Fiecare își apără credința cu sânge, la propriu. Ce este "sindromul Ierusalim"


Ultimul update: Duminica 21 Aprilie 2019 19:01
Data publicarii: Duminica 21 Aprilie 2019 19:00
Categorie: Romania, te iubesc!

IERUSALIM, ÎN AȘTEPTAREA PĂCII - II. În fiecare zi, străzile Ieruslimului sunt pline de mii de pelerini. Fiecare ajunge acolo cu speranță, căutări lautrice și dorința de a păși într-un loc sfânt.

Pentru unii, acest loc face minuni. Pentru alții poate fi cu adevărat smintitor. La marginea orașului funcționează un spital în care sunt tratați pacienții cu "sindromul Ierusalim". Unii ajung să se creadă personaje biblice, alții sunt decepționați și suferă căderi psihice.

Până acum, vaca perfect roșie n-a fost găsită, dar evreii ultrareligiosi strâng deja bani și lucrează de ani buni la planurile celui de al 3 lea templu pe care vor să-l ridice aici. Mai mult, membrii unor curente iudaice radicale încearcă deseori să pătrundă pe spațiul deținut acum de musulmani pentru a pune piatra de temelie a noului templu. Locul e păzit și împânzit de soldați și polițiști.

Toate aceste speranțe și credințe sunt motiv de conflict între evrei și musulmani. În Domul Stâncii, acum au acces doar musulmanii. Inderdicția a fost impusă după ce în septembrie 2000, Ariel Sharon s-a plimbat pe Muntele Templului, însoțit de o armată de polițișți. Gestul a declanșat a Două Intifadă în care și-au pierdut viața peste o mie de evrei și peste 6 mii de palestinieni.

Prin urmare, fiecare își apară până la sânge propria credință. Asta în ciuda faptului toate cele trei religii vorbesc despre un Dumnezeu al păcii.

Iisus a venit să aducă pacea, eliberarea omului de sub robia patimilor și a păcatului. Puțini dintre cei care stăteau în jurul sau au înțeles însă acest acest mesaj în acele zile.

Alex Dima: “Încă de la intrarea în Ierusalim, fariseii și cărturarii încercau să pună mâna pe Iisus și să-l ucidă, dar se temeau de poporul care era în jurul sau. Duminică seară se întoarce în Betania care este după acel deal. Revine a două zi în Ierusalim. Seara se duce tot în Betania. Miercuri le cere ucenicilor să pregătească cina, să serbeze Paștele în acest loc. Aici are loc Cina cea de Taină. Iar după cină merge în Grădina Ghetsimani să se roage. Sub acea cupolă.”

De aici, Iisus, escortat de soldați, este plimbat între arhierii Ana și Caiafa, iar joi dus în față regelui Irod și a lui Pilat, conducătorul romanilor pentru a fi judecat. Între acesteste stânci se păstrează locul în care a stat închis. Vineri dimineață, Iisus este adus înaintea lui Pilat în acest loc. În biserica înălțată aici se mai păstrează bucăți din pardoseala vechiului palat.

Este locul în care Iisus este batjocorit și condamnat pentru că le-a sus oamenilor că El este fiul lui Dumnezeu. Apoi, i-au dat crucea în spate, iar de aici începe Drumul Crucii, Via Dolorosa, un drum care este străbătut zilnic de mii de oameni. În fiecare vineri, călugării franciscani fac acest drum la ora la care Iisus a murit pe cruce. Procesiunea începe de la Poarta Leilor, dintr-o curte a unei școli care aparține musulmanilor.

Procesiunea se oprește în 14 statii, locuri în care pe drumul calvarului s-a întâmplat ceva. În stația a doua Iisus a luat crucea pe umeri. În stația a 3 a căzut sub povara ei. În stația a 5 este locul în care Iisus s-a sprijinit de zidul cetății. Tradiția spune că urma mâinii a rămas imprimată pe acesta piatră care este prinsă acum în peretele unei clădiri. Procesiunea este însoțită pe tot traseul de o gardă de ceremonie numită kawas, cu fes și bici în mână, obicei rămas de pe vremea otomanilor. Cântările pelerilor se împletesc cu rugăciunile arabilor care răsună din difuzoare.

Procesiunea înaintează printre tarabele arabilor pe care găseșți orice. De la icoane, tămâie și cruciulițe până la tricori cu persoaneje din desene animate. E o amestecătură de oameni aduși în acest loc de credință și nevoia de Dumnezeu. La marginea orașului există un spital în care ajung în fiecare an peste o sută persoane cu "sindromul Ierusalimului". Unii ajung aici să se creadă personaje biblice, altii sunt decepționați că n-au găsit în Ierusalim ce căutau și suferă adevărate căderi psihice.

În acest loc, fără să-ți dai seama treci dintr-o lume în alta cu alte limbi și alte obiceiuri. În apropierea mormântului îi găsim pe etiopieni.

Alex Dima: “Vechiul oraș este împărțit în patru. Între creștini, armeni, evrei și musulmani. Cel mai bine se vede pe această harta. Aici suntem în zona cartierului musulman, cartierul creștin, armenii și evreii.”

n spatele zidurilor groase, cartierul creștin ascunde mici mănăstiri. Aici am întâlnit-o pe maica Daniela care trăiește de ani buni în acest loc.

Maica Daniela: “Pentru că intrau cu caii în mănăstire, au făcut intrările așa joase. Ca să nu intre să profaneze mănăstirea. Aici sunt chilii. Au și episcopii case pe aici. Locuiesc oameni și chiar în mănăstiri sunt familii. Pentru că dacă nu e personal au băgat familii de arabi creștini. Asta e una dintre cele mai frumoase case de aici, s-au făcut așa pentru că Ierusalimul a fost de șapte ori ras. S-au construit așa ca să reziste. E piatră și în mijloc e pământ. Cam așa sunt casele”.

Alex Dima: “Armenia a fost primul stat care a recunoascut Creștinismul în anul 310. În acea perioadă au venit primii armeni în Ierusalim. De-a lungul timpului, atât împărații bizantini, cât și sultanii i-au respectat pe armeni, așa că și astăzi au aici în Ierusalim un cartier al lor.”