Tinerii antreprenori din Vrancea care trăiesc visul american în București. ”Nu aveam conceptul de pauză”
Deschidem larg ochii asupra lumii întregi, unde oameni pe care nu-i cunoaștem deschid drumuri despre care nici nu aflaseră. Sunt muncitori, sunt serioși, și cu un dram de noroc am putea oricând să aducem înapoi o parte din lumea pe care au construit-o.
Doi fraţi de nici 30 de ani dintr-un sat din Vrancea ne arată cum au făcut primul milion de euro, în cifra de afaceri, prin muncă cinstită. Au deschis doua băcanii în pandemie, din nimic, dar au avut un vis şi dorinţa de a le aduce romanilor, gustul autentic de acasă. Au pornit la drum vânzând, din uşă-n uşă, uleiul produs în curtea părinţilor.
Frații Grama din satul Gologanu, județul Vrancea, sunt doi tineri antreprenori care trăiesc visul american în competitivul București.
Au depășit, anul acesta, un milion de euro cifră de afaceri, cu două băcănii pe care le-au deschis în plină criză sanitară. Au pornit la drum în 2020 cu doar 9.000 de euro. Ștefania are 24 de ani, iar Ionuț 29.
Ștefania: ”Noi ce-am făcut aici, am făcut pe banii noștri. Părinții nu ne-au dat nici bani, nici mașini, nici apartamente, ne-au dat altceva, ceva ce nu poate fi cumpărat. Ne-au învățat despre cum să muncim, cum să apreciem banul și ce trebuie să facem cu el”.
Totul a început în urmă cu cinci ani, când Ștefania a plecat din liniștea satului la facultate, în agitatul București. A luat cu ea, de la părinți, câteva sticle cu ulei vărsat și câteva borcane cu miere de albine.
Uleiul și mierea de albine sunt produse de părinți, acasă
Ștefania: ”Cu geanta de laptop și două sticle mă plimbam prin București dacă vor oamenii uleiul meu și eram foarte emotivă, mă plimbam cu metroul, mă durea și mâna de la geanta mea și așa a început. M-am dus pe la Obor să vând uleiul, am ajuns la un magazin, i-am pus produsele și m-a întrebat de oferta de preț, i-am zis că nu am la mine, dar nici nu știam ce e aia ofertă de preț”.
Ștefania: ”Mă duceam în weekend la două săptămâni acasă și plecam cu trenul și îmi puneam într-un rucsac baxurile de miere și mă ajuta mama, le urcam în tren și când ridicam rucsacul – mă bucur că nu am făcut vreo hernie de disc. Și așa am pornit prima dată cu căratul de miere”.
Uleiul și mierea de albine sunt produse de părinți, acasă, în Vrancea. Este o afacere mică, pe care tatăl a început-o vânzându-și apartamentul din Focșani, în anul în care venea pe lume Ștefania.
Afacerea a mers cât să le asigure traiul zilnic și să susțină doi copii la facultate în București. Care până au plecat la studii, au muncit cot la cot cu părinții lor.
Ștefania: ”Ionuț se trezea la 5 dimineața și se ducea în târg unde vindeam uleiul vrac, el a avut mai mulți ani de stat în frig. La târg avea o masă, era 5 dimineața, într-o vale, unde te bătea vântul din toate părțile și vindea ulei, de mic”.
Cei doi frați sunt ingineri în industria alimentară și au absolvit facultatea șefi de promoție. Când a venit pandemia, Ionuț coordona achiziția cu băuturi și mâncare a unui lanț hotelier din București. Soția de 24 de ani i-a fost tot timpul sprijin.
”Avem grijă de etichetă, să nu conțină drăcovenii”
Ionuț: ”Dezvoltarea business-ului se întâmplă ori în timpul liber, ori după program, ori dimineața înainte să intru la program, până să ajungem în august anul trecut, când a trebuit să îmi dau demisia, fetele au terminat și facultatea”.
Frații Grama au deschis prima băcănie lângă Gara de Nord, aproape de apartamentul unde locuiau cu chirie. Spațiul găsit era o ruină. Pentru că aveau bani puțini, au muncit zi și noapte să îl amenajeze.
Ionuț: ”Băcănia a fost făcută în mare parte de noi: rafturile, gresia. Lavabilă, vopsea, fiecare blat de aici e vopsit de unul dintre noi. N-aveam bugete pentru deschidere, nu eram pregătiți pentru așa ceva, din banii pe care îi aveam trebuia să fim super eficienți. Bunica soției mele, când am început să amenajăm, luați de la mine 5.000 de lei dacă nu ați făcut nunta, ăsta e darul de nuntă. Și unde-s ăia 5.000 de lei? Tot aici”.
Și-au propus ca produsele tradiționale să nu mai fie un lux pentru români, așa că au mers pe adaosuri comerciale de 30- 35%, sub media pieții.
Ionuț: ”Primul indicator este autenticitatea gustului produsului. Pentru noi este gustul normal fiind crescuți la țară, departe de zona industrială, este gustul de acasă. Avem grijă de etichetă, să nu conțină drăcovenii, E-uri, ne ajută și pregătirea pe care o avem în spate”.
În băcăniile lor, găsește munca a peste 100 de mici producători
Rețeta a funcționat pentru că în mai, anul acesta, au deschis o a doua băcănie, în Sectorul 3.
Ștefania: ”Doamne ferește, pot să zic am fost traumatizată de câmpia libertății, mult timp nu am putut să mă duc acolo pentru că 12 ore stăteam la vânzare. Nu aveam conceptul de pauză, eram robotice, stăteam până seara la 10 și apoi iar. Eram mici chinezi la linie. Beam cafele cu lapte ca să mai treacă foamea pentru că nu apucam să mâncăm. Aveam febră, zici că fusesem la schi, așa eram”.
Ștefania: ”Le știu și poveștile de viață, și copiii și tot. Mă atașez foarte mult și ei s-au atașat de mine. Primim tort, prăjituri, ce nu primesc”.
În băcăniile lor, întâlnești munca a peste 100 de mici producători. Dintr-un atelier din Buftea, aduc băuturi artizanale naturale, fără alcool. Unul dintre fondatori este Cosmin, un informatician care a trăit ani buni prin China.
Sunt tinerii care vor să rămână în țară pentru a construi un prezent, bazat pe muncă și corectitudine. Au curajul vârstei, dar și puterea unei educații sănătoase, primite într-un sat din Vrancea. Au mereu familia lângă ei și îndrăznesc să creadă într-un viitor în care prin cinste se clădesc oameni și afaceri.
