"Romania, te iubesc" a testat calitatea branzeturilor care se vand in Romania si in Occident. Ce spun specialistii

Ati avut vreodata impresia ca produsele cumparate din strainatate sunt diferite de cele de la noi?

Este doar o falsa impresie.

Sau ca alimentele, detergentii, articolele de ingrijire corporala sunt intr-adevar de calitate mai slaba in Romania fata de Vestul Europei?

Exista sau nu un dublu standard in privinta articolelor de la raft, la aceeasi marca, acelasi ambalaj? Astazi raspundem la aceste intrebari, si nu oricum, ci cu multe dovezi.

Citește și

Diferenta enorma dintre un produs pe a carui eticheta scrie "carne" si altul cu "carne dezosata mecanic". Ce inseamna MDM

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

Echipa "Romania, te iubesc!" a filmat in mai multe tari, a obtinut marturii sub protectia anonimatului si cu camera ascunsa, dar mai ales a facut analize minutioase in diverse laboratoare.

Rezultatele sunt incontestabile. Atentie, urmeaza o investigatie care ne priveste pe toti, pentru ca trebuie sa stim pe ce dam banii.

Suntem o tara de mari consumatori! O arata cifrele oficiale la vanzarile produselor de tot felul, dar se vede si din modelul de crestere economica al Romaniei, care se bazeaza în principal pe consum.

Se vede in cosul de cumparaturi si mai apoi de… gunoi al romanilor si in eternele cozi din lanturile de supermarketuri, hipermarketuri si magazinele de cartier.

Ni se pare ca manancam altceva cand mergem in alte tari sau chiar exista diferente mari intre marfuri primite de la acelasi producator?

Am invitat sa-si dea cu parerea 5 consumatori romani. Invitatii nu stiu de unde provin sortimentele asezate pe doua farfurii, pe care am pus o varietate de branza olandeza feliata, un cascaval ambalat sub forma de rondele mici, vandut in Romania, si un soi de branza semi-tare, de origine elvetiana, fabricata tot in Olanda.

Ambalajul arata la fel si in Germania si in Romania, fiind de la aceleasi branduri si au etichete identice in privinta continutului. Primul produs incercat, cascavalul rondele.

Scorul e 5 la 0, in favoarea produsului din Germania. A urmat branza elvetiana. Un singur invitat din 5 a preferat produsul romanesc in acest caz. Scorul e ceva mai strans, 3 la 2, tot in favoarea Germaniei, la cea de-a treia testare, cu branza olandeza, unde invitatii mai tineri au preferat produsul din Vest.

Am mers sa cerem si o parere avizata. Tocmai la Galati, la specialistii in Chimie Alimentara de la Facultatea de Stiinta si Ingineria Alimentelor, cea mai prestigioasa institutie de acest fel de la noi.

Pana la analiza de laborator, chimistii gasesc diferente de structura la tipul de cascaval rondele.  Abia apoi urmeaza gustul.

Produsul vandut la noi are gust mai dulceag, in timp ce produsul de la nemti e putin mai amarui si mai astringent, semn al unei maturari mai indelungate. Comparatia facuta stiintific include o analiza organoleptica minutioasa: un esantion de 20 de persoane, care gusta rand pe rand, diverse produse, fara sa stie provenienta, si apoi completeaza un formular, din care sa se vada eventuale diferente de gust si aspect, semnalate de fiecare subiect in parte.

Loredana Dumitrascu, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: "La nemti branza semi-tare, la noi doar branza!"

Intr-un final au loc si analizele chimice care evidentiaza diferentele. Testul de laborator ofera informatii precise si indicii despre compozitia produsului sau procesul de fabricatie, chiar daca reteta e practic aceeasi. In cazul cascavalului ambalat sub forma de rondele, chimistii nu au dubii - exista o diferenta mare de calitate in favoarea produsului comercializat la nemti.

Loredana Dumitrascu, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: "Proteina raportata la substanta uscata, valoarea este mai mare la produsul din Germania, iar acest lucru isi pune amprenta asupra, chiar daca analizand produsul e similar, aparent similare, s-a raportat la substanta uscata, proteina la substanta uscata in Germania valoare 44%, la produsul comercializat in Romania e 39,5%. …Cu siguranta e un procedeu tehnologic diferit".

Daniela Bordea, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: "Schimband numai putin tehnologia, obtinem altceva, ce a facut producatorul, noi constatam ca sunt diferente, diferente nu sunt fata de eticheta, continutul de proteina in substanta uscata, acolo vedem diferente mari, ceea ce inseamna, ca tehnologie, procedee diferite de prelucrare".

