În timp ce atenția publicului a fost îndreptată în ultima săptămână către cursul leu-euro, care a atins noi recorduri negative, cu efecte semnificative asupra unei game largi de produse și servicii, instabilitatea cauzată de moțiunea de cenzură și demiterea guvernului Bolojan a avut efecte și asupra cursului leu-dolar.
În ultima săptămână, leul s-a depreciat constant în raport cu dolarul american, iar cursul a crescut în fiecare zi analizată. Pe 29 aprilie, dolarul era cotat la 4,3595 lei, iar până pe 6 mai a ajuns la 4,4746 lei. În total, dolarul s-a apreciat cu 11,51 bani față de leu într-o săptămână, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 2,64%. Cea mai mare creștere zilnică a fost înregistrată pe 4 mai, când dolarul a urcat cu 4,11 bani (+0,93%).
Această creștere are potențialul de a se vedea, în cele din urmă, chiar și la pompă. Astfel, punctul de plecare este reprezentat de tranzacționarea țițeiului Brent care are loc exclusiv în dolari americani pe piețele internaționale. Deoarece petrolul este materia primă fundamentală pentru benzină și motorină, rafinăriile din România sunt obligate să cumpere această resursă folosind dolari. Astfel, chiar dacă prețul barilului de petrol rămâne constant pe bursele internaționale, orice scădere a valorii leului în raport cu dolarul înseamnă că importatorul român trebuie să cheltuiască mai mulți lei pentru a achiziționa aceeași cantitate de țiței.
Deprecierea cursului ajunge să se simtă și la pompă
Efectul negativ asupra prețului la pompă apare astfel deoarece costul de achiziție al materiei prime este transferat direct către consumatorul final. În momentul în care cursul leu-dolar crește, adică leul se depreciază, costurile de producție pentru rafinării cresc automat. Deși prețul afișat la stațiile de alimentare include și alte componente fixe, precum accizele către stat sau costurile logistice, variația cursului valutar acționează ca un element care pune presiune pe marja de profit a distribuitorilor, forțându-i să ridice prețul la litru pentru a-și acoperi cheltuielile valutare.
În plus, legătura dintre cursul valutar și prețul carburantului creează o vulnerabilitate dublă pentru economia românească. În perioadele de instabilitate globală, așa cum este războiul din Iran care continuă, adesea are loc o creștere simultană a prețului barilului de petrol și a valorii dolarului, folosit ca activ de refugiu.
Într-un astfel de scenariu, șoferul român plătește o „taxă invizibilă” dublă: o dată pentru că resursa în sine este mai scumpă la nivel mondial și a doua oară pentru că moneda națională a pierdut teren în fața dolarului, făcând conversia valutară mult mai costisitoare.
Mai trebuie subliniat că, în general, combustibilii au parte de o cerere relativ constantă, ceea ce înseamnă că oamenii continuă să cumpere carburant chiar și atunci când prețul crește. Această realitate economică permite companiilor petroliere să reflecte rapid deprecierea leului în prețul final de la pompă. Astfel, cursul de schimb devine un indicator la fel de important ca și cotația Brent, orice slăbiciune a monedei naționale traducându-se ulterior într-un cost mai ridicat pentru consumul personal, dar și cel al firmelor.
