Monumente distruse de restaurari. Termopane in Sighisoara, beton peste cetatea Sucevei, arheologie cu detinuti la Deva
RESTAURARI "DE FATADA". Restaurarea marilor monumente din Romania risca sa devina un fiasco total. Cetati si castele, simboluri nationale sunt modernizate doar de dragul fondurilor europene si al contractelor banoase
Romania ocupa ultimul loc pe plan european in ce priveste grija pentru patrimoniu, desi pamantul romanesc abunda in vestigii care ne dezvaluie trecutul. Alte tari traiesc din exploatarea patrimoniului, aloca finantari uriase pentru conservarea zonelor istorice si gestioneaza inteligent un domeniu care genereaza venituri. Nu si Romania, unde o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor medievale risca sa devina un fiasco total.
O spoiala nationala, cu lucrari de mantuiala si restaurari care dau bine in poze, dar sunt un dezastru la cea mai mica atingere. Simboluri nationale cad prada unor santiere necontrolate, in care, nu este important ce ramane dupa restaurari, ci cat se gastiga la metrul cub de investitie. In urma santierelor pe bani grei, in loc sa se numere turistii, se aduna problemele.
Termopane in orasul muzeu al Romaniei
Sighisoara e un oras medieval muzeu, unic in Europa, fiind opera colonistilor germani adusi in Transilvania pentru paza frontierei regatului maghiar. Cetatea Sighisoarei a fost inclusa in 1999 pe lista Patrimoniului UNESCO, fiind singurul oras-cetate inca locuit. Sunt locuri unde nu ar trebui schimbat un centimetru de tencuiala fara analize, studii si evaluari amanuntite. Hans Hedrich, reprezentantul unui ONG care lupta pentru apararea patrimoniului cetatii, stie insa ca altfel stau lucrurile in orasul istoric. De pilda, la o pesiune s-a folosit polistiren si placi OSB si s-au pus geamuri termopan.
Fiind un sit UNESCO, trebuie folosite anumite materiale, iar constructiile sa fie in ton cu specificul centrului istoric. Hans Hedrich sustine insa ca pensiunea ii apartine unui fost consilier local, aflat in acelasi partid cu primarul orasului. Patronul a folosit un tertip, a cumparat 2 cladiri aflate pe strazi diferite, dar unite printr-o curte interioara. Si s-a folosit de avizele luate pentru o singura cladire, desi in curtea interioara a mai ridicat un corp nou, de legatura. Pensiunea se afla la 2 strazi mai jos de primarie, iar daca ar fi mers sa verifice, inspectorii municipali puteau afla si reactiile vecinilor din zona.
Am incercat sa luam legatura cu fostul consilier, care detine pensiunea, dar am aflat ca este plecat din tara. Oamenii din primarie se acopera cu explicatii si justificari. Situl UNESCO are insa si alte imobile noi, ridicate suspect. „ Eu ca muritor de rand daca vreau sa-mi schimb un geam imi trebuie o suta de aprobari si chiar daca e in curte”, spune o localnica „La altii se pot face cladiri. Nu se mai tine cont de nimic."
Monumente de arhitectura fara arhitect
Primarul a fost demis de prefect anul trecut, dupa o condamnare penala pentru concesionarea ilegala a unui teren in buricul Sighisoarei. Ulterior, si arhitectul sef, Ioan Velicu, si-a dat demisia, dupa ce pe numele sau au fost facute numeroase sesizari privind autorizarea unor cladiri ridicate dubios. L-am contactat. Spune ca nu s-au facut abuzuri „strigatoare la cer” privind constructiile. „Cred ca in oricare loc se intampla chestii de genul asta”.
Oamenii locului spun ca abuzurile au inceput in urma cu 7 ani, atunci cand in cetatea Sighisoarei au fost deschise pensiuni. Asa au aparut mansarde cu ferestre tip Velux, fatade pictate in culori fistichii, ferestre termopan, si modificari interioare de amploare. Totul in goana de a obtine cat mai mult loc pentru turisti, din poduri si beciuri care nu au fost niciodata spatii de cazare.
Am cerut explicatii viceprimarului, cel care conduce acum orasul. Spune ca nu a vazut pana acum ferestrele. Edilii se fac ca nu stiu si nu vad, la fel cum proprietarul ferestrelor de pe zidul cetatii se face nu are nicio legatura cu pensiunea. Proprietarii se feresc sa explice daca si cum primesc autorizatii pentru interventiile din cetatea Sighisoarei.
Pe cei care dau avize nu ii controleaza nimeni. Membrii Comisiei de la Bucuresti nu urmaresc daca proiectele sunt respectate. In prezent orasul nu are un arhitect sef si toate autorizatiile de constructie ajung la arhitectul sef al judetului, la Targu-Mures. Acesta a anuntat public ca Sighisoara risca sa fie scoasa din patrimoniul UNESCO, pentru ca sunt modificari suspecte la doua treimi dintre cladiri. Si tot arhitectul sef lasa sa se inteleaga ca desi exista avize de la Cultura, vina o poarta in primul rand cei din primarie, care nu sesizeaza problemele.
„E o obscenitate”
Sighisoara lasa impresia unui oras in care se mananca bine, dar care isi schimba fata iremediabil. Avem locuri pe care ar trebui sa le conservam si sa le mentinem neatinse, in loc sa le modificam de dragul profiturilor peste noapte. Tot efortul ar putea sa se intoarca in final ca un bumerang - adica in loc sa atraga turisti, i-ar putea alunga in timp.
"Cu acest contrast nu sunt de acord”, spune un turist. „Vin din Italia si stim cum sa protejam astfel de locuri, de obicei nu poti construi asa ceva atat de aproape de monument." „Prefer sa nu ma uit”, spune un turist german despre o cladire modernista. "Nu e frumoasa, e oribila. E prea moderna pentru partea asta de oras”. "In italiana noi numim asta o aberatie abonimabila, o obscenitate!", spune un alt vizitator.
Mesajul turistilor e clar - nu vor cladiri moderne, cand vin intr-o cetate medievala. Asteapta sa gaseasca traditii si istorie, nu kitsch si compromisuri urbanistice ciudate. Sighisoara a fost si este mutilata cu toate documentele la vedere. Imaginea unui oras muzeu e afectata iremediabil, prin santiere care au toate autorizatiile, si care in loc sa atraga turisti, ii fac sa se intrebe daca nu au venit degeaba, pana in inima Transilvaniei.
Monumente restaurate pe banda rulanta
Andrei Rusu este doctor in istoria Romanei, cu o teza despre de fortificatiile medievale din Transilvania. Este profesor universitar si istoric la Institutul de Istorie si Arheologie din Cluj-Napoca, dar si presedinte al Asociatiei Arheologilor Medievisti din Romania. Este expert autorizat in atestari si a fost Membru al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, iar in aceasta ultima calitate spune ca stie bine cum se dau avizele pentru lucrari. „Se produc pe banda rulanta, 20 de dosare se rezolva in 5, 10 minute la nivelul Comisiei nationale a Monumentelor Istorice”. In aceste conditii a fost autorizata in anii trecuti o parcare chiar langa complexul geto-dacic de la Sarmizegetusa, la fel sunt avizate restaurarile la fortificatiile medievale.
Malaiesti este o cetate ascunsa intre dealurile comunei hunedorene Salasul de Sus. Ridicata in secolul al XIV-lea, a ajuns o ruina si a fost refacuta complet in urma cu doi ani. Primaria a accesat un proiect pe fonduri europene de 1,5 milioane de euro, care a inclus restaurarea corpului de cetate si asfaltarea unui drum prin comuna, pana la obiectiv. Profesorul Andrei Rusu spune ca dintr-un monument national de clasa A, cetatea a ajuns o cabana turistica.
Tot ce nu este in ordine se vede la fata locului. Incepand cu aleea din fata turnului cetatii. Executata modern, ca orice acces catre o pensiune agroturistica. Proiectul nu pare sa fie prevazut siroaiele de apa care se revarsa de pe dealuri si din cauza carora pavajul poate fi desprins cu mana. Iar angajata primariei desemnata sa administreze cetatea spune ca probleme nu sunt numai la pavaj, ci si la zidurile reconstruite. Mortarul care leaga pietrele nu face fata. Constructia pare o butaforie, un colos de piatra cu picioare de lut, care sa dea bine in poze. In schimb, constructia originala, desi veche de sute de ani rezista fara probleme.
Restaurari la restaurari
Consultant la proiect a fost arhitectul Ana Maria Pop, care a lucrat cu o firma de constructii din Satu-Mare. Spune ca „legislatia e prost facuta si rigida si neadaptabila pentru un monument”, si ca timpul de intocmire a proiectului e foarte scurt”. Arhitectul se scuza ca a avut putine elemente pentru restaurare, asa ca, nestiind cum arata etajul de sus al donjinului, a facut o terasa. Fortul Malaiesti a fost electrificat, inaltat si zugravit. Turnul-donjon a primit la interior lambrisari, parchet si geamuri. Plus un foisor, sub care intemperiile spala nisipul dintre pietrele de pavaj, dar si un zid nou, de pe care cade tencuiala proaspat pusa.
Proiectul european nu trebuie modificat timp de 5 ani, altfel beneficiarul, adica primaria, pierde fondurile alocate, care ar trebui restituite. Dupa 5 ani am putea vorbi in Romania de restaurari la…restaurari. Adica alti bani, alte santiere. Arhitectul Ana Maria Pop si firma care a lucrat la Malaiesti au contractat si santierul de la cetatea Devei. Unde daca vor exista probleme, persoana care ar trebui sa-i traga la raspundere este arhitectul sef al orasului. Ca o coincidenta, arhitectul sef al Devei si Ana Maria Pop, au fost parteneri de afaceri, la un cabinet de proiectare.
Autoritatile romane nu au reusit sa obtina un proiect clar despre cum arata cetatea Devei. Au facut-o insa anul trecut specialistii maghiari, care au intocmit o grafica 3D, fara sa le ceara nimeni. Pentru poporul vecin, fortareata e un important loc de pelerinaj, pentru ca aici se gaseste mormantul lui David Francisc, fondatorul si primul episcop al Bisericii Unitariene. Dar in loc de proiecte precise si vizualizari 3D, la portile de intrare in cetatea Devei regasim aceeasi tencuiala care pica, dar si terase din caramida, la fel ca la Malaiesti. Primarul spera ca restaurarea va fi incheiata in acest an. Partial, pentru ca ultima incinta nu a fost prinsa in proiect, asa ca turistii vor veni din 2016 sa vada un proiect carpit, la care raman multe zone cu ruina.
In loc de arheologi, detinuti
La Deva, lucrarile de canalizare pe langa ziduri, sunt executate cu detinuti, iar in locul arheologului, supravegherea o asigura gardienii penitenciarului. Reprezentantii primariei declara ca introducerea canalizarii si restaurarea sunt 2 proiecte cu finantari diferite, desi se lucreaza in acelasi loc, la aceleasi sapaturi. Cea mai mare problema in zona ramane descarcarea arheologica, sustin specialistii.
Teoretic proiectarea ar trebui sa aiba loc dupa ce se face descarcarea arheologica a sitului. De multe ori, insa, aceasta are loc concomitent. Iar descoperirile ulterioare nu mai pot modifica proiectul pentru ca la mijloc sunt bani europeni. O finantare mare nu se va mai lovi de niste vestigii descoperite.
Cetatea Rupea a fost restaurata cu 26 de milioane de euro, fonduri europene. La prima vedere, arata cel mai bine dintre fortificatiile restaurate in Transilvania. Cetatea e vizitata vara de cate 900 de turisti pe zi. Putini dintre ei isi dau seama ca multe ziduri au ramas in continuare ascunse sub pamant, si nu au fost puse in valoare prin restaurare. Se vede insa ca de pe pereti a inceput sa cada tencuiala, in zonele unde, in loc de piatra, a fost folosita caramida. Constructorii au sperat ca nu se vor vedea materiale moderne, de sub tencuieli.
Per total, cetatea Rupea arata ca o uriasa butaforie, da impresia unei constructii noi, din studiourile cinematografice, in care tenculaia galbuie si acoperisul acoperit cu tabla pe alocuri dau bine in poze, dar contureaza o nota de kitsch, la o privire mai atenta. Locul lasa impresia unei cosmetizari pripite, dar pe bani grei.
