Ultimii supravietuitori ai lagarului nazist de la Treblinka, unde aveai 1% sanse sa rezisti 3 ore

Kalman Tagiman si Samuel Willenberg sunt ultimii supravietuitori ai lagarului nazist de la Treblinka, in Polonia.

Intre 800.000 si 1,2 milioane de oameni au ajuns in acest lagar, dar numai 67 au scapat cu viata, reusind sa evadeze, in anul 1943.

Treblinka a fost inchis de nazisti, inainte de sfarsitul razboiului, in incercarea disperata de-a ascunde urmele genocidului.

In acesata “fabrica a mortii” erau ucisi chiar si 15.000 de evrei zilnic, in camerele de gazare.

Citește și

"Miracolul" din rau. Chemati sa ridice un cadavru, politistilor nu le-a venit sa creada ce vad.VIDEO

Samuel si Kalman au ajuns aici cand aveau 19 ani si, fiind tineri si in putere, au fost lasati in viata, dar obligati sa ia parte la atrocitatile comise aici.

Samuel, acum in varsta de 89 de ani, spune ca isi aminteste foarte clar ziua in care a aflat ca surorile lui mai mici sfarsisera in camera de gazare.

“Sortam hainele lasate de noii veniti si am recunoscut jacheta surorii mele, Tamara. Stiu ca era a ei, pentru ca ii manecile ii erau scurte si mama le alungise cu o bucata de material verde. Am vazut si rochia celeilalte surori, erau puse ca si cand una ar fi imbratisat-o pe cealalta. Chiar si acum imi vine sa plang”, povesteste Samuel, intr-un interviu acordar BBC, citat de Daily Mail.

Samuel nu a ajuns in camera de gazare pentru ca a spus ca este caramidar, la sfatul unui prieten pe care l-a intalnit in lagar, imediat ce a ajuns aici.

Nu poate uita insa ca toti prizonierii lasati in viata asistau la arderea de vii a bebelusilor care ajungeau acolo.

Copiii, cei raniti sau prea slabiti pentru munca erau gazati sau dusi intr-o cladire separata, pe care era pus steagul Crucii Rosii.

Nu era insa un spital, ci o camera in care cei care intrau erau impuscati, iar apoi aruncati intr-o groapa comuna.

“Era moarte, doar moarte, pretutindeni. Dumnezeu era probabil in vacanta. L-am cautat, dar nu vedeam decat cerul albastru”, isi aminteste Samuel.

Lagarul de la Treblinka a fost deschis in iulie 1942 si era format din doua tabere de concentrare – Treblinka I si Treblinka II.

Cei mai multi care ajungeau aici erau evrei din ghetourile poloneze, dar au fost si unii tigani adusi aici.

Desi este mai putin cunoscut decat alte lagare similare, numarul celor ucisi aici depaseste orice imaginatie.

Comandantul lagarului, Franz Stangl, se lauda ca este atat de eficient incat poate “rezolva” un intreg tren intre micul dejun si pranz, adica ucidea aproximativ 6.000 de evrei.

Cei care ajungeau aici aveau numai 1% sanse sa mai fie in viata dupa 3 ore de la sosire.

Samuel isi aminteste ca femeile erau tunse inainte de a fi gazate, pentru ca parul lor sa fie vandut.

Intr-o zi, in timp ce tundea o tanara, ea i-a marturisit ca stie care ii va fi soarta si l-a intrebat cat dureaza pana cand va muri.

“Zece minute, i-am raspuns. Apoi ea s-a ridicat si si-a luat ramas bun."

In februarie 1943, intelegand ca nazistii ar putea pierde razboiul, conducerea partidului a decis inchiderea lagarului si stergerea oricaror urme ale “Solutiei Finale”, cum fusese numit genocidul evreilor.

Cele 750.000 de cadavre care fusesera ingropate in gropi comune au fost dezgropate si arse.

Samuel si Kalman au fost printre cei obligati sa duca la indeplinire aceasta cumplita sarcina. Stiau ca dupa ce vor termina, vor fi ucisi.

Astfel, cei doi, alaturi de alti 150 de evrei, au pus la cale o evadare indrazneata, furand arme si incendiind lagarul. Numai 67 au supravietuit, restul au fost ucisi.

Samuel s-a alaturat rezistentei poloneze din Varsovia si a luptat impotriva nazistilor. Kalman a ratacit aproape un an prin satele poloneze.

Dupa razboi, cei doi au plecat in Israel, unde si-au intemeiat familii si au avut o cariera.

In anul 1960, Kalman a fost unul din martorii in procesul nazistului Adolf Eichman, care fusese rapit de agentii secreti israelieni din Argentina, unde se ascundea. Eichman a fost condamnat si spanzurat doi ani mai tarziu.

Samuel si-a imortalizat amintirile dureroase in sculpturi si desene. Un loc aparte i-a fost acordat tinerei si curajoasei Ruth Dorfmann, fata pe care o tunsese inainte de a o trimite in camera de gazare.

In prezent, la Treblinka exista un memorial, insa lagarul a fost distrus si lipsa probelor concrete alimenteaza teoria celor care neaga genocidul de aici. Acestia sustin ca in zona a fost doar o tabara de tranzit pentru muncitorii evrei.

Anul acesta insa, arheologul Caroline Sturdy Colls a folosit un radar pentru a demonstra existenta sub pamant a unor puturi care contin inca trupurile incinerate ale celor ucisi aici.

Samuel si Kalman raman buni prieteni si ultima lor dorinta este ca adevarul despre aceste atrocitati sa fie aflat, inainte ca vocile lor sa dispara in neant.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui