A renuntat la cariera, sotie si copil pentru manastire. “Cu cat eu ii parasesc mai mult, cu atat El are mai mult grija"

Cu maica Antonia si cu Codrut am pornit spre pestera sfantului Antonie, aflata la vreo 20 de minute de manastire. Sfantul a vietuit aici in secolul al XVII-lea si a format in jurul sau o adevarata scoala de pustnici. Legenda locului spune ca tot in secolul al XVII-lea peste 300 de calugari si credinciosi au fost macelariti in acest loc de o armata venita din Transilvania pentru ca n-au spus unde se afla o caldare cu galbeni ascunsa de boierii care au refacut vechea biserica.

Maica Antonia are 16 ani de calugarie in acest loc. A fost profesoara de matematica si informatica.”Trebuie sa intelegi ca Invierea Mantuitorului trebuie sa fie invierea ta. Si in fiecare an nu cred ca vei simti Pastele la fel. Invierea ta este in functie de ce descoperi ca parte negativa in tine. Si cred ca daca accepti si te lupti cu ceea ce este patima in tine si biruiesti macar o parte a ceea ce descoepri in tine cred ca Pastele isi atinge scopul ca inviere."

Muntele acesta e plin de manastiri. Pe versantul sudic, ascusa dupa varfuri, intre paduri, Manastirea Arnota este un loc in care rugaciunea se face fara incetare. Maica Ambrozia este stareta manastirii si absolventa a facultatii de matematica. “Si la matematica lucram pe spatii n dimensionale si stiam ca exista chiar daca noi nu le palpam. La fel si cu Dumnezeu. Exista. Chiar daca nu-l vad”, spune Maica Ambrozia.

Citește și

Calugarul franciscan care a trimis mii de copii la scoala prin fundatia sa. “Ii cer lui Dumnezeu sa-mi dea concurenta”

Locul musteste de spiritualitate si legenda. Si aici au trait pusnici si o perioada de cativa ani in secolul al XIX-lea manastirea fost inchisoare. Aici este mormantul domnitorului Matei Basarb, cel care a ridicat biserica manastirii. “El este cel mai mare ctitor al romanilor. Toata lumea il stie pe Stefan cel Mare, insa se spune ca Matei Basarab a avut o biserica in plus. Ctitorite, refacute - nu toate din temelie. In total 126 la numar. In 22 de ani de domnie”, spune Maica Ambrozia.

Biserica, o adevarata bijuterie, a fost ridicat de domnitor in amintirea unui arnaut care i-a salvat viata in acest loc si este o minune ca pictura de pe pereti se pastreaza de pe vremea intemeietorului. Aici traiesc acum 20 de maicute care isi impart ziua intre munca si rugaciune. In atelierul de croitorie, sora Parascheva lucreaza vesminte si se roaga. Iar in camera de langa, maica Mina brodeaza vesmintele care vor imbraca preoti in noaptea de Inviere. Au trecut 9 ani de cand a renuntat la viata de lume.

La etaj e laboratorul Maicii Parascheva. Este in manastire de 29 de ani si este experta in creme si sapunuri pe care manastirea le vinde. Pe langa doctorii pe trup, maica are leacuri si pentru suflet. “Eu cred ca daca nu faci bine nu ai multumire. Ceva sa te implineasca. Dumnezeu nu asteapta sa facem noi cerul si pamantul. Sa inviem morti. A inviat el. Asteapta de la noi un zambet care sa descreteasca frunti, sa faci ceva cat de putin. Un graunte cat de mic. Sa faci ceva pentru cel de langa tine.”

Langa laborator e atelierul de pictura. Si aici se lucreaza cat e ziua de lunga. Stareta Ambrozia le-a invatat pe maici sa picteze. In lume era directorul uneia dintre cele mai mari fabrici de mobila din tara. A renunatat la toate si a venit aici. “Nu pleci la manastire dintr o ratiune ci pleci cand simti ca nu mai incapi in lume. Cand simti ca nu mai incapi in lume atunci te duci la manastire. Asa eram eu. Simteam ca ceea ce fac nu e destul si nu e bine. Simteam ma gandeam ca am sa ajung la scaunul de judecata si Hristos ma va intreba ce ai facut tu pentru mine? Si eu ce am sa ii spun ca am facut? Am vandut mobila? Pentru asta luam bani si salariu. Nu aveam pace. Efectiv nu aveam liniste.”

Ora 11 seara. Incepe slujba de noapte. Cele 20 de maici se aduna in biserica unde se roaga in fata cartilor la lumina lumanarilor pana aproape de ora 2. Iar dimineata o iau de la capat. De 3 ori in zi se fac slujbe in biserica in care maicile se roaga pentru mantuirea lor si pentru mantuirea oamenilor din lume. Pentru iertare si dragoste.

Pentru aceste fapturi timpul curge altfel, in tot ceasul sunt cu fata si sufletul spre vesnicie si cat zabovesti in acest loc ai sentimentul ca vreamea curge altfel, mai lin, te incarci si te impaci. Acest munte e ales de calugari pentru pusnicie de sute ani. Mai jos de Arnota, in Cheile Bistritei, muntele ascunde o alta comoara.

Pe o gaura ingusta care te obliga sa mergi in genunchi intram in pestera sfantului Grigore sau pestera liliecilor. Maica Gherasima de la manastirea Bistrita, aflata la baza muntelui, stie povestea locului. Sunt 400 de metri de galerii, protejate pentru a nu deranja coloniile de lilieci. Aici au trait calugari care au construit de-a lungul sutelor de ani 2 doua biserici.

Cea mai veche este bisericuta Ovidenia, care dateaza din anul 1490. In timpul navalirilor, calugarii de la manastirea Bistrita ascundeau aici mostele Sfantului Grigorie. “Zideau peretele chiar si pictau intrarea astfel incat nu au fost gasite niciodata”, spune maica.

In perioada comunista acest loc a fost lasat in voia sortii si oamenii au distrus pictura de secole. Acum locul este sub cheie si vizitatorii au acces doar insotiti de maicute. Asta nu inseamna ca hotii nu intra aici. Au furat de 2 ori pana acum generatorul electric si balustradele de metal. In fundul pesterii este si un izvor. “Este o apa izvorata la rugaciunea pustnicilor”.

Ceva mai jos este biserica ingerilor. Aici calugarii urcau pe scripeti si scari facute din funii. Biserica inca mai pastreaza picturi valoroase, o pleiada de ingeri, de serafimi si heruvimi. Calugarii nu mai vietuiesc in pustie aici. Oamenii si-au cosntruit case la baza muntelui iar pustnicii au urcat mai sus. Pe varfurile Builei, in locul in care lumea e departe.

Parintele Valerian spune ca nu avem timp “de prosti. Si prostia e un pacat greu. Pentru ca ne ducem dupa gunoaie in loc sa ne ducem dupa Lumina, ne ducem dupa inturneric. Dupa trufia si orgoliile noastre. Ce faci omule? De ce pierzi timpul? L-a batut tata-sau pe Arsenie Boca de l-a zapacit. O data. Ca sa tii minte toata viata ta sa nu pierzi timpul. Ca ala nu se mai intoarce. Si daca l-ai pierdut inseamna ca ala l-a agatat cumva”.

“Nimeni nu imi poate face rau daca nu vreau eu. Nici macar Satana. Satana nu mai are nicio putere de la Invierea Domnului. Ori credem ori nu credem. Cu moarte pe moarte a calcat si ca a spart iadul si l-a biruit. Satana nu are putere. Satana incepe sa aiba putere daca ii dau eu putere. Pentru ca eu sunt fiul lui Dumnezeu prin botez. Am fost absolvit de toate pacatele prin botez. Si incep sa fac din nou legatura cu ele. Cu cine deci? Cu ala raul. Eu am putere de la Dumnezeu. Si asta e vampirul tata. Pentru ca eu facand pacatul cad rob pacatului. Ma inrobesc Satanei. “

“Sigur ca imi e frica. De mine. De mine cu adevarat, nu e fandoseala pentru ca stiu ce fac. Nu o sa ma spovedesc acum... o sa iti spun numai ca imi e frica. Mai e mult pana departe. Si nu stiu cand vine.”

Acum 26 de ani a inteles acest lucru care l-a cutremurat pana in adancul fiintei. Si a renuntat la lume pentru a se pregati de vesnicie. A lasat in Bucuresti o sotie si cu copil care acum are 30 si ceva de ani. “Are grija Dumnezeu de ei. De multe ori m-am ca niciodata nu as fi fost in stare sa am grija de ei cum a avut Dumnezeu. Pentru ca El promite: cine imi va urma Mie voi avea grija de parintii, de nevasta lui, de copiii lui. De toti. Si el e singurul care se tine de cuvant. Si cu cat eu ii parasesc mai mult cu atat El are grija mai mult. Ii pomensc la parastase, la rugaciune, ii pomenesc cu sfasiere dar stui ca are grija, ca a promis. Chestia asta nu dispare niciodata. Chestia asta este slabiciunea mea. Si este normalitatea mea ca nu am cum sa nu plang dupa mama si dupa tata care au fost niste parinti cum nu exista pe lume. N-am cum sa nu fiu ingrijorat de copii mei. Dar asta este slabiciunea mea pentru ca sunt convins ca Domnul are grija de ei.”

Acum a fost nevoit sa renunte la viata de la poalelel Builei si alearga dintr-o manastrie in alta pe tot muntele. Face ascultare, asa se numeste. Pe Ursuletul, un om de afaceri a ridicat o manastire in amintirea fiicei care s-a prapadit. Iar calugarii de la Patrunsa sunt trimisi aici pentru a sluji. Zi si noapte aici se fac rugaciuni. Pe rand cate 3 ore, calugarii intra in biserica noaptea si rostesc rugaciunea inimii. Neincetat. Sunt oameni care L-au aflat pe Dumnezeu, au ales sa renunte la lume si sa traiasca intr-un fel care pentru multi pare imposibil daca nu chiar exagerat. Pentru ei, asta e calea cea buna. Si nu s-ar abate de la ea pentru nimic.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale