romaniei”. Iar schimbarea de discurs a fost incununata de succes: pe fondul nemultumirii fata de guvenarea CDR, la alegerile prezidentiale din 2000 liderul PRM a obtinut peste 28% din voturi si a ajuns in turul doi. Aici a fost invins de Ion Iliescu, dupa ce dreapta a decis ca „dintre doua rele, il alegi pe cel mai mic” si si-a indemnat alegatorii sa il voteze pe rivalul lui Vadim.
Momentul de glorie nu i-a folosit la nimic liderului PRM. Desi partidul sau avea 121 de parlamentari, nu a fost implicat in vreo coalitie de guvernare iar Vadim a ramas un politician sonor, dar marginal, invitat la talk-show-uri, insa nu si la negocierile politice. Primul semn al declinului a fost ridicarea imunitatii parlamentare in 2001, dupa ani buni de cereri in acest sens, in urma unui incident banal: Vadim afirmase ca in Romania s-ar antrena teroristi Hamas.
Romania Mare se face din ce in ce mai mica
In acelasi timp si PRM a intrat intr-un declin lent, partidul fiind abandonat pe rand de liderii satui sa stea in umbra lui Vadim. Primul a fost vicepresedintele Codrin Stefanescu, insa cea mai notorie a fost plecarea lui Corneliu Ciontu, unul moderatii PRM, caruia Vadim i-a si cedat pentru scurt timp sefia partidului in 2005. La doar doua luni dupa transferul de putere, Vadim a revenit si i-a dat afara din PRM pe Ciontu si pe partizanii acestuia, care incercau o apropiere de popularii europeni. „L-am instalat, provizoriu, in locul meu fiindca nu gasisem altul mai prost printre cei care imi duceau servieta”, a declarat apoi Vadim despre Ciontu.
In 2006, liderul PRM a revenit in atentia opiniei publice cu ocazia incidentelor prilejuite de prezentarea in Parlament a raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. „Sobolanii de Plesu si Patapievici! Va arunc de la balcon, boilor, limbricilor!” a strigat atunci Vadim, care a organizat o mica manifestatie impotriva raportului chiar in sala Parlamentului.
Inainte de alegerile parlamentare din 2008, Corneliu Vadim Tudor a ramas aproape singur in partid, dupa nenumaratele epurari. „Vadim cu ramolitii si sobolanii lui distrug PRM-ul”, acuza Daniela Buruiana, fosta sa mana dreapta si cea mai recenta expulzata din partid. La alegerile din 2008 Romania Mare nu a reusit sa obtina niciun loc in Parlament, la fel si in 2012. Nici la prezidentiale nu s-a mai repetat performanta din 2000: in 2004, Vadim a luat 12.57% din voturi iar in 2009, doar 5.56%.
Presedintele fara partid
Asa ca a fost nevoit sa se reorienteze spre Parlamentul European, finantandu-si campaniile printr-o alianta cu nabadai cu George Becali, marcata de injurii dintre care cea mai memorabila a ramas „maimuta curentata”. Insa dupa ce omul de afaceri a ajuns dupa gratii, Vadim a pierdut si fotoliul de la Strasbourg, la ultimele alegeri europarlamentare PRM obtinand doar 2.7%. Pana si sediul l-a pierdut: in 2011 a fost evacuat cu scandal iar in noua cladire unde s-a mutat a acumulat asemenea datorii la utilitati incat recent a fost nevoit sa-si scoata colectia de documente istorice la vanzare.
Intre timp, ultimii doi fideli l-au parasit si ei: Lucian Bolcas a plecat la PSD iar Gheorghe Funar, mai abil, i-a luat si partidul. La Congresul National din 2013 majoritatea delegatilor au votat pentru excluderea lui Vadim si inscaunarea ca presedinte a lui Funar. Si asta cu toate ca Vadim spunea ca „PRM moare fara mine”.
Excluderea din partidul pe care l-a creat parea sa fie lovitura finala pentru Corneliu Vadim Tudor, dar n-a fost asa. Poarta acum o batalie pe doua fronturi cu Gheorghe Funar pentru recastigarea PRM: pe de o parte, la tribunal, unde momentan e invingator; pe de alta parte la urne, ambii politicieni candidand la prezidentiale. Sondajele nu ii dau niciunuia dintre ei vreo sansa, insa atat pentru Vadim cat si pentru Funar miza pare a fi mai degraba una de imagine in fata membrilor partidului pe care si-l disputa.
Sursa: Pro TV
Etichete: romania mare, istoric, nationalism, prm, Corneliu Vadim Tudor,
Dată publicare:
18-10-2014 09:56