Vom avea Biblioteca Digitala peste 12.000 de ani. Modul absurd in care marile carti ale culturii romane ajung pe net

14-01-2014 10:26

biblioteca fise de lectura

Intre 10.000 si 12.000 de ani: atat ii va lua, in ritmul actual, Bibliotecii Nationale pentru a-si trece toata colectia in format digital. Asa ca momentan cultura romana este sublima, dar lipseste cu desvarsire pe net.

Chiar daca ne laudam cu cel mai rapid Internet din lume, cultura romana mai are cateva mii de ani de asteptat pana sa ajunga pe net. Nu este o exagerare. In ritmul anual de digitizare – adica de trecere a operelor, fie ca e vorba de carti, muzica sau imagini, in format digital, ne va lua milenii bune pana cand intreaga lume va gasi pe Internet operele complete ale lui Eminescu sau picturile lui Grigorescu.

De lipsa de fonduri, Biblioteca Nationala are doar 4 angajati care se ocupa de digitizare si numai 2 scannere. Asta inseamna ca in medie se digitizeaza 4 carti pe zi. Sau 1.000 pe an. Iar fondul Bibliotecii Nationale nu are decat vreo 12 milioane de titluri.

Mai multe e-readere decat e-book-uri
Desi din 2008, exista, cel putin teroretic, o “Politica Publica pentru digitizarea resurselor culturale si crearea Bibliotecii Digitale a Romaniei”, in realitate la ora actuala avem mai putin de 100.000 de carti in format digital. Si asta cu toate ca anual apar in Romania intre 10.000 si 15.000 de titluri.

Iar acest calcul nu ia in considerare ziarele, revistele si alte publicatii care ar trebui si ele in mod normal digitizate. In ritmul actual vom ajunge ca in curand numarulor posesorilor de e-readere – estimat deja anul acesta pe la 50.000 – sa il depaseasca pe cel al e-book-urilor produse de institutiile culturale romanesti. Deci cerere de cultura in format digital exista, oferta e problema.

Ce e digitizarea si cat costa ea
Procesul de digitizare a unei carti este migalos si costisitor: numai scanarea unei pagini costa 0.20 euro si e doar o parte din digitizare. Lucrurile devin si mai complicate atunci cand este vorba despre un manuscris sau o tiparitura, care sunt extrem de fragile si trebuie tratate cu manusi – la propriu. Pe un scanner special se pot scana zilnic cam 700-800 de pagini, chiar mai putine atunci cand e vorba de documente sau manuscrise vechi, care trebuie rasfoite cu grija. Dupa scanare mai trebuie facuta si o verificare, pentru a vedea daca nu s-au sarit pagini iar la final fisierele obtinute sunt urcate in biblioteca digitala.

Pentru stocarea, arhivarea si prezervarea documentelor digitale este nevoie de o infrastructura tehnologica foarte complexa si scumpa. Un document de 300 de pagini scanat ocupa cam 1 GB de memorie”, explica Luminita Gruia, seful serviciului de digitizare.

Cartile digitale ar putea duce cultura romana in toata lumea
Dar si avantajele sunt pe masura: odata intrata intr-o biblioteca digitala, o carte poate fi consultata de oricine oricand si indiferent cate persoane vor sa o citeasca in acel moment. In plus, varianta originala poate fi pastrata in conditii optime fara ca cercetatorii sau simplii cititori sa fie nevoiti sa o mai atinga si sa riste astfel deterioarea ei.

Cartile digitale nu inseamna doar un acces mai simplu la cultura pentru romani. Pentru ca ii permit unui american sau unui chinez sa aiba acces la o carte dintr-o biblioteca romaneasca fara sa bata drumul pana aici, cartile digitale sunt si printre cei mai buni ambasadori ai culturii noastre. Uniunea Europeana ne ofera si un spatiu unde sa le promovam, portalul cultural Europeana. Din pacate, si aici Romania e reprezentata de mai putin de 50.000 de documente din cele peste 30 milioane care exista in acest moment pe site.

Francezii, campioni la calitate, americanii - la cantitate
Primii care au descoperit asta au fost francezii, care inca din 1997 s-au apucat sa-si treaca complet pe Internet Biblioteca Nationala. Pe atunci nu existau e-readere si nici macar conceptul de e-book, astfel incat proiectul era revolutionar. Dar, pentru ca s-au apucat din timp, francezii au creat o biblioteca digitala model la nivel mondial – Gallica – care cuprinde in acest moment 2,5 milioane de carti, reviste, ziare si imagini si e in continua crestere.

Intre timp astfel de proiecte s-au inmultit si Gallica si-a pierdut suprematia in domeniu. The Internet Archive se lauda cu 3 milioane de titluri digitale, plus o arhiva a Internetului cuprinzand cele mai importante site-uri iar Google a scanat pana acum pentru serviciul sau Google Books, in jur de 30 de milioane de volume in doar un deceniu, chiar daca calitatea nu e proportionala cu cantitatea. Din acest punct de vedere, cartile digitizate de bibliotecile din Romania sunt superioare celor scanate “la kil” de Google.

N-avem bani de digitizare
Nu are nimeni pretentia ca Romania sa se bata cu astfel de giganti ai Internetului, dar am putea fi competitivi, de exemplu, cu bulgarii. Vecinii din sud se lauda cu aproape 300.000 de carti vechi digitizate din colectia Bibliotecii Nationale Sfintii Chiril si Metodiu. Ce avem noi?

Din pacate, Biblioteca Nationala a Romaniei a primit bani pentru sediu nou, dar nu si pentru digitizare, Daca vreti sa cititi o carte, solutia e sa va duceti la sediu, sa cautati cartea prin fise si apoi sa aveti norocul sa fi fost despachetata din cutii si pusa la raft. Pentru digitizare, Biblioteca are doar 4 oameni si 2 scannere, asa ca pana acum numarul documentelor din Biblioteca Digitala Nationala este sub 5.000 de documente digitale, dintre care peste 1.000 sunt fotografii.

Problema este slaba finantare”, spune Elena Tirziman, director al Bibliotecii Nationale a Romaniei. “Noi lucram la standarde internationale, cartile sunt scanate la calitate maxima, dar nu avem personal. Bibliotecile au fost neeligibile pana acum pentru fonduri structurale, dar speram ca din 2014 situatia sa se mai schimbe”.

Micul Paris, micile biblioteci
Pe langa Biblioteca Digitala Nationala exista si Biblioteca Digitala a Romaniei, un proiect al Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, care primeste bani de la Primaria Capitalei. Pana in clipa de fata, majoritatea cartilor digitizate din Romania, in jur de 56.000, sunt opera Bibliotecii Metropolitane. Si pentru ca Bucurestiul e Micul Paris, si biblioteca aceasta se cheama, dupa modelul Gallica, Dacoromanica. Desi a intrat in functie de doar cateva zile, noul director, Anca Rapeanu, are planuri mari pentru biblioteca digitala: in primul rand sa o promoveze, fiindca momentan nu sunt foarte multi cei care stiu de Dacoromanica.

Mai avem si alte biblioteci digitale, mai mici: de pilda, multe universitati pun la dispozitia studentilor lucrarile pe care le publica iar Biblioteca Academiei are o colectie interesanta de documente, printre care faimoasele manuscrise ale lui Emil Cioran, dar si cele ale lui Mihai Eminescu sau jurnalul lui Titu Maiorescu. Numarul titlurilor din astfel de biblioteci e insa in general de ordinul zecilor sau sutelor. Majoritatea bibliotecilor din Romania isi rezuma activitatea online la cataloage virtuale, din care poti doar afla daca o carte exista sau nu in respectiva institutie si in ce conditii poate fi consultata.

La negru gasesti mai multe
Daca vreti neaparat sa cititi o carte romaneasca, fie si una iesita demult din domeniul public, deseori mai mult noroc aveti cu piratii online. De pilda, la ei o sa gasiti “Scrierile politice” ale lui Mihai Eminescu, care in bibliotecile noastre digitale sunt imprastiate prin periodice sau trebuit citite in manuscris. Iar “Letopisetul” lui Ioan Neculce e mai usor de citit, chiar daca e incomplet, pe Wikipedia decat in editia digitizata care dateaza din 1872 si foloseste grafia epocii.

Asa incat practic in domeniul culturii Romania e, momentan, invizibila pe net. In ritmul actual de digitizare, Biblioteca Nationala isi va trece toate colectiile – circa 12 milioane de carti, reviste, ziare, manuscrise, imagini, stampe – in vreo 12.000 de ani. Desigur, asta cu conditia ca in aceasta perioada de timp sa nu se mai publice nimic nou in Romania, fiindca altfel se mai adauga cateva milenii.

In clipa de fata prioritatea este digitizarea colectiilor speciale, adica a lucrarilor rare, vechi si care nici nu intra sub incidenta drepturilor de autor. Cum acestea sunt in jur de 450.000, digitizarea lor se va incheia mult mai repede, in doar vreo patru secole. Cei de la Biblioteca Nationala nu trag mari sperante sa obtina fonduri suplimentare de la stat pentru digitizare, asa ca aplica pentru finantari externe si se gandesc si la varianta unui parteneriat public-privat.

Bibliotecile ar putea imprumuta e-books
Si director Bibliotecii Metropolitane, Anca Rapeanu, isi doreste ca in curand sa nu mai depinda doar de bani publici: “Sper ca de anul acesta sa nu mai fie asa, desi ar putea fi wishful thinking. Cum trendul european e spre digitizare, am putea incepe sa avem acces si la fonduri europene”. Momentan, insa, Anca Rapeanu crede bibliotecile digitale din Romania ar trebui sa inceapa sa colaboreze intre ele, deoarece din si asa putinele carti digitizate deja un numar semnificativ sunt duplicate – adica aceeasi lucrare scanata separat de mai multe biblioteci. In plus, nu exista o singura baza de date in care sa poti cauta toata cultura digitala a Romaniei, desi cel putin Dacoromanica si Biblioteca Nationala folosesc aceeasi aplicatie, Digitool.

Noul director al Bibliotecii Metropolitane are si un alt plan, si mai indraznet, care ar putea sa satisfaca intr-o oarecare masura setea romanilor de cultura online. E vorba de o colaborare cu editurile astfel incat cititorii sa poata imprumuta carti publicate in zilele noastre de la biblioteca din orasul lor in format digital, e-book. Cat despre Eminescu si Neculce – asa cum au asteptat cateva secole, mai pot astepta si cateva milenii pana sa fie digitizati.

Sursa: Pro TV


VIDEO PROTVPLUS.RO