Supraviețuitorii din Turcia sunt tot mai frustraţi şi furioşi: „Mă tem că o să fiu arestat pentru că spun asta”
La cinci zile și jumătate de la cutremurele care au devastat Turcia și Siria, bilanțul negru a ajuns la peste 25.000 de morți.
Și totuși, încă se petrec salvări miraculoase! Peste 140.000 de oameni participă la eforturile de căutare. Alături de turci, muncesc, cot la cot, 10.000 de străini din 80 de țări.
Atenție, urmează imagini și detalii care vă pot afecta emoțional.
Sâmbătă dimineaţă, salvatorii din oraşul Adiaman şi-au văzut munca răsplătită de un adevărat miracol. Au salvat o femeie, la 128 de ore de la cutremur.
Iar în Karamanmaras, militari israelieni l-au salvat pe Ridban, la 120 de ore, adică 5 zile de când a căzut casa pe el.
„Am scos un copil! Are 6 ani”, strigau salvatorii.
Tatăl şi fratele lui Ridban fuseseră salvaţi mai devreme, de aceeaşi echipă.
Tot în Karamanmaras, Kamil, în vârstă de 16 ani, a fost recuperat de salvatori, la 119 ore de la cutremur. „L-au scos, e la lumină! E afară, aici..”
În oceanul de disperare, salvarea unui suflet e un adevărat balsam pe sufletele celor care răscolesc ruinele cu ultimele rezerve de energie. 108 ore au stat îngropaţi sub moloz o femeie din Antakia şi cei trei copii ai ei.
-Dacă m-auzi, bate de două ori!
Au bătut de 2 ori.
-Venim la voi, mai bate o dată!
În strigăte de bucurie, cei patru norocoşi au fost predaţi paramedicilor.
Dr. George Chiampas, medic specialist medicină de urgență: „Primul factor-cheie este starea de sănătate de dinainte, eventuala nevoie acută de medicamente. Urmează scenariul în care au suferit răni traumatizante dependente de factorul timp: amputări, hemoragie internă. În al treilea rând, contează capacitatea de a rezista fără fluide, nutrienţi şi minerale. Iar tăria mentală şi speranţa că va ajunge, totuşi, cineva la tine, îţi mai pot oferi 1, 2 chiar 3 zile.”
Din păcate, şansele repetării unor asemenea salvări providenţiale sunt tot mai firave. Efe are 22 de ani și e unul dintre membrii echipelor speciale de salvare care operează în orăşelul Islahiye .
Șansele găsirii supraviețuitorilor scad considerabil
Ilknur Pintilie, corespondent PROTV: „În această clădire, povestește Efe, era un tânăr de 20-21 de ani care, la un moment dat, a avut puterea să sune după ajutor. După 2 zile, bateria telefonului s-a terminat și am găsit telefonul încleștat în mâinile lui. Tavanele au căzut unul peste celălalt, astfel încât este foarte greu să intre după cei care au rămas captivi acolo.”
Unii dintre sinistrați sunt singurii supraviețuitori ai familiilor lor. O femeie și-a pierdut soțul, și-a pierdut fiica, și-a pierdut ginerele, și-a pierdut casa, a pierdut practic tot ce avea în acest cutremur.
„Nu pot să ajung la ea. E acolo, îi văd piciorul, dar nu ajung la ea. Vreau să-mi scot mama de acolo” strigă un localnic, disperat.
Zeci de trupuri neînsufleţite sunt îngrămădite pe stadioane ori în parcări, spre a fi recunoscute de rude. Alte trupuri zac pe lângă cimitirele deja arhipline. Se fac slujbe de înmormântare pentru câte 10 victime deodată.
Uneori, autorităţile arată famililor îndurerate doar un braţ retezat, singurul extras din ruine, în speranţa că vor recunoaşte mâinile ori verighetele de pe deget. Nu e de mirare că supravieţuitorii sunt tot mai frustraţi şi furioşi.
„Mă tem că o să fiu arestat pentru că spun asta, dar adevărul e că guvernul nu ne ajută îndeajuns. Ne-a lăsat în voia sorții”, se plânge altcineva.
A început arestarea vinovaților pentru construcțiile șubrede
Este vorba de o enormă neglijență. I-am putea spune chiar CRIMĂ. Dacă natura a provocat catastrofa, corupţia şi neaplicarea normelor au agravat enorm impactul cutremurelor, cred oamenii. Milioane de oameni se văd acum condamnaţi la sărăcie lucie. În mai multe oraşe, în jur de 70 % dintre clădiri s-au prăbuşit total, ori au devenit nelocuibile.
Yasemin Didem Aktas, inginer structuri construcții: „A fost ceva în neregulă cu aceste construcţii, ori în stadiul de proiectare, ori în faza de concretizare a proiectului. De asemenea, în Turcia e la ordinea zilei ca locatarii să facă modificări ulterioare, care compromit structura de rezistenţă”.
Oya Ozarslan, președinte Transparency International Turkey: „Sectorul construcţiilor este unul foarte vulnerabil la corupţie. Sunt mulţi constructori lacomi, dar şi autorităţi care nu aplică normele cu stricteţe.”
Președintele Erdogan a promis că statul va plăti chiria sau hotelul, pe un an întreg, tuturor celor care şi-au pierdut locuinţele în cutremur. Şi recunoaşte că, la început, autorităţile s-au mişcat lent.
Vorbe care nu mai încălzesc, însă, pe nimeni.
Aceste ruine se pot nărui în orice clipă, dar unii îşi asumă riscul de a le escalada. Vor să-şi recupereze actele ca să poată fugi cât mai departe.
Însă plecarea este o opţiune doar pentru foarte puţini. Ceilalţi sunt siliţi să-şi reclădească viitorul, în acest tărâm al morţii şi al distrugerii.
Autoritățile turce au început să-i vâneze pe vinovați, deocamdată pe dezvoltatorii imobiliari care au livrat clădiri neconforme normelor. De pildă, pe Mehmet Yașar Coșkun, proprietarul companiei care a vândut clădirile promovate sub numele „Un colț de Rai”, finalizate în Hatay în 2014, și distruse complet la cutremur. Bărbatul a fost arestat pe aeroportul din Istanbul, în timp ce încerca să fugă în străinătate.
Între timp, în Siria, oamenii cer și ei ajutor: „Pe noi cine ne ajută? În Turcia, primesc de toate, au făcut pod aerian ca să le ducă ajutoare din toată lumea. Dar nimeni nu vine la noi. Cu ce a greșit copilul ăsta?”
În Siria, suferinţa şi dezolarea sunt chiar mai copleşitoare decât în Turcia vecină. Devastarea este imensă, asupra acestor oameni care credeau că ştiu totul despre suferinţă. Au îndurat 12 ani de război, iar acum luptă să reziste de la zi la zi... Au înţeles că sunt iarăşi, pe cont propriu.
Statele Unite au relaxat temporar sancţiunile împotriva Siriei, în efortul de a accelera livrările de ajutoare în nord-vestul ţării. Acolo, abia au ajuns ieri câteva camioane trimise de Naţiunile Unite.
