Teatrul romanesc, in doliu. Alexandru Tocilescu a plecat dintre noi. Raman piesele sale valoroase
Ne-am despartit si de marele regizor Alexandru Tocilescu. S-a tras cortina peste o viata daruita cu mult talent, care, la randul ei, a daruit totul mai departe.
De acum, Alexandru Tocilescu si-a gasit locul vesnic printre cei ca el, titani ai scenei, care isi dorm somul nesfarsit la Cimitirul Bellu. In ciuda bolii cumplite de care suferea, a muncit pana in ultima clipa de viata, iar piesele lui se vor juca in continuare cu casa inchisa.
"S-a saturat insa de lupta cu boala", a declarat actorul George Mihaita, unul dintre cei mai buni prieteni.
La implinirea celor 65 de ani, Tocilescu primea o stea pe Aleea Celebritatilor in luna iulie. Desi lupta de ani cu boli care nu l-au crutat deloc, Toca, asa cum ii spuneau prietenii, glumea. Tocmai din acest motiv, celor mai multi nu le-a venit sa creada ca s-a prapadit. Si in niciun caz ca si-a gresit intentionat doza. Alexandru Tocilescu stia prea bine ca tratamentul pentru inima trebuie respectat intocmai.
Cu toate acestea, procurorii au deschis un dosar de cercetare. Iar actorul George Mihaita, prieten apropiat, nu exclude o ipoteza delicata, cea a sinuciderii.
"Se pare ca a vrut sa plece dintre noi. El a tot adunat, de 20 de ani facea dializa si cred ca nu a mai avut forta sa treaca peste", a mai spus George Mihaita.
Odata cu Toca pierdem ceva din noi, au spus si cei care au jucat in piesele lui. "El ne facea sa ne simtim talentati si reusea sa transforme orice spectacol intr-unul grandios". Exigent, se spunea despre el ca "era rau din dorinta de a fi bine".
"Cu Toca erai linistit ca actor, pentru ca nu te conducea niciodata catre o cadere, ci catre o inaltare. Ma intreb daca nu este una dintre glumele lui. Mi-as dori acum sa apara si sa spuna <
Fotoliulul sau, de unde le sufla actorilor de pe scena teatrului Metropolis, va ramane gol. Stia textele mai bine decat oricine. Fara insemnari sau caiete regizorale ii placea sa le adapteze si sa le modeleze pana cand cuvintele erau scuturate si nu ramanea decat spectacolul. Iar acesta trebuia intotdeauna sa contina un mesaj puternic, caci teatrul, credea Toca, nu este doar divertisment.
Spectacolele le facea asa incat sa ii placa lui, in primul rand. Se considera un judecator sever si corect. "Daca-mi provoc emotie mie, lor poate sa li se para orice" spunea despre publicul sau. Singura lui teama era ca intr-o zi sa nu ii dispara talentul.
Dar prin "Hamlet, "Olomov" sau "Sfarist de partida" a stors si suferinta. Ca act de creatie. De marti seara, de cand s-a dus, sufera toti cei care l-au stiut. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
