”Satelitul imposibil” s-a prăbușit necontrolat pe Pământ. ”A devenit o stea căzătoare”

UPDATE: Satelitul Aeolus a intrat în atmosferă la 21.00, ora Europei Centrale, ca o stea căzătoare, scriu cei de la ESA. 

”Conform calculelor noastre, Aeolus ar fi trebuit să fi reintrat în atmosfera Pământului. Observatorul Pământului nostru a devenit o stea căzătoare. Acum așteptăm confirmarea partenerilor noștri cu informații despre ora și locația exactă a intrării”.

UPDATE: Satelitul Aeolus a fost depistat de un radar de observare spațială al ESA din Germania, a anunțat agenția europeană. 

”Datele de la radarul TIRA au fost analizate și arată că Aeolus a fost găsit aproape exact acolo unde era așteptat, confirmând o manevră finală reușită.

De unde știm? Ei bine, mai întâi, o rundă de aplauze a răsunat în sala de informare a ESA, când a apărut știrea.

Pasivizarea este atunci când orice energie de la bordul unei nave spațiale este îndepărtată, de exemplu, propulsorul sau bateriile acesteia. Acest lucru previne exploziile și evenimentele de fragmentare, care ar putea provoca eliberarea multor bucăți de resturi spațiale nedorite.

Pentru Aeolus, deja fără combustibil, aceasta înseamnă a fost pur și simplu oprit. Experții noștri în deșeuri spațiale analizează acum datele care au venit”, scriu cei de la ESA, care monitorizează îndeaproape situația.

UPDATE La 13.43 ora Europei Centrale a început faza a treia și ultima a misiunii de întoarcere pe Pământ a satelitului Aeolus, scrie ESA Blog Navigator.

La ora 14 a fost trimis și ultimul mesaj către Aeolus, înainte de începerea prăbușirii. „OD-SOM, toate comenzile sunt la bord așa cum a fost planificat”, a raportat directorul de zbor Isabel Rojo, managerul operațiunilor navelor spațiale, Viet Duc Tran.

”Și acum, ultimele cuvinte care au fost trimise lui Aeolus, ultima dată când a auzit vocea controlului misiunii ESA, ultimul rămas bun de pe Pământ.

Care au fost acestea? Un standard al datelor „de menaj”. După toată drama de astăzi, ultimele cuvinte pe care Aeolus le-a auzit de pe Pământ sunt aceleași cu cele pe care le-a auzit în fiecare zi din cei cinci ani pe orbită – un mic ping, un mic check-in și, în curând, o tăcere care vine de la sine”, scrie blogul ESA.

Satelitul Aeolus are la bordul său un dispozitiv care trimite din spaţiu raze laser spre atmosfera Pământului pentru a monitoriza mişcările de aer în orice punct de pe Terra, la fiecare altitudine şi la nivel global.

Aeolus a fost denumit ”satelitul imposibil”

Misiunea sa a avut un succes atât de mare, încât inginerii de la ESA fac deja planuri pentru un înlocuitor al acestui satelit.

Însă proiectul a fost la un pas să fie anulat din cauza dificultăţii tehnice asociate cu operaţiunile întreprinse de Aeolus.

Timp de peste un deceniu, inginerii europeni au încercat să dezvolte un instrument în spectrul ultraviolet care să poată să funcţioneze suficient de mult timp în vidul din spaţiu. Din cauza acestei amânări, Aeolus a ajuns să fie denumit "satelitul imposibil", potrivit Agerpres.

Inginerii de la ESA au insistat asupra menţinerii acestui proiect datorită beneficiilor sale - Aeolus urma să furnizeze prima hartă cu adevărat globală a vânturilor care bat pe Terra, de la suprafaţa solului şi până la mare altitudine în atmosferă (de la 0 la 30 de kilometri).

Prăbușirea satelitului nu poate fi controlată

Totuşi, în perioada care a trecut până când Aeolus a ajuns pe rampa sa de lansare, în 2018, şi de-a lungul misiunii sale de aproape cinci ani, practicile referitoare la scoaterea de pe orbită a vehiculelor spaţiale "defuncte" s-a schimbat.

Ele trebuie să deţină de acum fie capacitatea de a-şi controla cu precizie prăbuşirea pe Pământ într-o zonă sigură, fie de a arde complet la reintrarea în atmosferă.

Iar Aeolus, un satelit cu o greutate de peste o tonă, nu deţine niciuna dintre aceste două capacităţi. Sistemul său de propulsie este prea slab pentru a controla în întregime coborârea spre zona de prăbuşire, iar până la 20% din structura sa va supravieţui cel mai probabil până la impactul cu suprafaţa Pământului.

În schimb, inginerii de la ESA au petrecut această săptămână lucrând la o "reintrare asistată" în atmosfera terestră. Ei i-au transmis satelitului comanda de a-şi scădea altitudinea printr-o serie de manevre, iar ultima dintre ele, care va fi executată vineri, ar trebui să îl aducă pe Aeolus la altitudinea de 120 de kilometri.

"Din acel punct, forţa de atracţie din atmosferă ar trebui să îl tragă în jos", a declarat directoarea de operaţiuni Isabel Rojo, pentru BBC News. "Ne aşteptăm ca satelitul să reintre în atmosferă undeva deasupra Oceanului Atlantic şi să se deplaseze pe direcţia sud-nord", a adăugat ea.

Fragmentele desprinse din Aeolus care vor ajunge la suprafaţa oceanului vor conţine probabil elemente din telescopul din grafit al satelitului şi din rezervorul său de combustibil. Dar, ţinând cont de vastitatea Oceanului Atlantic, riscul pentru oamenii de la sol este minimal.

Ce misiune a avut Aeolus

Observaţiile inovatoare făcute de Aeolus s-au dovedit a fi de mare ajutor pentru prognozele meteorologice pe termen mediu. Satelitul a monitorizat comportamentele vânturilor ce ar putea contribui la identificarea unor tipare meteorologice cu mai multe zile înainte de apariţia acestora.

De asemenea, Aeolus a îmbunătăţit cunoştinţele despre uragane şi despre felul în care cenuşa vulcanică se deplasează în atmosfera înaltă a Pământului.

Înainte de misiunea satelitului Aeolus, profilurile vânturilor terestre erau alcătuite cu ajutorul unei combinaţii de metode: de la anemometre zburătoare, baloane şi avioane, până la sateliţi care deduc comportamentul vânturilor urmărind norii de pe cer sau măsurând agitaţia de la suprafaţa apelor oceanice.

Însă toate aceste măsurători erau limitate la anumite zone şi la anumite altitudini, iar acesta este motivul pentru care perspectiva globală oferită de Aeolus a fost atât de apreciată.

Statele membre în ESA au aprobat deja un buget de 413 milioane de euro pentru a începe să dezvolte două vehicule spaţiale înlocuitoare, care se vor numi Aeolus-2.

O contribuţie financiară suplimentară va fi făcută de Eumetsat, organizaţia interguvernamentală care administrează sateliţii meteorologici europeni.

Primul dintre sateliţii înlocuitori ar trebui să fie lansat spre sfârşitul acestui deceniu.

Articol recomandat de sport.ro

„Șantajul Europei s-a dovedit mai puternic!” Plânge Moscova după ultima lovitură plecată din România