Posada Rock Festival 2019, oxigen pentru underground-ul românesc. Cum au fost 3 zile de metal
Dacă sunteți pasionați de rock și nu ați ajuns încă la festivalul Posada, rezervați-vă în calendar câteva zile pentru ediția din 2020, când vom putea vedea LIVE nume importante ale metalului internațional, dar și trupe românești care merită susținute.
Ce este Posada Rock Festival
Ar fi multe de spus despre Posada Rock (dacă nu știți deja despre ce este vorba). Pe scurt, este unul dintre cele mai vechi festivaluri de rock din România (poate chiar cel mai vechi), iar concertele au loc pe stadionul din Câmpulung Muscel, aflat la aproxmativ 2 ore de condus din București.
Încă de la prima ediție a festivalului Posada Rock, care a avut loc în 1986, în perioada comunistă, s-a dorit a fi un ”festival concurs”, desfăşurat pe parcursul a 3 zile, care aducea la Câmpulung cele mai bune trupe din zona underground și, în ”recital”, nume deja cunoscute ale muzicii rock româneşti.
În prezent, Posada Rock are loc în fiecare an, în primul weekend din luna septembrie, fiind organizat de Bogdan Trîmbaciu prin Asociația Rock Culture, în parteneriat cu Primăria Municipiului Câmpulung. Festivalul este considerat ”proiect prioritar” al Ministerului Culturii, potrivit organizatorilor.
Cum a fost la Posada Rock 2019
În cele 3 zile de festival au concertat Tiamat, Moonspell, Entombed A.D., Soen, Diamond Head, Wheel, The Price, Evil Invaders, Focuri și GOD. Per total a fost o experiență extraordinară, o atmosferă super, la care am avut surpriza să mă întâlnesc cu prieteni despre care nu știam că vor veni acolo.
Apoi trebuie spus că, din motive strict personale, am participat doar la primele două zile de festival, deși tare m-ar fi plăcut să fiu la show-ul Moonspell de duminică seara, (care va concerta, din fericire, la București, pe 16 noiembrie, împreună cu Rotting Christ) și să asist la premierea trupelor românești din underground, despre care voi vorbi pe larg puțin mai jos.
Dar să le luăm pe rând.
Organizare și trupe
Întotdeauna am considerat că festivalurile mici sunt cele mai bune, iar când spun ”mici” mă refer la un public sub 20.000 - 30.000 de oameni. Anul acesta, datorită unor nume precum Tiamat, Moonspell sau Soen, numărul maxim al participanților a fost cuprins undeva între 15.000 și 20.000, ceea ce nu este puțin, dar nici foarte mult.
Este exact cât trebuie ca să nu stai o juma de oră la coadă pentru o bere și fani suficient de mulți ca să asigure o atmosferă de vis la show-urile de după ora 20.00, precum Soen (progressive metal), Wheel (progressive metal), Tiamat (gothic metal), Entombed A.D. (death & roll) sau Diamond Head (new wave of british heavy metal).
De asemenea, mă bucur că am descoperit și nume noi, precum italienii de la The Price, care, deși aflați la primul lor turneu european, au oferit un show cu elemente de prog-metal (și nu numai) bine închegat, cu priză la public, numai bun înainte de Wheel și Soen.
The Price este proiectul de suflet al producătorului, inginerului de sunet și chitaristului italian Marco Barusso. După ce a lucrat cu trupe precum Lacuna Coil, HIM, 30 Seconds to Mars sau Coldplay, anul acesta Marco Barusso a lansat proiectul THE PRICE și albumul ”A Second Chance to Rise”, pentru care a colaborat cu muzicieni reputați ai scenei metal italiene.
Ei spun că stilul abordat este un amestec inedit de ”dark alternative” cu infuențe de metal scandinav și new wave optzecist, totul fiind închegat de melodicitate”. Eu îi spun prog rock & metal.
De asemenea, un alt nume de urmărit este WHEEL, care vine din Finlanda, unde fondatorul trupei, britanicul James Lascelles, a emigrat pentru a urma o carieră muzicală.
După ce a atras atenția criticii muzicale și iubitorilor de progressive metal cu EP-ul ”The Path that Divides”, WHEEL a lansat anul acesta albumul de debut, ”Moving Backwards”, cu care a intrat imediat în topurile de specialitate.
Mai mult, trupa a fost nominalizată la prestigioasele premii Progressive Music Awards, la categoria ”Limelight”, dedicată newcomerilor. Cu un sound modern, tehnic, dar plin de feeling, WHEEL e cu siguranță un nume de urmărit, în special LIVE, și pe care sperăm să-i mai revedem în România.
Ca de obicei, festivalul a fost împărțit pe 3 zile, în care, în prima parte a zilei cântau românii din underground, iar seara ”vedetele”. Vineri și sâmbătă au fost concerte ale trupelor românești care au concurat pentru premiile organizatorilor și colaboratorilor (precum Underground Music), iar duminică a fost ”gala laureaților”.
