Reacția lui ÎPS Teodosie privind demolarea bisericii construită pe trotuar: „Dumnezeu e mai presus de lege”

Lăcașul de cult a fost construit ilegal pe un trotuar din Constanța acum 20 de ani, neavând autorizație de construcție, potrivit magistraților.

Arhiepiscopia Tomisului a fost înștiințată încă din decembrie 2021 că este obligată să demoleze biserica pe bani proprii, însă reprezentanții ei și-au exprimat intenția de a o muta cu totul și de a ataca decizia instanței, chiar dacă aceasta este definitivă și irevocabilă.

Termenul legal de demolare a expirat pe 14 martie. Pe 11 mai, Biserica a primit o prelungire

Cu toate că termenul legal de demolare a ‘Bisericii de pe trotuar’ a expirat pe 14 martie 2022, la slujba de duminică, 5 iunie, au participat zeci de enoriași, potrivit publicației Ziua de Constanța.

Conform sursei citate, reprezentanții Primăriei Constanța au spus că pe 11 mai, Biserica de pe Bulevardul Tomis numărul 322 „a primit din partea Primăriei Constanța o prelungire a termenului de punere in aplicare a sentinței judecatorești cu 30 de zile”, după ce au primit o solicitare din partea Arhiepiscopiei Tomisului.

Citește și

Când vom fi opt miliarde de oameni pe Pământ. Țările cu cei mai mulți locuitori

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

Între timp, ÎPS Teodosie pare să se opună în continuare demolării lăcașului de cult, întrucât i-a adresat lui Chițac o scrisoare pe care a semnat-o și din partea „poporului drept-credincios și slujitorilor Sfintelor Altare”.

Acesta s-a întrebat „ce facem atunci când legea primejduiește mântuirea”, adăgând: „Dumnezeu este mai presus de orice lege”.

„Vă întreb, iubite domnule primar, în calitate de comandant militar, dacă legea v-ar cere, ați îndrepta armele împotriva propriului popor?,” a mai spus ÎPS Teodosie.

Scrisoarea completă a ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

IUBITE DOMNULE PRIMAR, VERGIL CHIȚAC

„Ne despart câteva ore de cel mai infam moment din istoria ultimelor decenii, prin care se pare că trebuie să treacă credincioșii din străvechiul Tomis, acela al demolării unei biserici, motiv pentru care mă adresez domniei voastre în numele clerului și al poporului (celor peste trei sute de mii), care prin mila Domnului ne-au fost încredințați spre păstorire.

Voi începe prin a cita cuvintele unui savant odrăslit din țesătura aceasta minunată a poporului nostru al cărui fiu sunteți si dumneavoastră: ‘Un popor și un individ atâta prețuiesc: cât au înțeles din Evanghelie’ (Simion Mehedinti-Soveja).

Noi, în calitate de creștini-ortodocși, am înțeles că nu există cinste mai mare decât aceea de a fi pălmuit, scuipat, batjocorit și, în urmă, răstignit cu Hristos. Așadar, purtăm numele de creștin, `nume mai presus de orice nume`, numai urmând Mântuitorului Iisus Hristos și împlinind poruncile Lui până la sfârșit. Alminteri, ce poate fi un creștin care fuge de cruce! O jalnică umbră...Una dintre aceste porunci este aceea de `a-i da cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu`.

Prin urmare, Dumnezeu Cuvântul întrupat poruncește să ne supunem stăpânitorilor vremelnici ai veacului acestuia prin respectarea legilor. Din această poruncă s-a născut și principiul potrivit căruia `nimeni nu este mai presus de lege`. Nimic mai adevărat! Și totuși, Dumnezeu este mai presus de orice lege.

Lupta noastră excelență, nu este împotriva stăpânitorilor lumii acesteia, noi nu ne împotrivim legii, ci morții. Noi, creștinii, nu ne împotrivim cezarului, `ci ne împotrivim până la sânge, păcatului`. Lupta noastră este împotriva păcatului, cu orice preț și cu orice chip, iar nu împotriva unui om, oricărui om! Toată morala creștină îndeamnă la respectarea legii, ca o consecință ce izvorăște din porunca iubirii aproapelui.

Totuși, suntem frământați de o întrebare: ce facem atunci când legea primejduiește mântuirea, când însăși veșnicia sufletului este pusă în primejdie?

Domnul nostru, Iisus Hristos a răspuns acestei întrebări, spunându-ne: `nu vă temeți de cei ce vă ucid trupul, ci temeți-vă de cei ce vă ucid sufletul!`. Așadar, ce vom da oare în schimb pentru sufletul nostru?!

Neamul nostru, a cărui noblețe o purtați și domnia voastră, nu înseamnă numai o masă amorfă, numită ofensator populație, nu este doar suma unor indivizi, ci mult mai mult. Neamul înseamnă o țesătură sublimă, spirituală între cei adormiți din familiile noastre, sfinții și eroii neamului nostru, cei prezenți, pruncii din pântecele maicilor lor, precum și cei care se vor naște în lumea pe care noi le-o lăsăm.

Ce lume lăsăm copiilor noștri distinse domnule primar? Cum va rămâne numele nostru, sau al dumneavoastră în istorie, în calitate de primar și înalt ofițer al armatei, care a jurat să-și dea viața pentru neamul său, dacă vom dezerta?