Specialistii spun ca cele doua produse au la baza procese tehnologice diferite, ceea ce ar putea sa insemne inclusiv ca tehnologia de productie folosita pentru Germania este una mai scumpa, dar si o maturare facuta diferit.

Exista indicii ca la produsul de la noi producatorul a introdus o serie de enzime care pot grabi procesul de maturare, dar care scad, evident, costurile de productie. Nu in ultimul rand e vorba de un lapte diferit in cele doua probe.

Loredana Dumitrascu, profesor Facultatea de Ingineria Alimentelor Galati: "Unii producator incearca sa scurteze foarte mult perioada de maturare, adica sa obtina un produs, iar daca adauga niste culturi adjuncte, aceleasi caracteristici le obtii in 2,3 zile, nu se declara asta pe eticheta, datorita procentului pe care il adauga".

Branza analizata chimic se vinde in Romania intr-un saculet cu 4 bucati, in total 80 de grame, si costa in medie 5,6 lei, echivalentul a 1,28 euro.

In Germania si Franta saculetii au 12 sau 18 bucatele, iar preturile urca la peste 3 si respectiv 5 euro. In final, rezulta ca produsul din Vestul Europei se vinde cu 14,35 euro kilogramul, in timp ce la romani este ceva mai scump, ajunge la 15,9 euro.

O diferenta de peste un euro la kilogram, in conditiile in care specialistii in chimie alimentara catalogheaza produsul pentru nemti superior celui cumparat de la noi.

Daniela Bordea profesor Faculteatea de Ingineria Alimentelor Galati: "In momentul in care se aplica 2 procedee diferite, primul fiind mai scump decat cel conventional, diferentele de calitate pot fi foarte mari, adica culturile, o diferenta mica, sa poate da diferente mari in produsul final!"

Am contactat producatorul international si avem o confirmare - sunt doua produse, doua retete diferite…

Sorin Minea, presedinte ROMALIMENTA: "Am avut o pervertire a gustului…diferentierea de pret e foarte mica in Romania, nu e de unu la 3 e de o la trei…".

Pe acelasi raft gasesti si cascaval Emmentaler, se vinde in Germania cu 1 euro si 7 centi, in timp ce in hipermarketurile aceluiasi lant, dar in Romania, gasesti produsul ambalat la fel, dar mai scump, la 1 euro si 10 centi pachetul. Vorbim de o diferenta de circa 30 de centi la kilogram, care poate fi justificata de costurile de transport si diferentele de TVA, adica 7 % la nemti, fata de 9, la noi.

Preturile sunt relativ asemanatoare, dar discrepanta e uriasa daca le raportezi la salariile celor doua tari. Statisticile arata ca un roman cheltuie, in medie, in jur de 107 euro lunar pe produsele alimentare, in timp ce un neamt cheltuie cu 60 de euro mai mult, dar la un salariu de 8 pana la 10 ori mai mare.

Ne intoarcem in laborator, unde intra la testare o crèma de branza tartinabila, cu verdeturi. Inca din start, profesorii Facultatii de la Galati semnaleaza o diferenta considerabila, cu accent pe proba romaneasca.

Un continut mai mare de apa si mai putin gras a fost semnalat la produse asemanatoare si in alte tari est europene. Importatorii au sustinut ca tartinabilitatea cremei e in stransa legatura cu tipul de paine dintr-un stat sau altul. Daca painea care se vinde cel mai mult este una care se faramiteaza usor, un produs foarte consistent, cu omogenitate mare, nu ar fi indicat.

Specialistii de la Institutul de Bioresurse Alimentare din Bucuresti au echipament sofisticat cu care pot identifica tara si zona geografica din care provine laptele aflat la baza oricarui produs.

Poti produce acelasi tip ce branza sau cascaval in mai multe feluri, sub aceeasi denumire, fie ca e vorba de un Emmental, un Eddam sau un Tilsit. Exista variante cu lapte pasteurizat si cu gust de intensitate medie, cu lapte proaspat si gust de intensitate mare, dar se poate face si cu smantana adaugata in lapte sau cu extract din lapte, avand un gust mai apropiat de cel al est-europenilor.

Intr-un depozit urias de langa Paris, un furnizor international ne arata cat de mari sunt diferentele la o branza Gouda. Sunt doua produse diferite, ambele de la acelasi producator, obtinute industrial, insa aici diferenta de pret isi spune cuvantul, pentru ca marfa livrata la calup e clar de calitate inferioara si va fi vanduta feliat. Produsul calup nu e maturat la fel de intens, pentru ca procesul prin care bacteriile afecteaza branza e diferit.

