Povestea fabuloasa a lui Max Ausnit. Magnatul otelului care a ajuns sa se ascunda de nazisti prin dulapuri
MOSTENIREA AVERII AUSNIT, partea I. Cunoastem azi urmasii unuia dintre cei mai mari industriasi ai Romaniei - Max Ausnit. Mostenitorii unei averi uriase, dar si a unei bucati de istorie.
Max Auschnitt, unul dintre cei mai mari industriasi ai Europei, era recunoscut pentru priceperea lui de a transforma comertul cu produse din otel in mina de aur. Apropiat al Regelui Carol al II-lea, Ausnit era o vedeta a inceputului de secol XX, si unul din autorii progresului economic din perioada interbelica. Fiul sau, Steven Ausnit, i-a mostenit nu doar priceperea in afaceri, ci si averea pe care a revendicat-o dupa revolutie si care se ridica la cateva milioane de euro.
Fugar din Romania, a facut avere in America
Se pierde in multimea de pe 5th Avenue din New York, desi e unul dintre cei care au iesit din rand. In varsta de 91 de ani, Steven Ausnit mostenitorul unei averi fabuloase in Romania, nu e doar fiul tatalui sau, industriasul roman Max Ausnit, ci si un antreprenor de succes. A dezvoltat o afacere ce l-a pozitionat printre milionarii americani: ambalajele cu fermoar de plastic prezente azi in casele a sute de milioane de oameni.
Povestea visului american incepe in 1941, cand ajunge pe taramul fagaduintei la bordul unui vas. Avea 17 ani si calatorea singur. In 1939, tatal sau a inteles ca va incepe razboiul si l-a scos din tara. A facut scoala in Anglia pentru inca doi ani, apoi unchiul sau l-a chemat in America.
Max Auschnitt, fiul unui industrias evreu din Galati, a pornit in afaceri de jos cu o fabrica de sarma si cuie. In 1911 a pus pe picioare alaturi de fratele sau Edgar, consortiul Titan-Nadrag-Calan dupa ce s-a asociat cu o firma din Londra. Evreu la origine s-a casatorit cu o romanca si si-a schimbat religia.
Regele care trisa la poker
In 1923, Max Ausnit preia administrarea Uzinelor Domeniilor Resita, cel mai mare producator de otel, laminate, locomotive si alte produse din fier din Romania. Nu doar ca a salvat-o de la faliment, dar a si transformat-o intr-o societate profitabila. In fabricile lui se producea si armament, sector in care devenise partener cu principalul sau competitor Nicolae Malaxa. De atlfel, cei doi faceau parte din cercul apropiat regelui Carol al II-lea, cu care jucau poker la sfarsit de saptamana.
Istoricul Ioan Scurtu povesteste ca „atunci cand regele stia ca trebuie sa-si rotunjeasca veniturile ii invita pe cei doi la vila Elenei Lupescu si de fiecare data castiga. Exista chiar o relatare ca Ausnit i-a spus lui Urdareanu ‚De ce majestatea sa nu ne spune din capul locului de ce suma are nevoie, ca sa nu fim nevoiti sa stam aici o noapte intreaga in fum?’”
Elena Lupescu, amanta regelui Carol al II-lea, era nelipsita de la petrecerile pe care Max Ausnit le dadea in casa lui strada Aleea Alexandru din Bucuresti. Se spunea pe atunci ca era sfetnicul ei de taina in privinta banilor. 1939, anul in care Steven a fost scos din tara a coincis cu momentul in care tatal sau, Max Ausnit, a iesit din gratiile Regelui Carol al II-lea speculandu-se faptul ca regele, care semnase un acord economic cu nemtii voia sa se tina departe de magnatul evreu.
De la masa regelui la inchisoarea Vacaresti
Tot atunci, maresalul Casei Regale Ernest Urdareanu l-a obligat sa demisioneze, acuzandu-l de proasta gestiune si frauda a Uzinelor Domeniilor Resita. In 1940 incepe un proces iar Max Ausnit este condamnat la 6 ani de inchisoare. Chiar si oamenii apropiati Regelui s-au declarat socati, considerand ca era o victima a intereselor lui Carol al II-lea si ale lui Nicolae Malaxa.
Arestat sub regimul lui Carol al II-lea, Ausnit a fost eliberat din inchisoarea Vacaresti de un antisemit foarte cunoscut si blamat: conducatorul statului Ion Antonescu. Fiul sau spune ca a facut o intelegere prin care preda toata averea din Romania, iar in schimb Antonescu il lasa sa ii plece si ii aranja drumul prin Europa dominata de nazisti.
Din inchisoare, Max Ausnit doneaza mare parte din actiuni rivalului sau, Nicolae Malaxa. Scrisoarea de cedare ar fi trebuit sa-l scoata din inchisoare, lucru care nu s-a intamplat. Ulterior, procesul sau a fost revizuit, iar dupa doi ani de detentie a fost plasat in arest la domiciliu. Nu a avut insa liniste: ca evreu, era o tinta sigura.
Spre norocul sau, i-a vazut venind pe germani si s-a ascuns intr-un dulap de haine murdare iar apoi a fost salvat de un diplomat francez, care l-a luat cu o ambulanta – la timp, pentru ca tocmai veneau dupa el si membrii Garzii de Fier. A zburat la bordul unui avion pana in Egipt si de acolo a plecat spre America. Din avere ii ramasesera doar diverse actiuni si conturi la banci europene.
In America il asteptau ambii copii, Steven si Robert, cel mic ajuns in America dupa ce traise o vreme in Spania. Steven era deja cetatean american pentru ca se inrolase in armata in timpul razboiului. In America, dupa facultate, a cunoscut-o, in ziua incoronarii Reginei Angliei, pe Anne o tanara englezoaica care emigrase in America. S-au casatorit si impreuna au doua fiice: Suzane si Christine, insa nici una nu i-a mostenit talentul antreprenorial.