Sunetul a fost bun, iar trupele românești aflate la început de drum au cântat pe aceeași scenă cu cei care au ținut capetele de afiș. A doua seară a fost, parcă, cea mai aglomerată, când suedezii de la Entombed A.D. în frunte cu vocalul L.G. Petrov au încălzit atmosfera pentru celebrii Tiamat.
De altfel, Petrov s-a încălzit cam la începutul fiecărei piese cu ”romanian vodca”, adică pălincă, fapt care l-a făcut să fie foarte simpatic, pentru că de fiecare dată când lua o gură era nevoit să își dreagă vocea exact în microfon - rezultând un sunet original de ”death'n'roll mixat cu palincă”, care (scuzați caofonia) se auzea tare și clar în boxele festivalului, spre amuzamentul fanilor.
Și, deși părerea mea este faptul că în a 2-a seară publicul a fost mai numeros, impresia personală este că cea mai tare atmosferă a fost în prima seară, când cap de afiș a fost Soen.
O posibilă explicație ar putea fi faptul că eu am stat în primul rând, față în față cu muzicienii :) dar și faptul că line-up-ul a fost unul excepțional, care s-a potrivit perfect (The Price, Wheel și Soen).
Proiect iniţial al unor foști membri din trupe celebre precum Opeth sau Testament, supergrupul SOEN îmbină complexitatea metalului progresiv cu feelingul melodic, cu pasaje surprinzătoare care aduc aminte de Pink Floyd sau … Tool.
De altfel, comparaţi adesea cu legendarii Tool, SOEN se poziţionează pe unul dintre cele mai interesante culoare ale metalului progresiv contemporan, muzica lor fiind “melodică, heavy, complexă și foarte diferită de orice altceva”, așa cum este descrisă de unul dintre fondatorii trupei, fostul baterist Opeth, Martin Lopez.
Cât despre suedezii de la Tiamat...nu ar fi prea multe de spus, decât, poate, faptul că, inclusiv acum, la peste 30 de ani de la înființare, au în continuare un cuvânt de spus pe scena metal, iar Johan Endlung (voce) s-a reinventat în 2019, adoptând LIVE un ”look” demn de Freddy Krueger, combinat cu The Mask și Alice Cooper.
Johan s-a prezentat foarte bine pe scenă, nu numai vizual, dar și vocal, interacționând surprinzător de plăcut cu fanii din România, care i-au cântat piesele și au ovaționat minute în șir ”TI-A-MAT”.
La capitolul organizare stă și faptul că echipajele medicale au fost în fiecare seară pregătite să intervină, însă din fericire nu am observat niciun incident notabil. De asemenea, zona de ”merchandise” a fost bine delimitată de partea de mancare și băutură, unde, apropo, s-a folosit un sistem bazat pe jetoane.
Din fericire, jetoanele puteau fi cumpărate și cu cardul, astfel că nu era nimeni blocat de lipsa cash-ului.
Prețuri. Un jeton a costat 3,5 lei, după cum urmează: apă - 1 jeton, bere la pahar 2 jetoane, 1 mic 1 jeton, suc 1 jeton, cârnat 1 jeton, o sticlă de vin 10 jetoane, 1 pahar de vin 2 jetoane, bulz ciobănesc (mămăligă cu brânză de burduf la gătar) 4 jetoane.
Și pentru că am pomenit de prețuri, trebuie spus că un abonament la cele 3 zile de festival, în perioada ”Early Bird” a costat 70 lei, în timp ce în perioada ”presale 1” s-a vândut cu 100 lei.
Cu alte cuvinte, 100 de lei ca să vezi trupe care au scris istorie în muzica metal, precum Tiamat, Moonspell sau Diamond Head.
Este adevărat, însă, că felul în care arată Stadionul Municipal din Câmpulung te descurajează cumva, aspectul fiind unul de neîngrijire, abandon și lipsă de interes, însă asta ține de autoritățile locale, care, de altfel, au participat financiar și logistic la organizarea acestui festival.
Pe de altă parte, cei care au venit cu cortul au putut campa gratis într-o zonă păzită și dotată cu dușuri și toalete ecologice.
De asemenea, este de lăudat faptul că a existat o zonă dedicată copiilor, unde părinții pletoși și îmbrăcați în negru își puteau lăsa odraselele cât timp ei făceau headbanging în fața scenei. Ulterior am aflat că locul de joacă a fost realizat în parteneriat cu Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA“ din Sibiu
La capitolul ”minusuri” ar putea intra cazarea, ceea ce este normal dintr-un anumit punct de vedere, ținând cont de faptul că la eveniment au venit mii și mii de oameni într-o singură zi. Evident, Câmpulung Muscel nu poate acoperi o asemenea cerere, iar mulți fani au fost nevoiți să își caute cazare chiar și la 15-20 de kilometri distanță, ceea ce nu este chiar plăcut dacă pleci să te culci la 1 noaptea, rupt de oboseală și de … suc.
De asemenea, ar fi bine dacă organizatorii ar mări zona de mâncare, mai exact numărul de mese și de bănci, unde a fost extrem de greu să găsești un loc liber din cauza numărului mare de participanți.
