Calendar ortodox 11 august. Cine a fost Sfântul Nifon și ce se sărbătorește în această zi
Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești este prăznuit de către Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, pe 11 august.
Sfântul Nifon a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1486-1488 și Mitropolit al Țării Românești între anii 1498-1505.
Cine a fost Sfântul Nifon
Sfântul Nifon este cunoscut în cultura ortodoxă drept primul sfânt care a fost canonizat în România și cel care a scris Rugăciunea de Dezlegare care ce citește la Slujba înmormântării.
Viața Sfântului Nifon
Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în ținutul Peloponez din sudul Greciei, în prima jumătatea a secolului al XV-lea în familia lui Manuel și a Mariei, oameni cunoscuți pentru fapte bune și pentru credința în Dumnezeu.
La botez a primit numele de Nicolae, apoi a fost tuns în monahie de către părintele Antonie, care i-a dat numele de Nifon, din limba greacă: „Cel care veghează”.
În anul 1483, Nifon a fost numit Mitropolit al Tesalonicului (actual Salonic), iar după ce Simeon a trecut la cele veșnice, Nifon a fost numit Patriarh al Constantinopolului.
În anul 1488, după ce sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepăratat din scaun pe Nifon, acesta a decis să se ducă la Mânăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, care se afla pe o insulă în apropiere de orașul Sozopol (Bulgaria de astăzi).
La mănăstire, Nifon a petrecut opt ani, timp în care a ridicat un schit, iar în 1496 a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice.
După aproximativ doi ani și jumătate, Nifon a fost trimis de către turci în exil în Adrianopol.
În timp ce era în exil, Nifon l-a cunoscut pe Radu cel Mare care era domnitorul Țării Românești.
Cu ajutorul lui Radu cel Mare în 1505, Nifon a ajuns în Țara Românească cu rolul de patriarh. Cât timp a fost la conducerea bisericii au fost întemeiate Episcopia de la Râmnic și cea de la Buzău, iar Nifon s-a îngrijit de sfințirea episcopilor.
De asemenea, Nifon și-a concentrat atenția asupra credinței ortodoxe și s-a asigurat de buna conduită a vieții monahale.
În Țara Românească, Nifon l-a avut ca fiu duhovnicesc pe Neagoe Basarab.
Sfântul Nifon nu s-a bucurat mult timp de rolul de conducător al Bisericii, pentru că la un moment dat, domnitorul Radu cel Mare a decis ca fiica sa să se căsătorească cu un boier din Moldova, care avea deja soție și copii.
Nifon nu a fost de acord cu decizia domnitorului, motiv pentru care a fost înlăturat din funcție.
La scurt timp după cele întâmplate, Nifon a plecat din Țara Românească și s-a dus la Mănăstirea Vatoped.
Moartea Sfântului Nifon
După ce ucenicul său, Macarie a trecut la cele veșnice, Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionis, unde a murit pe 26 octombrie 1516.
După şapte ani, Neagoe Basarab care ajunsese domn în Țara Românească le-a poruncit boierilor să-i aducă moaștele Sfântului Nifon pentru a le pune într-un sicriu pe care l-au așezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea Dealu, pentru ca sfântul să ierte greșeala făcută de fostul domnitor.
Acatistul Sfântului Ierarh Nifon
Citește mai jos un fragment din acatistul Sfântului Nifon, iar restul îl poți asculta în clipul inserat în articol.
Troparul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 3-lea:
Cu faptele dreptei credinţe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două lăcaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.
Condacul 1
Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, ierarhul cel minunat al Bisericii lui Hristos, ca un luceafăr prealuminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!
Etichete: biserica, ortodoxism, sarbatore, sfantul nifon,