Va întreb, iubite domnule primar, în calitate de comandant militar, dacă legea v-ar cere, ați îndrepta armele împotriva propriului popor? Nu aș fi îndrăznit să vă adresez o astfel de întrebare dacă nu m-aș afla în această situație în care mă constrângeți să demolez o biserică, să primejduiesc sufletele fiilor duhovnicești, încredințați nouă de Dumnezeu.

Socotiți domnia voastră domule primar, ca cel care mi-ați spus ca ați fost ales de constănțeni pentru a respecta legea, dacă se cuvine să demolăm noi un Sfânt Altar, unde s-au săvârșit mii de Sfinte Liturghii, unde s-au întemeiat mii de familii prin Taina Cununiei, unde au fost botezați mii de copii, în sfârșit, unde s-au mântuit mii de suflete prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Nu v-am cerut domnule primar să încălcați legea, Doamne ferește!, ci v-am rugat să sprijiniți poporul drept credincios, cei care v-au ales să-i apărați, să mute lăcașul de cult într-o zonă apropiată. Nu s-a găsit un petic de pământ, câteva sute de metri, în orașul nostru pentru a muta Sfântul Altar! Nu mi-a rămas decât să repet rugăciunea de veacuri a acestui popor: `m-am înfățișat lui Dumnezeu să-I cer pământ pe pământul meu`.

Numai cineva cu o tumoare sufletească nu ar putea înțelege ethosul poporului din care face parte, frumusețea sufletească, smerenia, dar și dârzenia în credință a poporului român.

Poate veți spune că credincioșii nu sunt ostași, nu sunt o armată. Eu vă voi răspunde că imnul nostru, care este crezul și identitatea noastră, îndeamnă `preoții cu crucea în frunte, căci oastea e creștină`. Nu pot să fiu încredințat decât de adevărul că și dumneavoastră sunteți creștin, comandant creștin. Veți ordona oastei să tragă în propriul popor? Dacă suntem sinceri până la capăt am prefera să murim decât să dărâmăm o biserică.

Ce fărădelege am săvârșit prin sfințirea unui Sfânt Altar, de se cuvine acum să primim o asemenea pedeapsă. Dacă ar fi îndreptată împotriva mea personal această sancțiune, aș primi cu bucurie nedreptatea, dar când pedeapsa este îndreptată împotriva creștinilor, nu se cuvine să întorc obrazul, făcându-mă că nu văd, ci trebuie să îmi pun și viața dacă trebuie pentru Adevăr. Iar, Adevărul domnule primar nu este o idee filosofică, ci este Persoană, adică Hristos.

Domnule primar, poporul român, tinerii noștri au nevoie de eroi, de modele de jertfă și bărbăție, nu de avioane de hârtie. Un popor din care Dumnezeu nu mai ridică sfinți este sortit pieirii. Un erou, ca și un sfânt nu poate fi format în club.

Ce faptă de eroism, de bărbăție, ori de jertfă este în a-ți demola Sfintele Altare?! Să nu fie! Numai un om care nu a participat vreodată la Sfânta Liturghie, care nu s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, poate să cuteze a gândi desființarea cu buldozerele a unui un Sfânt Altar. Însușii Cuvântul ne spune: `cel ce va strica biserica lui Dumnezeu și Dumnezeu îl va strica pe el`. Numiți, vă rog, distinse domnule primar, un erou, un comandant de oști, în istoria neamului nostru, care nu s-a împărtășit cu Hristos Cel Înviat.

A fost odată când nu am fost români, dar nu a fost odată când nu am fost creștini. De aceea, nu poți să fii român fără să fii creștin! Cum să fii român și să demolezi o biserică!

Am acceptat relocarea acestei biserici, pentru a fi în pace cu cezarul, în urma promisiunii sfinte pe care ne-ați făcut-o personal că veți identifica un teren pe care să mutăm Sfântul Altar. Cuvântul dat nu a fost ținut, însă suntem somați ca în câteva zile să demolăm biserica. Somația este pe cât de injustă pe atât de imorală. A ne ordona să demolăm cu propriile mâini o biserică este mai grav decât dacă vi s-ar cere sa capitulați fără luptă. De neînchipuit!

Vă rog să faceți un mic efort și să vă imaginați cum ar arăta lumea în care vor crește copii și nepoții dumneavoastră, ai noștri, fără Hristos și fără creștinism. Noi, creștinii putem să ne închipuim cum ar arăta lumea fără distrugătoare și cuirasate și fără războaie.

În loc de final, un nou început...

Iubite domnule primar, primiți aceste cuvinte ca pe o smerită rugăciune pe care o înălțăm către Dumnezeu pentru a vă dărui curajul și puterea în inimă de a fi peste vremi și de a nu vă lega numele de o samavolnicie atât de cutremurătoare cum este aceasta de a demola Biserica Izvorul Tămăduirii.

†TEODOSIE
Arhiepiscopul Tomisului,
dimpreună cu poporul drept-credincios și cu slujitorii Sfintelor Altare.”

CITEȘTE ȘI: Elena Udrea rămâne în arest. Ultimul termen privind extrădarea ei din Bulgaria, pe 10 iunie

Ministerul Justiţiei propune o „lege a fugarilor” ca răspuns la creşterea numărului de condamnaţi „fugari”

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl