A ajuns din Columbia lui Escobar la consultarile de la Cotroceni cu presedintele. Cum incearca Tudor Benga sa schimbe Romania

Tudor Benga este un brasovean care a fost sustinut pe Facebook de cateva mii de persoane pentru a ajunge la consultarile de la Cotroceni. Un personaj discret, devenit aparent peste noapte o voce a tinerilor din generatia sa. L-am gasit undeva aproape de Brasov, la Bod, acolo unde conduce afacerile familei. Este un protestatar atipic. Scolit in strainatate, cu un nivel material mult peste media tinerilor din Romania, el a simtit de cativa ani nevoia sa se implice in schimbarea din profunzime a Romaniei.

Tatal sau, inginer, a inceput in urma cu 20 de ani o afacere cu carti cu continut educational in limba engleza. Treptat, afacerile s-au extins si in zona de distributie. “Ne-am dezvoltat organic, de bine de rau, si asta ne-a fost crezul, daca vrei sa cresti, cresti cu oameni.”

Tudor nu se sfieste sa ne prezinte afacerea pe care o conduce la cei 34 de ani ai sai si asta face parte dintr-o filozofie pe care o aplica in fiecare zi. “Asta cred ca se asteapta de la oamenii care trebuie sa vina si a schimbe, asta cred ca se asteapta de la aia care trebuie sa ia haturile in mana si asta am cerut si eu cand m-am dus la Cotroceni. Un anume nivel de transparenta care n-a existat in tara asta, va trebui sa existe.”

Crede ca e dator sa ceara schimbare, fie si in mod radical. “Raspunsul il da tocmai strada. Cred ca in momentul ala in care ai zecile de mii de tineri in strada, o parte dintre ei foarte bine educati, si o parte dintre ei, de asemenea, cu un standard peste media de viata din Romania, asta iti spune ca oamenii aia n-au gasit alta solutie sa schimbe intreaga societate”.

Citește și

Lunga listă a celor vinovati pentru tragedia din Colectiv. "Statul ne-a întors spatele"

“Sistemul politic care da rezultate pentru cetatean este cel care este bazat pe oameni. La noi a fost construit asa entrut ca societatea este traditionala, nu este intrata in modernitate. Lucram inca in triburi, lucram inca in clanuri”.

Si angajatii sai recunosc ca lucreaza altfel cu un sef ca Tudor. Viziunea pe care el o are asupra societatii este impartasita si de angajati. “Micile schimbari impreuna creaza schimbari mai mari. Si cand spun micile schimbari ma gandesc la a reactiona cand te duci undeva si cumperi ceva si nu primesti bon fiscal.”. “Schimbarea trebuie sa plece de la noi, pentru ca am fost invatati sa stam pe margine si noi privim cum cei de sus isi fac jocurile”, spun cei care lucreaza pentru el.

In clasa a 11-a a castigat o bursa nationala in Statele Unite si a prins gustul studiilor in strainatate, acolo unde a urmat Sarah Lawrence College in statul New York.” am primit o bursa la o facultate americana, imi acoperea aproape toate taxele de studii, nu-mi acoperea costurile de viata. Asta e un loc in care m-a ajutat faptul ca ai mei au avut niste posibilitati.”

Nu si-a batut joc de oportunitatea de a studia intr-un alt mediu si apreciaza efortul si munca. Stie ca a avut o sansa pe care multi nu o au.”Universitatea te costa 40 de mii de dolari pe an. Chestia aia era acoperita de bursa, dar pe langa asta iti mai trebuie 10 mii de dolari si numa sa traiesti acolo. Aia nu erau bani putini, in anul 2000 cand am plecat eu la facultate. Din punctul asta de vedere, cert am avut parte de sutinere, dar e la fel de cert ca mi-am asumat tot timpul intrarea in competitie. Realitatea din punctul meu de vedere este ca am muncit pe branci ca sa obtin bursele sa ma duc”

Experienta americana a fost relevanta pentru formarea lui ca om. Acolo a invatat gandirea critica, a studiat ceea ce se cheama artele liberale- economie, istorie, stiinte politice, cu un master in relatii internationale si politici publice la Universitatea Columbia.

“Moi radem de ei…Ca sunt prosti, ca nu stiu care este capitala Germaniei. Sistemul american nu este construit pe acumulare si stocare de informatii. Sistemul american este foarte mult gandit pe capacitatea de a analiza informatia. Nu trebuie s-o stii. Trebuie sa stii unde o gasesti si s-o interpretezi. Eu personal, am invatat sa gandesc, sa chestionez totul in Statele Unite si poate asta a fost cea mai valoroasa lectie a vietii mele.”

Si n-a ezitat sa puna in practica viziunea capatata afara. S-a intors in tara si in 2012, impreuna cu un grup de tineri au pus bazele unui proiect - Factual.ro. Era vorba de verificarea informatiilor din discurul politicienilor. Entuziasmul lor s-a transformat intr-o meserie. Adunati intr-o organizatie nonguvernamentala- Funky Citzens - acceseaza fonduri europene sau participa la proiectele unor fundatii si primesc chiar donatii private pentru a monitoriza politicienii.

Elena Calistru este presedinta ONG-ului care a preluat si a dus mai departe ideile clocite in jurul proiectului Factual. “Mie mi-ar placea ca peste vreo 10 ani, asa, sa nu mai avem treaba” spune ea.

Tudor Benga: “Atunci cand genul acesta de informatii apar, politicienii sunt mult mai atenti la ce scot pe gura, pentru ca stiu ca sunt unii care sunt geana pe ei despre ce vorbesc.”

Aruncati in scaune si fotolii, cu laptopurile in brate, ei stau cu ochii pe politicieni si institutii in dorinta de a avea o guvernare eficienta in folosul cetateanului si nu in detrimentul lui.Tudor a invatat catre ceva din fiecare experienta pe care a avut-o. In timpul studiilor universitare a efectuat un stagiu de un semestru in Columbia.

“Se ajunsese ca in Medelin, in orasul lui Pablo Escobar erau asasini, de 12-13 ani, se numeau sicarios, care decontau capul de politist ucis la 300 de dolari. Tara aia, societatea aia se desirasera in asa hal, incat viata de om ajunsese sa aiba un pret. La modul cel mai cinic si sinistru cu putinta. Tara aia a juns in fundul gropii, si taman atunci la inceputul anilor 2000 ajunsese intr-un asa hal de scarba cu sine, ca a inceput sa se repare. Nu suporta comparatie situatia Romaniei cu situatia Columbiei, sunt lumi diferite si continente diferite, dar aia pentru mine a aratat ce inseamna pretul vietii de om care cumva mi-a revenit acum cu toata discutia asta. Este al naibii de trist ca a trebuit sa moara atatia oameni ca sa ne trezim noi ca societate. Sper ca ne-am trezit.”

Desi are o situatie materiala buna si ar fi putut opta pentru o viata in Statele Unite acolo unde sta fratele sau, dar si tatal sau plecat la nepoti, Tudor a preferat naveta intre Brasov si Bucuresti.

“Eu niciodata n-am reusit sa renunt emotional la locul asta. Noi am fost generatia alora care nu mai tineau neaparat sa plece. A fost momentul in care incepeau sa se iveasca oportunitati. Am trait in anticamera imigratiei de vreo doua ori la viata mea, si dupa facultate si dupa master mi-am pus problema sa raman acolo, dar emigratia e un proces foarte dificil. Iti lasi o parte, iti tai o mana. O bagi intr-un dulap si o mai scoti si o mai mirosi de Craciun, se sarbatori si, mai ales e o diferenta foarte mare intre a fi imigrant in Europa sau in SUA. Cu bunele si cu relele:.

Intre proiectele civice si afacerile cu carti, intre protestele de strada si planurile de viata personala, Tudor isi proiecteaza viitorul in tara in care s-a nascut. El este unul dintre tinerii care poate schimba Romania si asta incearca cu determinare si curaj.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale