România, o țară cheie pentru NATO în regiunea Mării Negre, dar cu resurse militare limitate. Ce îi lipsește țării noastre
„Industria fără Apărare”, partea a III-a. 30 de miliarde de euro va cheltui statul român pentru înzestrarea armatei până în 2030. O parte din acești bani ar trebui să se întoarcă în economie, producție și mentenanță.
Industria privată de Apărare are liniile de producție pline. În România sunt companii private care în această perioadă nu mai fac față comenzilor. Au dotări moderne și produc internațional, pe modelul industriei de cablaje și automotive, care s-a dezvoltat în România, dar sunt firme care s-au adaptat încât nu depindă de contractele cu armata română.
În industria de Apărare din România, front de lucru e preponderent în sectorul privat. Echipa „România, te iubesc!” a obținut aprobarea de a filma în secții de producție cu regim special, în care nu s-a mai filmat anterior. Sunt imagini în exclusivitate, de la fabricarea de transportoare, echipamente și subansamble pentru armata română dar și pentru armatele altor țări care plătesc să își doteze forțele.
Rareș Năstase: „Fabricat în România”, „Reparat și modernizat” la noi, sau chiar „Dezvoltat” în țara noastră, sunt noțiuni care trebuie să existe în industria de Apărare.
România, o țară cu tehnică militară învechită
Armata Română anunță 15 pachete noi de achiziții pentru următorii doi ani. Asta, în condițiile în care încă avem tehnică învechită, pornind de la transportul soldaților, până la tancuri vechi de zeci de ani. Cele 15 programe de investiții vin în continuarea celor aflate în derulare, unde cap de afiș, la acest moment, sunt celebrele Piranha 5, transportoare de luptă blindate pentru infanterie. Încă din 2018, România alocă aproape 900 de milioane de euro pentru 227 de blindate 8x8, cumpărate de la gigantul american General Dynamics.
Rareș Năstase: Inițial, primele 36 au fost făcute în Elveția, restul se fac la noi, cu componente din România.
191 de vehicule se asamblează complet la noi. Carcasa se sudează în acest loc, cu piese venite de la export. Furnizate de partenerii americani care au acceptat, în premieră, ca procesul de asamblare de la noi să fie filmat.
Rareș Năstase: Așa arată aproape finalizată carcasa, gata de a fi dusă la vopsit. La București i se pune trenul de rulare. Carcasele sunt vopsite și apoi trimise la Uzina Mecanică București, unitate a ROMARM.
Marius Georgescu, director de program UMB: „Tot timpul s-a aruncat o anatema asupra uzinelor ROMARM, dar se fac și lucruri”.
Rareș Năstase: Aici, conform parteneriatului, s-au amenajat două hale noi, pe locul moștenit din anii 90, iar pe lângă cele 227 de transportoare, vor mai fi fabricate alte 150.
E practic singura asociere mare dintre ROMARM și un furnizor străin de tehnică militară, care funcționează sănătos, la noi. În România se vor fabrica nu doar transportoarele din contractul principal, ci și alte 150 de mașini de luptă, dintr-un contract subsecvent, iar unele dintre ele ar putea fi chiar exportate.
Adrian Mânzatu, director de program GDLS România: „Tot ce s-a construit aici, s-a construit cu producători din România”.
Mihai Stoica, reprezentant al unei companii americane: „E o mașină de luptă performantă. Partea de cameră, turela”.
Andrei Mîrzu, directorul unei companii de sisteme optice: „Această cameră și panoul de comandă sunt făcute aici”.
General-maior dr. ing. Teodor Incicaș, șeful Direcției Generale pentru Armamente: „Cerem industriei de Apărare introducerea în fabricare a muniției de calibru 30, pentru Piranha 5. Cea importantă, decisivă pe terenul de luptă, nu se fabrică în România”.
O firmă cu sediul lângă Capitală s-a specializat în echipamente optice și sisteme de telecomandă pentru arme. De la vedere pe timp de noapte, la softuri și cablaje, care să miște mitraliere. Compania s-a dezvoltat mult în 15 ani și și-a diversificat portofoliul, deși inițial producea doar lentile pentru binocluri și lunete pentru puști.
Andrei Mîrzu, directorul unei companii de sisteme optice: „Sunt perioade când contractele sunt 90% export și 10% import”.
Rareș Năstase: Sunt testate la vibrații, aici e o viteză 3G.
Multe piese și componente necesare pentru industria militară au la bază materie primă de la noi.
Rareș Năstase: Aceste blocuri sunt de la noi, suferă o transformare și apoi devin cutii care se pun pe transportor.
Andreea Leoveanu, director unei companii: „La un moment dat se întrerupe circuitul”.
Ce se produce la noi în țară
Cele trei tipuri de turelă de pe Piranha 5 și sistemul de comandă se fac la noi, americanii având contract cu o firmă israeliană, care produce componentele, la alte două firme deținute în portofoliu.
Lajos Veres, director fabrică: „Ocuparea companiei e aproape 100%”.
Rareș Năstase: Merg la export nu doar pe plan intern.
Lajos Veres, director de fabrică: „Termenele de livrare sunt mai scurte”.
Ni s-a permis filmarea la liniile de producție, unde se fac multe alte piese care sunt exportate către armata israeliană, dar și pentru armatele altor state.
Rareș Năstase: Piesele au fost vopsite urmează să fie livrate.
Lajos Veres, director de fabrică: „Suntem aproape 500 de angajați și dacă luăm și subcontractorii, sunt mai mult de 1.000 de angajați”.
Teoretic, pentru a sprijini industria de Apărare și pentru a readuce o parte din banii dați pe echipamentele militare în economia românească, toate contractele pe înzestrare trebuie să aibă o clauză de offset, iar obligația de offset, pentru un furnizor de tehnică militară, este angajamentul că acesta va derula operațiuni compensatorii față de economia națională și de transfer tehnologic, adică va reloca o parte din fabricarea produsului, la noi sau va băga bani în alte activități agreate cu statul român. Adică statul român cumpără un produs militar de la un producător și, în schimb, îi cere fie centre de service și mentenanță, fie asamblarea sau fabricarea unei părți din produs, la noi în țară. La stat sau la privat, unde să se creeze locuri de muncă. Practic, offset-ul nu a funcționat cu succes decât foarte rar în achizițiile armatei, deși legislație avem din 2002.
Un specialist din laboratorul companiei private Aerostar, de la Bacău, ne exemplifică un contract derulat de o companie franceză, cu armata română, pentru sisteme radar, de pe urma căruia firma băcăuană și economia românească au avut de câștigat.
Gral. lt. Teodor Incicaș: „În toate contractele noi am înscris obligativitatea clauzelor de offset”.
Ștefan Radu Oprea, ministrul Economiei: „Sunt exemple de offset, dar nu se știe de ele, nu le cunoaștem și vedem starea industriei cu capital de stat”.
Abia după ce statul a semnat cumpărarea a doi loturi de avioane F16 din Portugalia și Norvegia, armata a căutat să facă mentenanță la aeronavele de luptă. La Aerostar Bacău va funcționa un astfel de centru, compania fiind cea mai mare societate cu capital privat, din industria românească de Apărare.
Alexandru Filip, director Aerostar: „În Aerostar, noi suntem într-o trecere de la unele platforme, de la platformele mai vechi, să spunem, tradiționale pe care le deserveam la platformele noi. Deci, pentru noi, în oricum, suntem în dezvoltare pentru că suntem centru de mentenanță național pentru AVM-16. După cum știți, și flota Ministrului Apărării tocmai crește și, practic, și noi ne dezvoltăm. Deci, cred că e un context dublu în care, într-adevăr, în zona aceasta ne vom dezvolta”.
Directorul firmei declară că se va axa mai mult pe contractele militare, dar până acum compania s-a dezvoltat prin contractele pe zona civilă. La Bacău se fabrică diverse componente pentru avioanele civile, ale unor producători mari din industria de profil. Sunt două mii de angajați la Bacău, Iași și Fetești și au reușit să coopteze mulți tineri, pe lângă angajații cu experiență.
Ovidiu Buhai e directorului diviziei Sisteme de Apărare, în cadrul firmei.
Ovidiu Buhai, director divizia de sisteme de Apărare: „În primul rând, această sinergie o folosim la platforme militare, care sunt produse complexe, care înglobează în ele discipline de radare, comunicații, lansatoare și, practic, salturi pe o nouă linie de afacere am făcut în acest fel”.
Firma a mai câștigat anul trecut un contract cu Ministerul Apărării pentru drone militare, pe care le vor fabrica tot la Bacău, împreună cu firma israeliană Elbit. Șefii din industrie vorbesc de nevoia unui offset serios, în baza căruia să se poată întoarce bani în economia țării, dar mai ales să fie în folosul armatei, în caz de război.
Ovidiu Buhai, director divizia de sisteme de Apărare: „Securizarea în țară, aceea ce înseamnă ținerea unei platforme strategice, cum e F-16, HIMARS, cum e Patriot sau alte platforme îți creează, îți creează o independență”.
Nici măcar în cazul transportoarelor PIRANHA 5 nu s-a semnat un contract de mentenanță, atunci când s-a parafat parteneriatul pentru producție.
Rareș Năstase: Pe lângă fabricare, un capitol important este mentenanța. Conform proiectului nu e parafată o înțelegere între statul major și firma furnizoare.
Mihai Stoica: „Suntem în discuții avansate, acum ne ocupăm de garanție, dar va fi nevoie și de mentenanță”.
Cele mai importante contracte pentru fabricare, mentenanță sau offset ale armatei sunt semnate cu firme private și mai puțin cu uzinele de stat, de la ROMARM. Oficial, contractorii străini fac audit de calitate și la stat și la privat, înainte să ajungă la noi, iar firmele private obțin un scor mai bun, la capitolul dotări, personal și flexibilitate. Dar sindicaliștii de la ROMARM acuză interese care direcționează contractele spre mediul privat, în detrimentul industriei de stat.
Ion Ivan, președinte Federația Sindicatelor din Apărare Unirea: „Marea majoritate care a lucrat în industria de apărare, MAPN, MAE au firme. Mai e un colonel care are firmă lucrează cu DSL-ul direct, cu cifră de afaceri de peste un milion de euro pe asta. Toată lumea redresăm, facem și dregem și repunem pe tapet industria de Apărere. Nimeni n-a făcut nimic până acum”.
Radu Oprea, ministrul Economiei: „Numirile politice. Am preferat să nu mă uit la cine, să mă uit la ce, deci nu omul, proiectul”.
În trecut, și Aurel Cazacu a fost în atenția opiniei publice pentru că, în timp ce lucra la Ministerul Economiei, fiica sa era acționar, alături de Mircea Băsescu, fratele fostului șef de stat, într-o firmă din industria Apărării.
Aurel Cazacu, fost director ROMARM: „Eu când am plecat din Minister, în 2009, m-am dus în Irak, am pus pe picioare o fabrică. Sunt inginer militar la bază”.
Ion Ivan, președintele Federației Sindicatelor din Apărare Unirea: „Și de unde e industria de Apărare românească când s-au băgat toți pe chestiile astea?”.
Claudiu Degeratu, analist militar: „Și aceasta și faptul că noi nu am avut în acești ani experți pe industria de Apărare, economiști specializați în probleme de Apărare”.
Klaus Iohannis, președintele României: „Din acest an alocăm 2,5% din PIB pentru Apărare”.
Claudiu Degeratu, analist militar: „Declarăm 2% și cheltuim 1,8”.
Nouă legislație în materie de offset
De la sfârșitul anului trecut avem o nouă legislație în materie de offset. Am fost presați de Comisia Europeană, care ne-a amenințat cu infrigmentul, pe motiv că Ministerul Economiei cere offset-ul și tot el îl aprobă. Guvernul a dat o hotărâre la finalul lunii decembrie, prin care se va înființa o agenție nouă, numită ARCTIS, subordonată tot Ministerului Economiei, cu număr dublu de salariați decât sunt acum, la oficiul din Minister, care se ocupă de contractele din Apărare. Apare în schemă Consiliul Suprem de Apărare, în sensul că acesta va stabili un procent între 20 și 100%, care să se întoarcă în economia românească prin cooperare și transfer tehnologic, la propunerea agenției din Minister.
Radu Oprea, ministrul Economiei: „Veneau parteneri la Minister, ce ne dorim, ce vă doriți, care e proiectul, ce licităm. Noi, statul român, ce ne dorim? Mergem în fața CSAT”.
Șefa comisiei de Apărare din Senat are o altă inițiativă legislativă, la Senat. O lege a offset-ului, prin care s-ar înființa o structură subordonată, însă, direct premierului, și în care să intre reprezentanți de la MAPN, economie, și finanțe.
Nicoleta Pauliuc, senator: „Până în 2030, 30 de miliarde de euro vor fi banii pe care noi îi alocăm pentru zona de achiziții militare. Capabilități. Dacă din această sumă am întoarce o parte în industria de Apărare, gândiți-vă odată la locuri de muncă. Gândiți-vă la dezvoltare, la capacitatea României de a fi din nou pe harta exportatorilor”.
Culmea este că statul român are deja, încă din vremea guvernului Tudose, o structură stabilită tot prin Hotărâre de Guvern, dar aceasta nu a funcționat nimic măcar o zi. Consiliul nu s-a întrunit niciodată, de la înființare, pentru că nici măcar nu a fost constituit, așa că hotărârea dată a fost dată degeaba.
L-am întrebat pe actualul premier, care dă asigurări că totul va funcționa cum trebuie, în baza modificărilor de la finalul anului trecut.
Marcel Ciolacu, premierul României: „Risc de război a fost mereu, nu-i o problemă, e vorba de cum creăm o țară normală. Avem nevoie de o abordare nouă și miniștrii Apărării și Economiei vor avea vești bune, în acest sens”.
Valentin Mateiu, analist militar: „Este clar că vacanța mare s-a încheiat, în sensul în care orice program de achiziții, orice reformă armată, orice dezvoltă industria de armament trebuie făcută cu gândul la pericolul din jur”.
NATO ne cere să cheltuim pe înzestrare zeci miliarde de euro până în 2030. Uniunea ne laudă potențialul și anunță noi alocări bugetare, pentru dotarea armatelor și pentru producția de armament. Adică și fonduri și prilej, ca să revigorăm o industrie. Practic, ne prefacem că le vrem.
General-maior dr. ing. Teodor Incicaș, șeful Direcției Generale pentru Armamente: „Avem nevoie ca această industrie de Apărare să ne apere”.
Valentin Mateiu, analist militar: „Ce îți doresc eu ție, dulce Românie? Problema este că în jurul dulcii Românii, apar norii. În sensul în care mediul de securitate va deveni din ce în ce mai periculos la adresa securității noastre. Avem războiul, avem Putin, care are deja o strategie de câștig pe termen lung”.
Și țările din Orientul Mijlociu își fac fabrici de armament
Fiecare stat caută să își sporească propriile capacități de producție. Până și țările din Orientul Mijlociu, recunoscute pentru achiziția de armament, își fac fabrici. România e stat membru NATO și al Uniunii Europene, și are graniță cu Ucraina.
Lucian Cupu: „Chiar dacă suntem în anumite alianțe, acele alianțe nu vor veni să te apere și să aștepte, că își aduce pulberi și explozivi de peste mări și țări”.
Nicoleta Pauliuc, senator: „Nu vom putea face față provocărilor de securitate din această perioadă, nu poți să vorbești de securitate dacă nu ai o industrie de Apărare puternică”.
Suntem o țară cheie pentru NATO în regiunea Mării Negre, dar cu resurse militare limitate. Ne antrenăm intens, dar ne lipsesc viziunea și strategiile, pe zona de înzestrare. Cu război la porțile Alianței, ținem în conservare o industrie cu potențial, când sunt toate semnele că trebuie să o repunem pe picioare.
