Părinții români ajung să cheltuie o mulțime de bani pentru a le oferi copiilor posibilitatea să facă mișcare
Slaba activitate sportivă din școlile românești îi determină pe părinți să cheltuiască sume importante, pentru a le oferi copiilor posibilitatea să facă mișcare.
În țară, s-au dezvoltat sute de cluburi unde cei mici urmează cursuri de înot, dansuri, karate sau escaladă, discipline pe care nu le practică la școală. Ministerul Sportului a identificat problemele, dar are puține soluții pentru a schimba situația.
Carina face dans sportiv de 12 ani, la un club din Brașov, și visează să rămână în domeniu și la maturitate.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
Carina David: „Tot în această direcție aș vrea să mă duc, ca antrenor sau poate mai mult, ca arbitru”.
Părinții o susțin financiar, iar cheltuielile nu sunt deloc mici.
Loredana Lazăr, părinte: „Dacă punem o lună cu un concurs, probabil că te duce undeva la 500 de lei, o lună obișnuită, undeva la 250 de lei”.
Și înotul este un sport scump. Abonamentul, care include două antrenamente pe săptămână, costă 350 de lei.
Ioana Mitrofan, profesoară de înot: „Cererea a crescut enorm, dar, din păcate, în orașul nostru avem doar acest frumos bazin. Suntem nevoiți să refuzăm, pentru că nu avem unde să acumulăm așa mulți sportivi”.
Unii copii chiulesc de la orele de educație fizică
În vreme ce părinții plătesc sute de lei pe lună pentru activitățile sportive ale copiilor, mulți elevi chiulesc de la orele de educație fizică. Unii s-au plâns că la școală fac doar gimnastică, atletism și jocuri.
Vlăduț Panait, elev: „În afară de handbal și fotbal nu am mai practicat nimic”.
Eduard Mustață, elev: „Mi-ar plăcea ca la şcoală să fie introdus și karate sau arte marţiale”.
Andrei Dragomir, elev: „Cred că ar fi interesant să încercăm şi lucruri noi”.
Ministerul Sportului recunoaște că profesorii de educație fizică nu sunt specializați și nu ar putea iniția elevii și în alte sporturi. Dascălii spun, însă că nici copiii nu sunt dornici să încerce.
Gabriel Barbu, profesor de sport: „Ei mai mult cu fotbalul și handbalul, cam asta din gimnaziu ce sunt învățați și e cam greu în liceu să-i mai schimbăm pe ei în anumite sporturi”.
Cum au reușit profesorii unui liceu din Dâmbovița să reducă abandonul școlar
Totuși, la liceul din Răcari, Dâmbovița, profesorii au recurs la lecții de dans pentru a reduce abandonul școlar, iar metoda a funcționat.
Oana Hrehoresen, directorul Liceului Răcari, județul Dâmboviţa: „Avem două grupe de dans, tot pentru mișcare, evident, o grupă pentru dans popular și o grupă pentru dans modern”.
Iar un instructor de arte marțiale, care face voluntariat, este urmat de zeci de practicanți.
Constantin Rizea, antrenor arte marţiale: „Wushu este disciplină militară. Copilul se educă prin sport, îşi formează un caracter frumos, devenind mai buni, mai înţelepţi, evitând conflictele”.
În strategia națională pentru sport, pusă în dezbatere publică, Ministerul de Resort propune cursuri de dezvoltare profesională a profesorilor, astfel încât orele lor să fie mai atractive.
Cristian Filip, profesor de sport: „Nu cred că ar fi problema profesorilor sau a specializării, cât ar fi problema spațiului, a bazei materiale și a timpului”.
Nicio unitate de învățământ din România nu oferă, printre disciplinele opționale, posibilitatea practicării unui sport. În alte țări, copiii învață la școală să danseze, să înoate ori să schieze. Și au numeroase competiții școlare care îi motivează să facă sport de performanță.