Patronul unei fromaggerii din Paris spune ca legislatia europeana prevede respectarea intocmai a unei retete de branza doar acolo unde vorbim de produse cu indicatie de origine protejata, cele la care trebuie sa folosesti o singura metoda de fabricatie si doar cu materii prime dintr-un anumit loc, desi marfa poate fi produsa si in alta zona.

Un fermier din Germania spune ca vinde diferentiat laptele catre furnizorii internationali. E platit la litru, in functie de calitate, nu cantitate si face din ferma o selectie a laptelui livrat.

Laptele mai gras e mai scump si mai putin, si ramane in Germania, in timp ce laptele mai slab poate ajunge catre Estul Europei, in diverse produse la care ambalajul arata identic peste tot. Aici intervine si educarea gustului unei natiuni.

Franta e impanzita de fromagerii, sunt afaceri de familie unde accentul e intotdeauna pe calitatea produsului, altfel nici nu ar putea rezista in timp, in fata avalansei marilor retaileri. Preturile sunt ceva mai mari, in unele cazuri chiar duble, fata de produsele obtinute industrial, dar si modul in care sunt fabricate si tinute diversele sortimente e unul diferit, cu o amprenta uriasa pe calitatea marfii.

Alta e situatia in depozitele marilor furnizori din Franta. Aici ai branza, dar in plastic, e tinuta in plastic.

Intr-un magazin lucreaza cot la cot fiica, mama si bunica. Afacerea e mostenita de la bunicul bunicii, cel care aducea la Paris branza cu caruta, acum mai bine de o suta de ani. Toate cele 3 doamne cunosc bine tainele branzeturilor frantuzesti - mostenirea de familie include nas fin si papile pe care nu le poti pacali in privinta calitatii unui sortiment.

Le-am rugat sa deguste branzeturi frantuzesti, cumparate si aduse din supermarketurile din Romania, care, la pretul pe kilogram, ajung sa coste la fel ca sortimentele fine din vitrinele de la Paris.

Diferenta e in calitatea materiei prime, dar mai ales a modului in care e maturat produsul. Una e marfa maturata accelerat, in cateva saptamani si alta cea maturata lent, timp de mai multe luni. Specialistii francezi spun ca una e branza cremoasa, dar cu miros greu, din Normandia si alta e cea obtinuta cu lapte din sudul Frantei sau in zonele montane, in locuri cu iarba mai putina.

Teoretic e tot lapte, practic gustul produslui finit difera. Iar cand aduni lapte de peste tot, il amesteci in centrul tarii si apoi il livrezi catre diversi producatori internationali se numeste pervertire, sustine acest patron din Paris.

Cat timp exista oferta din aceste magazine, si marii retaileri incearca sa tina pasul. Au standuri cu branzeturi BIO, cu produse exclusiviste, dar pana si marfurile low-cost au un standard mai ridicat decat cel cu care suntem obisnuiti in Romania. Un chef roman dintr-un restaurant parizian sustine ca francezii sunt educati de mici in tot ce inseamna o branza de calitate.

Degeaba aduci branza premium din bucataria franceza, daca un alt popor nu pune pret pe ea pentru ca nu e obisnuit cu mirosul, gustul si textura, sau daca nu isi permite sa o cumpere. Pretul este extrem de important si dicteaza calitatea marfurilor care ajung in vitrinele de la noi.

In Romania nu exista o alternativa importanta la marii retaileri in privinta produselor de import. Consumatorului roman ii este de cele mai multe ori greu sa sesizeze diferente calitative intre produse cu acelasi brand, daca nu le consuma imediat unul dupa celalalt.

O controversa privind dublul standard la produsele europene a avut loc si in 2011. Reprezentantii Comisiei Europene au afirmat public ca atata timp cat e respectata legislatia UE privind etichetarea si siguranta, produsele pot diferi de la o tara la alta. Companiile pot utiliza diferite ingrediente si pot vinde produsele lor, la diferite preturi, sub acelasi brand.

In 2017 a venit randul autoritatilor din Cehia si Ungaria. Pretind Comisiei ca, daca o anumita companie ofera garantii de calitate si face reclama unui produs international, atunci aceste garantii sa fie onorate la acelasi standard, indiferent de tara de distributie.

E o piata europeana libera, in care consumatorul dicteaza ce se vinde si ce nu. Daca stie pe ce da banii.
 

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl