Sotul Madalinei: O anumita neimplinire a indemnat-o pe Magda sa-si ia viata
Moartea Madalinei Manole a devenit subiect de discutie in casele fiecarui roman. Sotul artistei, Petru Mircea, a vorbit in exclusivitate pentru Stirile ProTV despre ultimele zile si despre durerea pe care o simte.
“Am putere sa trec mai departe. De doua ori putere, pentru ca Magda e in continuare alaturi de mine”, a spus Puiu. Al doilea motiv fiind copilul celor doi, micutul Petru Junior.
“Ar trebui vidanjate anumite locuri din mass-media. Nu puteam sa scriu altceva pe crucea sotiei mele. Madalina Manole traieste, femeia care a murit este Magdalena Anca Mircea, sotia mea. Nu-mi vine sa cred ce se intampa si ce se spune”, a continuat sotul artistei.
"Magda a fost un inger pe pamant"
"Am fost singurul om care a patruns in sufletul ei. Magduta nu ar vrea sa intru acum in amanunte. Adevarul va iesi la lumina. Lumea va intelege ce a fost. Acum mai trebuie indurat. A fost ceva ce s-a adunat in timp si, din pacate, vad ca primii aburi se ridica. Magda a fost un inger pe pamant. Nu sunt in razboi cu nimeni. Nu ma simt acuzat. Dar nimeni nu are de gand sa imparta nimic cu mine. Despre toata trauma vom discuta la momentul potrivit. Gura lumii se grabeste si sunt multe guri care spun minciuni urate. Va veni vremea cand ma voi ridica si ii voi arata cu degetul. Madalina nu avea necazuri. Doar oameni care o mahneau, mizeriile din presa, rautatea oamenilor", spune Petru.
"Nu ne vizitam des cu parintii Magdei, ea a vrut asa"
"Nu ne vizitam des cu parintii Madalinei. Nu se racisera relatiile. Dar Magduta a considerat asa. La un moment dat, dupa ce se vor linisti lucrurile, poate vor cauta in ei responsabilitatea de parinte. Oamenii acestia sunt oameni dragi, pe care i-am respectat cu mult inainte sa ii cunosc ca si ginere. Mi-e greu sa vorbesc despre astea", a incercat sa explice sotul Madalinei relatiile cu parintii artistei.
"Minciuna e un pacat. Nu vreau sa intru in jocul asta. Nu vreau sa judec, doar Dumnezeu judeca", spune Petru referitor la acuzatiile tatalui Madalinei ca nu a ajutat-o cu un psiholog.
"Avea niste stari ciudate, ce apareau in mijlocul saptamanii"
"O anumita neimplinire a indemnat-o pe Magda sa isi ia viata. Nu legat de cariera, nu avea nevoie de lucruri de artificiale, de reinventare. Candva vom putea sapa mai linistiti si vom afla lucruri triste. Toata viata si-a dorit fiinta asta minunata, care sa il strige 'mami' si acum nu il va auzi", a incercat sa explice Petru ce s-a intamplat.
"Cine a fost in preajma noastra in ultimele doua luni stie prin ce am trecut. Inainte de a cauta sprijin, am pus mana pe telefon si am sunat la parintii ei. Au pornit spre Bucuresti si am avut parte de surprize. Am beneficiat de asistenta la Spitalul Floreasca. Daca ar fi avut vreo banuiala de schizofrenie sau alte suferinte, ar fi facut tot. Isi revenea de fiecare data, dar la trei zile se stingea toata starea asta. Avea niste stari ciudate, ce apareau in mijlocul saptamanii. Spunea ca e constienta de toata dragostea cu care e inconjurata, dar ca asa simte ea, ca pentru a ne fi noua mai bine, ea trebuie sa ne vegheze din alta parte. Si innebuneam cand auzeam asta. Spunea si se simtea o povara. Am vorbit cu psihologi, dar Magda nu vroia sa mearga la ei. Au fost niste acumulari. De cand avem copilul, ea s-a apropiat foarte mult de parintii mei. Nu inteleg de ce tatal ei rastalmaceste niste vorbe. Nu ne impartasim durerea", a marturisit sotul cantaretei.
"Primul ajutor la care ne-am indreptat a fost spre Dumnezeu"
"Ziua de dinainte nu a prevestit cu nimic ce avea sa se intample. De fiecare data am izbutit sa reparam starile astea, sa o ajutam sa isi gaseasca farama de curaj care se numeste Dumnezeu. I-am spus tata socrului meu. Nu stiu ce numeste el vraci, dar primul ajutor la care ne-am indreptat a fost spre Dumnezeu. Asta nu a venit din partea socrilor. Ne facusem un duhovnic in perioada asta si am incercat sa o apropiem de Dumnezeu. Am fost la repetitii, in drum spre casa, am intrat la complexul comercial, sa cumparam Pampers pentru copil. Sampania o aveam in casa. Am strans-o in brate si i-am oferit bucurii pe care doar eu i le puteam oferi, la miezul noptii. Ceva i-a deturnat atentia de la bucuriile astea. Avea, saracuta, convingerea ca, daca ne lasa, vom fi mai fericiti", spune Petru Mircea.
