Cătălin R. Tănase: „În 1999, la Mineriadă, am trăit un fel de război româno-român. Cineva, undeva, știa tot ce se întâmplă”

Cătălin și cameramanul care îl însoțea au fost agresați atunci de minerii lui Miron Cozma, pentru “vina” de a transmite ceea ce se întâmpla în Valea Jiului. „A fost un fel de război româno-român”, spune el acum despre evenimentele de atunci.

„România fusese cât pe ce să intre în incapacitate de plată, așa cum a intrat Bulgaria”

Cătălin Radu Tănase vorbește despre atmosfera tensionată care a însoțit mineriada din ianuarie 1999:

„România cred că taman ce ieșise din prima criză economică de proporții. Nu s-a spus la momentul respectiv, dar președintele de atunci, Emil Constantinescu, a făcut anunțul de-abia la câțiva ani distanță – că România fusese cât pe ce să intre în incapacitate de plată, așa cum a intrat Bulgaria.”

„Societatea era divizată, polarizarea era extremă între clasele defavorizate, cum erau și minerii din Valea Jiului. Manipularea a existat și a avut o influență. De asta spuneam că unii au simțit-o ca pe un fel de război româno-român. Minerii au plecat din Valea Jiului, n-au ajuns în București, s-au oprit la Râmnicu Vâlcea și totul s-a terminat cu pacea de la Cozia,” a explicat el.

Citește și

Iarna în care românii au rămas captivi în propriile case, îngropate în zăpadă până la acoperiș. „Nu mai văzusem așa ceva”

„E ciudat să sune telefonul în ghereta paznicului și să zică"-Domnule Tănase, sunteți bine?”

Reporter de teren în mijlocul confruntărilor, Tănase își amintește atmosfera de pe traseul minerilor, care au agresat echipa Știrilor PRO TV aflată la fața locului. El povestește însă și despre un moment ciudat, în care a înțeles că “cineva, undeva, știa tot ce se întâmplă”.

„Puteam să înțeleg că aveau nevoie de un debușeu. Trebuia cumva să existe un fel de inamic comun asupra căruia ei să-și reverse o parte dintre nemulțumiri. (…) „Ne-am asumat lucrul ăsta, că putem fi percepuți ca un fel de paratrăsnet și ei să-și descarce cumva nemulțumirile, frustrările, și pe noi.

Ce n-am înțeles atunci, aveam să înțeleg mai târziu, și era cumva ciudat, e că la un moment dat s-a întâmplat să sune telefonul în ghereta paznicului de la Regia Huilei din Petroșani, și o voce care nu se recomanda întreba "Sunteți în regulă?".

Deși nu transmitea nimeni în direct în momentul acela, și taman ce fusesem - să zicem într-un mod eufemistic - înghiontiți. Cineva, undeva, știa tot ce se întâmplă. Și e ciudat să sune telefonul paznicului, și să zică "-Domnul Tănase? -La telefon. Cine sunteți? -Nu contează cine sunt, sunteți bine?”

„Frica nu o simți atunci, o simți mai târziu”

Despre teama din acele zile, Cătălin spune că „pe moment nu-ți dai seama. Există, evident, urmări. În momentul în care la săptămâni sau luni distanță lucrurile se calmează, apar flash-uri.”

„Sunt lucruri de care în România începuse să se vorbească relativ târziu. Nici măcar Ministerul Apărării, care a trimis mii de soldați peste tot în Irak, în Afganistan, nu a recunoscut că există problema sindromului de stres post-traumatic (PTSD) în rândul militarilor, până de curând, până acum câțiva ani. Darămite cine să vorbească în anii 99-2000 de lucrurile de stres profund prin care treci, care lasă urme?

Nu le simți atunci, dar la un moment dat pot să scoată capul, să apară cumva, să simți că e ceva în neregulă sau să rămână niște sechele cu care trebuie să trăiești” povestește el.

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO S-a retras din fotbal la 24 de ani și acum face: „Nu voi regreta!”