„Dar mie ce imi iese”
La Rupea a lucrat oficial o firma din Brasov, insa oamenii locului povestesc ca pe santier ar fi fost adusi muncitori de la o alta societate comerciala. Care ar fi controlata de presedintele Consiliului Judetean, institutie prin intermediul careia au fost alocati banii pe proiect. Am contactat specialisti din domeniu care colaboreaza cu firmele care fac restaurari de monumente. Au declarat sub protectia anonimatului ca in domeniu exista un monopol, iar marii constructori restauratori si-au impartit teritoriul Romaniei si sunt mana in mana cu autoritatile din primarii si Consiliile Judetene.
"Banii care se invart sunt infioratori, adica am asistat la discutii de genul asta in care s-au dus un grup de oameni s la un primar dintr-o comuna, care avea o cetate. Hai sa facem un proiect. La care intrebarea a venit automat. Dar mie ce imi iese? Patrimoniul Romaniei se duce dracului pentru ca smecherii astia s-au prins ca este o sursa foarte buna de castigat bani."
Multe santiere zac ani de zile, si lucrarile de conservare sunt afectate. Iata santierul de la Feldioara, unde nu am gasit tipenie de muncitor. Ne-a deschis primarul, care spune ca banii vin cu taraita de la Consiliul Judetean, dar ca lucrarile vor continua dupa Pasti. Edilul viseaza ca cetatea sa atraga turisti asa cum astrage cea de la din localitatea Sumeg, din Ungaria. Unde un orasel la fel de mic, cu 8 mii de locuitori, organizeaza turism ecvestru, evenimente de turnir si serbari medievale, la care se adauga un circuit national de raliu. Filmarile de prezentare sunt vizionate in vestul Europei.
Edilul nu spune insa ca la Sumeg autoritatile au gandit un proiect integrat al cetatii, si au amenajat intreaga localitate pentru activitati medievale, de jur imprejurul fortareatei. La Feldioara in schimb, autoritatile au amplasat in buza cetatii… statia de epurare a apei. O investitie moderna, pusa ca nuca-n perete in tot peisajul medieval la care viseaza primarul.
Fereastra lui Stefan cel Mare, ingropata de proiectul european
In alte tari, nu simpla restaurare a cetatilor atrage turisti, ci o intreaga atmosfera, cu locuri si evenimente care sa transpuna vizitatorii in perioada medievala. La noi exista in schimb goana dupa un proiect cat mai stufos, care sa atraga sume mari. Asa apar si solutiile aberante. Iata o situatie sesizata la cetatea Sucevei, unde restaurarea costa peste 10 milioane de euro: o fereastra peste care s-a proiectat o scara de acces in curtea interioara a castelului, a cetatii lui Stefan Cel Mare. Scara este nou proiectata, in schimb fereastra e veche. Dar arhitectul a avut nevoie de un acces ca sa ajunga la terase.
Oamenii implicati in proiectele de la marile monumente spun ca primariile si consiliile judetene nu vor face niciodata sesizari in calitate de beneficiari, cat timp la mijloc sunt diverse aranjamente pentru licitatiile la santiere. "Se fofileaza in restaurarea de monumente, termenul este corect, tot felul de neaveniti care nu au ce cauta, prin pregatirea pe care o au la baza”, spune profesorul Andrei Rusu. „Habar nu au ce e aia arhitectura istorica, habar nu au ce inseamna materialele de abordare pentru monumente istorice. Este un cerc vicios grav, pe care daca nu il rezolvam, vom continua sa ne scaldam in aceasta balmajeala contraproductiva si nu numai contraproductiva ci foarte grav daunatoare patrimoniului din Romania."
Autoritatile toaca zeci de milioane de euro pentru renovarea unor monumente care in loc sa fie ferite de umiditate si intemperii, sunt pline de igrasie si condens. Avizarile necontrolate, emise pe banda rulanta, au astazi consecinte rusinoase. Scopul restaurarilor nu este nici pe departe atins cat timp rezultatul inseamna kitsch si paguba, si cat timp turistii nu sunt atrasi sa le viziteze. Vestigiile romanesti risca sa devina simple gauri negre, in care se scurg haotic bani pentru reparatii interminabile. Pe zidurile medievale s-a asezat o epidemie de interese, care macina si distruge iremediabil.
Sursa: Pro TV
Etichete: suceava, fonduri, contracte, arhitectura, sighisoara, constructii, monumente, rupea, restaurare, feldioara,
Dată publicare:
24-04-2015 15:16