Și e cumplit să mănânci în picioare, când ești obosit, însetat, înfometat și rupt de soare.
Promovarea trupelor românești de rock/metal din underground
Bine, exprimarea este oarecum pleonastică, pentru că, automat, atunci când spui ”trupă românească de metal” spui și ”underground”. Însă, ce vreau să subliniez este faptul că acesta este cel mai bun lucru, în opinia mea, atunci când vine vorba despre Posada Rock Festival: susținerea și încurajarea trupelor românești de rock/metal.
În acest context al trupelor românești din underground nu trebuie uitat numele Goodbye to Gravity, care, prin forțe proprii, a scos un album excepțional, ”Mantras of war”, produs la standarde profesioniste, lăudat acum de majoritatea publicului de rock și chiar de mulți muzicieni. Însă în 2015, la evenimentul de lansare al albumului, abia dacă a reușit să umple clubul Colectiv, unde intrarea a fost liberă tocmai din acest motiv, ca să vină lumea.
Acum, la 4 ani distanță de la această tragedie, sunt foarte puține evenimente care să încurajeze și să susțină mișcarea rock underground din România. Iar Posada Rock Festival este unul dintre acești actori importanți.
La preselecția pentru concursul Posada Rock s-au înscris, la ediția din 2019, 43 de formații, dintre care au fost selectate 10.
Juriul a fost format din Laurentiu Lenți Chiriac, Alex Revenco, Andy Ionescu, Bogdan Prundeanu, Răzvan Brăileanu, Denis Uţă și Bogdan Ștefan Trîmbaciu. Iar acest juriu a selectat următoarele formații, care au cântat în FINALA de la Câmpulung Muscel:
Alister Mars (Bălți - Republica Moldova)
Apa Sîmbetii (București)
BUSOLA (Chișinău - Republica Moldova)
Carousel (Cluj-Napoca)
Drive Your Life (Varna - Bulgaria)
Eat Your Heart (Cluj-Napoca)
Kite To Knowhere (București)
Rancorum (București)
Underwaves (Brașov)
Unity of Opposites (Arad)
Fără nicio surpriză pentru mine, stoner metaliștii moldoveni de la BUSOLA au plecat acasă cu Marele Premiu la ediția din acest an a Festivalului Posada Rock. Spun asta pentru că știam deja de Busola, muzicieni foarte buni, după ce la începutul lui 2019 am ascultat (și mi-a plăcut) al 2-lea lor album, ”Fabulo$$” (2018).
Astfel, juriul (din care vreau să subliniez faptul că au făcut parte inclusiv jurnaliști rock cu experiență și muzicieni) a decis clasamentul de mai jos:
Marele Premiu, în valoare de 2000 de euro – BUSOLA (Chișinău, Republica Moldova);
Premiul I, în valoare de 1000 de euro – Eat Your Heart (Cluj)
Premiul al II-lea, în valoare de 700 de euro – Carousel (Cluj)
Premiul al III-lea, în valoare de 300 de euro – Alister Mars (Bălți, Republica Moldova).
În plus, partenerii festivalului au contribuit la palmares cu următoarele premii:
Premiul „Zaharia Rădulică“, în valoare de 500 de euro și acordat de mcmusic - EAT YOUR HEART (Cluj);
Premiul UndergroundMusic, constând într-un pachet complet de promovare – CAROUSEL (Cluj)
Premiul Metal Gates Festival, care asigură trupei un slot în ediția de anul viitor – BUSOLA (Chișinău).
FOTO: Trupa Kite to Knowhere
Din păcate nu am putut asista la toate concertele susținute de trupele românești, în principal din cauza … căldurii. La ora 16.00, când începea primul show de ”romanian underground”, era extrem de greu de suportat soarele arzător de început de septembrie. Prin urmare, aprecierile mele pentru trupele românești care au cântat în acea caniculă sunt și mai mari, deoarece este dificil să te concentrezi pe melodie, să faci atmosferă pe scenă, să te prefaci că te simți bine la 40 de grade și să te lupți în același timp cu sunetul, care, după cum se știe, se reglează întotdeauna cu primele trupe care cântă în acea zi - formațiile fiind un fel de cobai, indiferent de buna intenție a sunetistului.
Ce am remarcat la capitolul ”autohton”, cu mențiunile pe care le-am precizat mai sus, (și anume că nu am văzut tot), sunt trupele Carousel, Underwaves și Kite to Knowhere, despre care sper să mai scriu în perioada următoare.
Felicitări organizatorilor, felicitări publicului civilizat și felicitări TUTUROR trupelor românești de la Posada Rock Festival 2019. Să sperăm că dacă acest festival va crește (și mai mult decât acum) … nu se va strica.
Susțineți mișcarea rock underground din România. Susțineți trupele românești!
”The day we give in is the day we die”.
Sursa: Pro TV
Etichete: festival, concert, rock, metal, underground, campulung, Posada,
Dată publicare:
07-09-2019 16:20
