White Walls a lansat ”Grandeur”, probabil cel mai bun album românesc de metal în 2020

10-11-2020 15:18


White Walls, Grandeur

Recent, pe scena de românească de metal a avut loc un eveniment important, care, din păcate, a trecut aproape neobservat, din cauza pandemiei de Covid-19.

Trupa românească White Walls a lansat un album mult așteptat și foarte anticipat de fani, ”Grandeur”, care este exact pe măsura așteptărilor ridicate.

Este un disc de colecție, în special pentru amatorii de sunete progressive-metal, djent & alternative - fiind foarte bine produs, cu un ”sound” profesionist. De altfel, albumul a fost mixat și masterizat de Forrester Savell, care a lucrat cu trupe de calibru din sfera prog metal, precum Karnivool sau Animals as Leaders.

Născută în 2009, pe plajele Mării Negre, în Constanța, trupa White Walls se află acum la cel de-al 3-lea album, iar stilul lor a fost comparat cu nume ca Opeth, Karnivool sau The Ocean - ceea ce spune totul despre complexitatea și melodicitatea pieselor lor, în care riff-urile aspre și grele se îmbină perfect cu pasajele melancolice.

Pe ”Grandeur”, vocea lui Eugen Brudaru este una de excepție și nu are cum să te lase rece. Mai rar poate fi găsit un album românesc de rock/metal unde aceeași voce să ducă sunetele, atât de bine - în aceeași piesă - pe două paliere total opuse: melodic și ”death growl”.

Bineînțeles, vocea lui nu ar fi putut ieși în evidență fără basul lui Șerban Georgescu, al cărui stil de alternanță permanentă a ritmului te face să dai din cap involuntar, ajutat matematic de bătăile incredibile ale toboșarului Theo Scrioșteanu și … de solo-urile surprinzătoare de chitară ale lui Alexandru Dascălu.

Pentru mine, personal, ”Grandeur” este unul dintre cele mai bune de albume de metal care au fost lansate în România după 1989 - și nu sunt multe, din păcate - find comparabil (din punct de vedere nu doar muzical, cu piese una și una, dar și tehnic, ca sunet per total) cu discuri apărute în prima perioadă după 1989, precum ”Cealaltă parte” (Taine), ”Respect” (Altar) sau - mai recent - ”Mantras of war” (Goodbye to Gravity) și ”Stardust” (The Thirteenth Sun).

De altfel, iată ce au de spus despre ”Grandeur” publicațiile online de specialitate din străinătate, așa numitele ”fanzine”, care cu asta se ocupă, adică scriu doar despre muzica rock/metal, exclusiv din pasiune și plăcere pentru muzică. Iar acesta este doar începutul, pentru că albumul abia s-a lansat (octombrie 2020).

The Prog Space: ”Grandeur este un album briliant!

Tuonela Magazine: ”(...) cei 4 muzicieni au făcut din Grandeur o experiență chiar plăcută de ascultare, de la început până la final. Foarte recomandat pentru fanii progressive metal!”

Metal Jacket Magazine: ”Grandeur” deschide un spectru complet nou de direcții muzicale și oferă un sunet mai matur, la 7 ani de la lansarea efortului lor anterior, „Escape Artist”.

Prog Sphere: ”Grandeur este un album extrem de decent și aventuros în cea mai mare parte a sa, făcând din el un produs care nu se ferește de experimentare, dar care rămâne, în același timp, coerent.”

Ever Metal: ”Este un album foarte matur și bun al unei trupe care acum își vede clar direcția. Mi-a plăcut foarte mult și sunt extrem de bucuros că am descoperit White Walls”.

Marunouchi Muzik Magazine: ”Mai presus de toate, trupa WHITE WALLS este cu adevărat „progresivă”. Iar asta se întruchipează la ei în mestecarea lacomă a teritoriilor (muzicale, n.b.) non-metalice și non-progresive. Platanele, oceanele electronice și chiar metodele minimaliste sunt ca niște prădători pentru ei.”.

Care este secretul reușitei unui astfel de album în România - o țară unde muzica metal/rock, în general, nu este doar nepromovată și nebăgată în seamă de media, dar care produce și pierderi financiare muzicienilor din underground?

Aflăm răspunsul, mai jos, de la câțiva dintre membrii trupei White Walls.

Cristian Matei ”Mumu”: În primul rând, felicitări pentru acest album. Este o surpriză plăcută, pentru mine, să aud un material din sfera prog/djent/alt metal - sau cum vreți să-i spuneți - compus și cântat de muzicieni români, cu un profesionalism comparabil cu trupe mult mai cunoscute de ”afară”. Așa că prima mea întrebare este cum a reușit White Walls să scoată un astfel de album? Și celelalte 2 materiale discografice ale voastre sunt bune, însă nu se compară cu ”Grandeur”. Ce s-a schimbat la voi în ultimii ani? Procesul de compoziție, stilul, efectele, producătorul…

Șerban (bass): ”Mulțumim mult de tot pentru cuvinte! S-au schimbat mai multe lucruri în ultimii ani, de la componență -  acum suntem în, sperăm noi, formula noastră finală, cu Theo Scrioșteanu la oale și ulcele - până la vârstă și procesul de compoziție. Practic, în ultimii 3 ani am făcut tranziția de la o trupă care compunea în sala de repetiții, luând riff-uri și practic aruncându-le unele peste altele, dându-ne seama doar după repetiție, ascultând rezultatul, de ce am făcut, la o trupă care organizează writing camp-uri în care se concentrează 100% pe compoziție - lucru pe care îl recomandăm din suflet oricărui muzician care știe să folosească software tip DAW - și să se preocupe atât cu nivelul de “the big picture”, cât și cu detaliile mai fine ale propriilor compoziții.”

Cristian Matei ”Mumu”: Povestiți-ne puțin despre ”Grandeur”. Cât de greu a fost să-l finalizați? Unde a fost înregistrat? Probabil că nu în România...

Dasu (chitara): ”Probabil “Grandeur” a fost cel mai ușor album al nostru de compus...finalizat. Ce e drept, a durat aproximativ 3 ani, dar nu au fost 3 ani de “munca” si “chin”. Ca și proces creativ, majoritatea pieselor au fost începute de mine și de Eugen, plimbate pe grupurile de WhatsApp între noi, dar magia adevărată are loc atunci când ne vedem toți patru, așa că au fost organizate o serie de “writing camp-uri”, proces despre care a povestit Șerban anterior. Așa că piesele au fost finalizate în mare parte în cadrul acestor “writing camp-uri”, într-un mod cât se poate de natural, având de partea noastra Inspirația și cantități industriale de bere. În ceea ce priveste înregistrarea, 66,6% a fost înregistrat acasă. E calculat, doar toba și vocile principale au fost înregistrate în studio.”

Șerban: ”În 2020, după părerea mea, nu există niciun motiv pentru care un material gândit, compus, înregistrat, mixat, masterizat în România să nu poată suna excelent. Tehnologia și accesul la informație au dat jos multe dintre gardurile care ar fi trebuit sărite de muzicieni și ingineri de sunet în trecut.”

Cristian Matei ”Mumu”: Financiar? Cum v-ați descurcat cu toate cheltuielile legate de finalizarea albumului? Ați avut vreun sponsor? :)

Theo (tobe): ”Suntem foarte norocoşi să îl avem în familie pe Mihnea Grecu, managerul şi al cincilea membru al trupei. Fiecare din noi a cheltuit pentru realizarea acestui album, clar, fiecare, în mare parte, pe "pătrățica" lui, dar investițiile ce țin de "the big picture" au fost mâna lui.”

Șerban: ”Iar norocul de a-l avea pe Mihnea de partea noastră merge mult dincolo de planul financiar. E foarte posibil ca fără el să nu existe White Walls în momentul ăsta, ne-a fost alături în cele mai grele momente și nu ne putem imagina trupa asta altfel decât în 5 oameni, cum a zis și Theo mai sus. Dar simt că este nevoie să subliniez că muzica nu se scrie cu altceva decât cu inima și cu capul. Noi, dacă nu aveam un material pe care să-l iubim în halul ăsta, în care să credem cu fiecare grăunță de ființă a noastră, am fi fost extrem de reticenți la ideea de a investi atât de mult în el, indiferent de sursa “grosului”.”

Cristian Matei ”Mumu”: Ce reprezintă coperta albumului? Trebuie să menționez că este un artwork realizat de Radu Damian, cunoscut deja în underground-ul românesc pentru colaborarea cu Goodbye to Gravity sau Axial Lead..

FOTO: Coperta albumului Grandeur”:

 

Șerban: ”Dăm cuvântul inegalabilului Radu Damian”.

Radu Damian: ”Sunt practic moaște. E un schelet împodobit, iar masca spartă care îi acoperă parțial fața e ca părerea unora despre moaște: unii cred că fac minuni, adică e o iluzie, pentru că în realitate societatea e putrezită și acoperită cu lauri și aur, ca să pară grandioasă. Masca, totuși, îi ține gura închisă, ca să nu vorbească, și cineva i-a băgat o panglică cu niște cuvinte în gură. Și dacă ar rupe sigiliul măștii, ce ar spune nu ar fi cuvintele lui, pentru că a fost corupt. Despre asta e și restul graficii din album. E despre cum patru personaje se luptă pentru putere și răzbunare, distrugând lumea din jurul lor. Fiecare are de ales și toți aleg calea malefică. Felurile în care personajele se influențează se ascund în simboluri, aceleași simboluri care apar și pe coperta, reunite pe un singur chip, ce reprezintă lumea celor patru.”

Cristian Matei ”Mumu”: Am citit diferite review-uri (cronici, n. red.) ale albumului, unde se fac tot felul de comparații între White Walls și alte trupe celebre, însă părerea mea personală este că ”Grandeur” este un mix între tot ce este mai bun de la The Ocean, per total, influențe melodice, Opeth la ”categoria alternanță” între clean și growl vocals, și Leprous atunci când vine vorba de virtuozitate și pasaje vocale înalte.

Vă deranjează astfel de comparații? Sunt corecte sau dimpotrivă, nepotrivite, din punctul vostru de vedere..? Poate vreți să demonstrați că aveți un stil propriu .. constănțean, nu știu.. :)

Dasu: ”Nu cred că am urmărit vreodată să ne formăm în mod conștient un stil propriu, pur și simplu am compus ceea ce ne-a plăcut și ne-am lăsat purtați de val (poate doar pre- White Walls, când vehiculam termenul “dobrujan metal”, haha). Toate trupele de care zici ne-au influențat categoric, avem multe “working titles” ale pieselor precum : “Oceanul” (devenită Dead Heart I, II, III - de pe “Escape Artist”), “Velertac” (“Descent” de pe “Grandeur”); “Pain” - de la “Pain of Salvation, de fapt - “Speaking în Tongues” - nume care nu au neapărat legătură cu piesele, dar, undeva în variantele primordiale ale lor, a existat un riff de chitară, o idee de voce, care probabil ducea în direcția respectivă. Influențele sunt adânc înrădăcinate în muzica noastră, dar o dată cu maturizarea noastră ca și trupă, muzicieni, ca oameni, rezultatul este unul mai distilat, mai fluid, mai… White Walls.”

Șerban: ”De multe ori, în procesul de aruncat demo-uri în stânga și în dreapta, înainte să avem nume finale, un “riffMarsVolta.mp3” sau “ciordealaMeshuggah.wav” ne ajută memoriile mai mult decât ar putea-o face un titlu “proper” de piesă. Ah, și aviz cititorilor, “dobrujan metal” rămâne prerogativa White Walls!”

Cristian Matei ”Mumu”: Și pentru că tot vorbeam de review-uri, ce așteptări aveți de la acest album? Adică, bineînțeles că ați muncit mult ca să iasă ceva de excepție, și iată că ați reușit - zic eu - dar ce urmează în continuare? Unde vreți să ajungeți cu ”Grandeur”? Poate în turnee la festivalurile de gen din străinătate, după ce scăpăm de pandemie .. Sau la o casă de discuri din străinătate, bineînțeles, care să vă promoveze.. Cum vă vedeți peste câțiva ani, din punctul ăsta de vedere?

Șerban: ”Am fost, sincer, luați total prin surprindere de numărul și calitatea review-urilor făcute pentru acest album. E o bucurie să vezi că oamenii încă își pun gândurile despre muzică în text long-form, și e un sentiment superb și cred că absolut unic să realizezi, dintr-un review, că cineva e la fel de “lovit” de o creație de-a ta precum ești tu. Legat de casele de discuri, sincer cred că suntem destul de sceptici. Industria muzicală e în ape nefamiliare de câțiva ani, și din interacțiunile cu label-uri mici de pe-afară de până acum, nu am primit vreodată sentimentul că putem accesa ceva ce nu putem suplini noi cu, ce-i drept, muncă extra. Un turneu - sau, preferabil, mai multe - în deschiderea unei trupe mari de pe un gen muzical vecin ar fi fantastic, la fel și oricâte prezențe la festivaluri.”

Theo: ”Sky is the limit! Abia aşteptăm să treacă perioada asta oribilă şi să ne punem serios pe cântat în România şi, sperăm, cât mai mult posibil în Europa. Până atunci, noi o să încercăm să fructificăm timpul lucrând la următorul album.”

 

Cristian Matei ”Mumu”: Există un mit printre noi, ăștia amatorii, care stăm pe margine și comentăm, că - pentru a ajunge să suni ca o trupă de afară - este suficient să investești o sumă de bani în niște efecte speciale de chitară și gata, o să ai același ”sound” ca Tool sau Megadeth sau mai știu eu cine. Cât la sută e adevărat din asta? Mă gândesc că, poate, ați investit și voi în niște efecte tehnice magice, care au ajutat ”Grandeur” să sune în halul ăsta de bine …

Dasu: ”Nu, niciodată nu e suficient să ai scule bune și să te aștepți să iasă treaba bună așa, de la sine… în niciun domeniu. Sunt de părere că, mai ales acum, în mijlocul revoluției digitale în muzică, cineva care știe ce face poate obține ceva mult mai bun cu niște VST-uri (Virtual Studio Technology, un plug-in audio, n. red.) decât cineva cu amp-uri pe lămpi boutique, dar care habar nu are cum să le exploateze într-un studio, pentru că e foarte diferit contextul live față de cel dintr-un studio de înregistrări. Și, în plus, este mult mai de încredere și mai consistentă calea digitală, cel puțîn in ceea ce privește inregistratul chitarelor. Contează, evident, și sculele… e vorba de diferența aceea de 5% dintre foarte bine și excelent, cele mai scumpe procente din lume.”

Șerban: ”Un basist mediocru, dar cu colegi extrem de talentați, creativi și inspiraționali pentru el, a zis cândva: “Muzica nu se scrie cu altceva, decât cu inima și cu capul”. Aș mai adăuga maxim “mâna și urechea”, dar niciodată “facturi de mii de EUR la Thomann”. Sound-ul se cultivă, nu se cumpără.”

Cristian Matei ”Mumu”: Sau poate că cel mai important este producătorul tehnic al albumului?? ”Grandeur”, de exemplu, a fost mixat și masterizat de Forrester Savell, care a lucrat cu nume precum Twelve Foot Ninja, Karnivool, Dead Letter Circus, sau Animals As Leaders. El a muncit la acest album cum i-ați zis voi sau...invers?

Theo: ”Treaba lui Forrester a început după ce tot albumul a fost înregistrat, el nu a avut nicio implicare muzicală sau în procesul de înregistrare. Din momentul în care s-a apucat de treabă, ne-a dat câteva variante de sound, iar noi am ales ce am considerat că ni se potriveşte cel mai bine. Dupā ce am hotărât "în linii mari" pe ce tip de sound mergem, i-am dat câteva indicații pe fiecare piesă în parte pentru anumite detalii.”

Cristian Matei ”Mumu”: V-ați gândit să compuneți piese și în limba română? Opeth, de exemplu, că tot i-am pomenit mai devreme, după cum probabil știți, au scos albumul ”In Cauda Veneum” în două versiuni: engleză și suedeză, artiștii fiind din Suedia. Credeți că limba română ar putea avea un impact negativ asupra felului în care este percepută muzica voastră?

Eugen: ”De-a lungul timpului am scris și în română și în engleză. Pe parcurs mi-am dat seama că nu am suficient talent să scriu versuri în română. Am ales calea “sigură”, să scriu mostly în engleză. Din când în când cântăm pasaje din piesele noastre traduse în română. (zâmbește) Chiar nu știu cum ar sună o piesă White Walls cu versuri în română, dar nu cred că ar avea un impact negativ. Posibil să facem treaba asta la un moment dat. Who knows? :D Ca idee, pentru noi versurile sunt cumva pe locul doi aș spune. Și oricum, cine e atent la versuri? Sau cine ascultă chitara sau tobele sau basu’? :)”

Cristian Matei ”Mumu”: Și apropo de România. Am văzut că sunteți solicitați pentru interviuri de promovare a albumului ”Grandeur” pentru publicații din toată lumea - Japonia, Brazilia și așa mai departe. Din România ce feedback aveți? Vă caută presa românească, blogurile de rock/metal?

Șerban: ”Presa românească de gen există pe un spectru; de la cei care caută activ noutăți din domeniu și contactează și din proprie inițiativă artiștii pentru interviuri, feature-uri, review-uri și așa mai departe - cum ai fi de exemplu tu, lucru pentru care ținem să-ți mulțumim sincer acum, la final de interviu - și până la extrema în care nu se răspunde la mailuri și unde există “rock” doar în nume sau în planurile de marketing.”

Cristian Matei ”Mumu”: Mulțumesc pentru timpul acordat. Ne vedem la anul, la concertul de lansare oficială al abumului ”Grandeur”, că anul ăsta ne-ați fentat :) Din păcate, pandemia a provocat anularea evenimentului care ar fi trebuit să aibă loc în 24 octombrie în București… Mult succes vă doresc în continuare cu promovarea albumului!

Theo: ”Ne-am dorit enorm de mult să reuşim să ţinem concertul şi am tras "cu dinții" până în ultimul moment, dar asta este, aşa e anul ăsta. Sperăm că ne vom întoarce cât mai curând pe scenă cu o mare poftă de muzică live! Şi noi, şi voi! Mulțumim foarte mult!”

Trupa WHITE WALLS pe internet:

 

-► Site oficial
-► Bandcamp
-► Spotify
-► Apple Music
-► YouTube
-► Facebook
-► Instagram 

 

 

 

 

Sursa: Cristian Matei


VIDEO PROTVPLUS.RO