Cu bani europeni, școlile au fost dotate cu tehnologie care ar trebui să aducă lecțiile mai aproape de realitate. Pe hârtie, totul e acolo: laptopuri, imprimante 3D, softuri educaționale.
În practică, important e felul în care sunt folosite. Între investiție și elev rămâne același pas dificil: transformarea echipamentelor în lecții care chiar contează.
Ne mutăm în comuna prahoveană Bălțești. Prin PNRR, primarul a cumpărat, cu 560 de mii de euro, mobilier și aparatură IT pentru școlile din comună. Când ne vede, ne cere să părăsim primăria.
Își amintește că l-am mai vizitat o dată, în urmă cu 4 ani, pentru că un drum care a costat milioane de euro nu era bine făcut.
Subiectul prezenței noastre îl calmează. Vrea să vorbească despre investițiile în educație, dar nu în fața camerei. Spune că e stresat pentru că anul trecut a avut percheziții de la procurori.
ION RADU, PRIMARUL COMUNEI BĂLȚEȘTI
– Am avut control.
– Și acum sunteți în anchetă?
– După doi ani, sunt la primul termen în camera preliminară.
Primarul a fost reținut 24 de ore de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, într-un dosar de abuz în serviciu, conflict de interese și delapidare. Anchetatorii susțin că ar fi făcut plăți de milioane de lei către două firme pe care le controla prin interpuși, iar banii ar fi ajuns ulterior la el și la membri ai familiei.
Astăzi, dosarul se află în camera preliminară, iar edilul își continuă activitatea la conducerea comunei. În paralel, se laudă cu dotările pentru școli, achiziționate cu fonduri din PNRR.
În laboratorul de informatică al Școlii Profesionale din comună găsim laptopuri, videoproiector, imprimantă și scanner 3D.
– Aveți și imprimantă 3D?
– Da, există.
– Dar o folosiți? Aveți materialele necesare sau doar echipamentul? Pentru că, în mod normal, ar trebui să producă piese.
– Deocamdată este la atelierul de mecanică, la specializarea tehnică.
– Și materialele cine ar trebui să le aducă?
– Noi.
– Le cumpărați?
– Da, trebuie să stabilim exact ce tipuri de materiale sunt necesare, în special materiale plastice compozite.
– Deci imprimanta a venit fără consumabile. Înțeleg. Și când le veți cumpăra? Altfel, echipamentul stă nefolosit.
– Încă analizăm exact ce ne trebuie și de unde le putem achiziționa.
– Furnizorul ar fi trebuit să vă ofere aceste informații. Există documentație?
– Da, există documentație.
– Am văzut că aceste echipamente funcționează împreună cu un scanner. Practic, scanați piesa și apoi o reproduceți cu imprimanta.
– Da.
– Dar, în lipsa materialelor, nu o puteți folosi.
Aceste echipamente ar trebui să-i ajute pe elevii care urmează specializări tehnice să construiască motoare sau alte agregate, folosind piese proiectate de ei și realizate prin imprimare 3D.
Pe una dintre mese, strecurat printre componentele IT, descoperim un manual de mecanică tipărit în anii ’80.
– Aceasta este o carte din 1981.
– E o relicvă.
– O mai folosiți?
– Da, la disciplina mecanică, la specialitate.
– Deci folosiți și tehnologie nouă, dar și manuale foarte vechi.
– Da. Am și eu manuale pe care le-am păstrat.
– Credeți că este nevoie de un astfel de manual?
– Da, este.
– Uitați, de exemplu, o piesă ca aceasta ar trebui scanată cu scannerul 3D și apoi reprodusă cu imprimanta, din material compozit. Când veți putea face asta?
– Încercăm.
Directoarea școlii se laudă cu tablele inteligente instalate în fiecare clasă. Spune că folosește softuri educaționale la lecții și că pandemia i-a ajutat să se adapteze. Nu e clar însă de ce reprezentanții Ministerului nu le-au oferit nici până azi acces la platforma EDULIB, care a costat aproape 50 de milioane de euro din fonduri europene.
– Au venit echipamentele?
– Da. Avem laptopuri, sunt configurate cu conturi pentru ambele școli. Am primit și ecrane, videoproiectoare. Acum avem table inteligente, nu mai e nevoie de videoproiectoare.
– Și cine trebuia să le instaleze și să le configureze?
– Noi.
Ne mutăm într-o altă comună, în județul Dâmbovița. Aici ne întâmpină primarul Marcel Bamboi, aflat la primul mandat. Ne conduce la liceul tehnologic din localitate, iar prima vizită o facem în laboratorul de informatică. Aici, primarul ne vorbește despre importanța educației și despre dorința lui de a aduce dotări în școlile din comună.
MARCEL BAMBOI: Eu le spun mereu de unde am plecat și unde am ajuns. Am pornit de jos, am absolvit școala și le arăt că se poate. Le dau exemple și de oameni de afaceri, oameni de succes. Le spun: „Uitați ce puteți face dacă învățați. Asta încerc să le transmit. Dacă rămân doar la ideea că termină 10–12 clase și atât, atunci trebuie să se uite cum e să muncești 8–10 ore în ploaie, ninsoare sau căldură.”
Marcel Bamboi este om de afaceri. Înainte de a intra în politică, a fost patronul unei firme de transport. A venit la primărie cu dorința de a schimba fața localității. Primele fonduri atrase au fost pentru dotarea sălilor de clasă cu mobilier.
Școala a accesat apoi o finanțare pentru Smart Lab, adică laboratoare digitale moderne, dotate cu echipamente precum laptopuri, table interactive, imprimante și scanere 3D, roboți educaționali sau senzori, completate de software educațional.
În laborator o întâlnim pe profesoara de română, la o clasă de a XI-a. Unul dintre profesorii școlii se oferă să ne arate dotările, dar își dă seama că nu au cheia. Este la o colegă care, în acele zile, are probleme de sănătate.
Facem, împreună cu profesorul, o recapitulare a dotărilor cumpărate cu bani din PNRR.
Un profesor care predă la clasa de mecanică vine să deschidă dulapul.
– Și cum se folosesc concret?
– Există un program. Dacă vreți, profesorul de informatică vă poate explica mai bine. Mai avem profesori aici. Eu nu sunt specialist și prefer să nu vorbesc despre lucruri pe care nu le stăpânesc. Avem echipamente de robotică, sunt multe cutii, dar nu le-am desfăcut pe toate.
– Văd că e nou.
În SEAP găsim două achiziții directe, fiecare de câte 36.000 de euro. Pachetul de dotări a fost cumpărat în 2023 și a costat 180.000 de lei, adică peste 36.000 de euro.
– Aveți profesor de informatică cu normă întreagă?
– Nu. Avem un profesor care vine una sau două zile pe săptămână, în rest predă la altă școală. Nu avem profesor titular de informatică, suntem pe plata cu ora.
– Și atunci cine folosește echipamentele?
– Dacă au fost folosite, arătați-ne cum.
– Haideți, poate elevii știu mai bine. Folosiți ochelarii?
– Nu prea știm să-i folosim.
– I-ați folosit vreodată?
– Doar în ziua în care au fost aduși.
În luna mai 2024, școala a plătit aproximativ 2.000 de euro pentru instruirea profesorilor, un curs online de 8 ore, pentru utilizarea tehnologiei.
Liceul Tehnologic din Cojasca este una dintre cele 7 școli din Dâmbovița care au primit finanțare pentru Smart Lab. La nivel național, programul a avut un buget de 117 milioane de euro pentru dotarea a aproximativ 1.100 de laboratoare inteligente, gândite ca spații în care elevii să învețe practic, cu ajutorul tehnologiei, nu doar din manual.
Ana-Maria Stancu, fondatoarea RoboHub, spune că problema nu este lipsa echipamentelor, ci faptul că ele sunt folosite rar. Fără profesori formați și fără integrarea reală în ore, laboratoarele rămân mai degrabă vitrine tehnologice decât spații de învățare.
ANA-MARIA STANCU, FONDATOR ROBOHUB: Practic, erau ori profesorul care mai avea o echipă de robotică, ori profesorul sau profesoara de TIC, ori cine știe ce profesor mai activ era acolo. La nivelul instituțiilor de învățământ, dacă întreb ce e cu laboratorul ăsta inteligent, mi se spune: „Se ocupă cineva.” Nu se știe cine. Laboratorul acesta trebuia să fie un spațiu de învățare interactiv pentru toți profesorii: să vină și profesorul de engleză, și cel de fizică, și cel de matematică. Numai că din tot ce s-a scris nu a reieșit asta, iar oamenii din teren nu au văzut această viziune.”
ANA-MARIA STANCU, FONDATOR ROBOHUB: „Acum ar mai putea fi recuperată această tehnologie existentă în școli, dacă cineva i-ar sprijini pe profesori. Mai avem o fereastră de aproximativ un an. Dacă echipamentele stau nefolosite, se vor uza. Multe funcționează pe baterii litiu, iar dacă nu sunt folosite, acestea se degradează.”
Când au aflat că Educația primește 3,5 miliarde de euro, cei din minister au decis, după lungi dezbateri, să investească în construcții noi, tehnologie și cursuri de instruire pentru profesori. Ghidurile au fost însă scrise la repezeală.
ANA-MARIA STANCU, FONDATOR ROBOHUB: „Cel mai simplu a fost să copieze specificațiile de pe site-ul unui agregator de echipamente. Toate specificațiile minime au fost copiate cuvânt cu cuvânt. Am semnalat această problemă către Comisia Europeană. Nu este corect să copiezi specificațiile unui singur furnizor când vorbim de fonduri publice.”
Inspectoratele școlare județene au preluat acest model și l-au transmis mai departe către licee. A apărut o firmă care scria proiecte gratuit, iar multe școli au lucrat cu ea. Firma promova aceleași echipamente minime. Între timp, furnizorul a intrat în faliment, iar unele licee nici măcar nu și-au primit toate echipamentele.
În paralel, au existat și programe pentru competențe digitale, finanțate tot din fonduri europene.
Ne întoarcem la Sorin Decă pentru explicații legate de eșecul utilizării aparaturii IT și a dotărilor din laboratoarele smart.
SORIN DECĂ: „Pentru a le folosi la capacitate reală, este probabil nevoie de o perioadă de tranziție. În acest moment, ele sunt utilizate mai puțin.”
ANA-MARIA STANCU, FONDATOR ROBOHUB: „Încă se instruiesc, pe bani europeni, profesorii din acele școli.”
Dotările IT au intrat treptat în școli, mai întâi ca excepție, apoi ca regulă. Tablele au devenit ecrane, iar cataloagele s-au mutat în aplicații. Nu peste tot la fel, nu fără sincope, dar suficient cât să schimbe ritmul și așteptările. Tehnologia a deschis o ușă pe care elevii și profesorii trebuie să intre.
