Copiii liberi ai Generatiei Z. Cum s-a ajuns de la educatia prin TREBUIE la copiii pentru care regulile nu exista

 Parintii din generatia TREBUIE
„Tu ce ai invatat la serviciu, tati?”
Ce avantaje are invatamantul alternativ
Conflictul parinti-copii, rezolvat de psihologi
De ce e bine sa fie suparati copii

Intr-o tara in care, conform unui studiu al Asociatiei Salvati Copiii, 68% dintre copii declara ca sunt batuti acasa, noile metode parentale sunt privite cu scepticism. Totusi, din ce in ce mai multi parinti nu apeleaza la bataie sau la metodele de acum cateva decenii. Ca sa inteleaga de ce sunt suparati copiii lor, prefera sa vorbeasca mai degraba cu un terapeut.

Parintii din generatia TREBUIE
Acesti parinti sunt parte a unei generatii care a facut copii la anii maturitati. Cand deja aveau carierele bine puse la punct. Cand au fost pregatiti sa dea viata unui copil pe care sa-l creasca altfel. Au depasit vechile mentalitati in care pruncii erau adusi pe lume pentru a fi un sprijin la batranete. Merg la cursuri unde invata sa cum fie parinti. Au ales sa-si creasca fiii si fiicele ignorand vechile principii ale celor sapte ani de acasa pe care le-a inlocuit cu educatia prin empatie. Si cred ca in acest fel le dau mai multa incredere copiilor, spre deosebire de parintii lor.

Andrei Tudose este unul dintre acesti parinti. Spune ca a fost parte a generatiei lui TREBUIE. Trebuie sa faci inveti bine, trebuie sa fii respectuos, trebuie sa spui multumesc, sa mergi la scoala buna. TREBUIE sa-ti faci un rost. A facut Facultatea de Automatica si Calculatoare la indemnul tatei. Desi azi stie sigur ca daca ar fi putut sa aleaga, mergea pe alt drum.

Citește și

Generatia care a spus NU serviciului de 8 ore. De ce tinerii din Romania nu isi gasesc un loc de munca

„A fost foarte greu pana am scos cuvantul TREBUIE din viata mea”, recunoaste Andrei Tudose. Acest trebuie, impersonal, care ia de pe umerii celui care iti spune ce trebuie sa faci responsabilitatea sau decizia, responsabilitatea alegerii de a face chestia asta si te lasa pe tine copil fiind fata cu Universul…

Tatal lui Andrei recunoaste ca l-a impins spre meseria de IT-ist. „Asa patisem si noi, cand trebuia sa mergem mergeam catre ceva care poate nu iubeam, dar simteam ca e un drum care iti creeaza niste avantaje. Chiar daca e greu, chiar daca nu iti place, dar trebuie sa il faci.” Asta vor sa schimbe acum sotii Tudose. Sa-si aplece urechea spre copii lor si sa le dea timpul de care au nevoie. Pentru ca prin fiii lor se vindeca pe ei. Sunt constienti ca anii copilariei au fost diferiti pentru ca si vremurile erau altele.

Dupa masa e timpul pentru joaca. Andrei si cumnatul sau, Lucian, au creat in casa de la tara un loc de aventuri pentru copii. Sa prinda curaj sa exploreze si sa se puna in situatii de risc din care sa invete sa iasa singuri. Oltea, sotia lui Andrei, inca se teme cand isi priveste copiii facand echilibristica pe o barna de lemn, dar a invatat sa aiba incredere de la sotul ei.

„Tu ce ai invatat la serviciu, tati?”
S-au cunoscut in Germania, unde ea studiase arhitectura, iar Andrei ajunsese acolo cu un green card oferit tinerilor ce voiau sa lucreze in IT. Dupa zece ani de trai in Germania avea sa decida impreuna cu sotul ei sa se intaorca acasa. In Romania. In Bucuresti, Andrei a devenit partener intr-o firma de IT, iar Oltea isi deschidea un birou de arhitectura. Aparitia copiilor – Matei, acum in varsta de 6 ani si Dora, care are 4 ani, avea sa-i determine sa-si redeseneze viata. Oltea a renuntat la arhitectura pentru a le fi copiilor alaturi.

Uneori copiii apasa pe ranile sufletesti ale parintilor si ii forteaza sa si le vindece. Andrei isi aminteste ca inca era corporatist, cand, intr-o zi, intorcandu-se de la serviciu copilul i-a pus o intrebare. „Tu ce ai invatat la serviciu?”

In ziua aceea nu invatase nimic. Venise tarziu si singura bucurie era sa-si priveasca fiul. Si-a amintit de toate: de indemnul tatalui de a face o scoala care sa-i aduca beneficii materiale, de eternul „trebuie sa fim in rand cu lumea”. A demisionat si a pus pe picioare o afacere prin care, de exemplu, le propune clientilor metode neconventionale prin care sa-si lanseze produsele pe piata.

De trei ori pe an Andrei, alaturi de prietenii lui, isi pune la dispozitie creativitatea in slujba oamenilor de pe strada. Asa a aparut un covor rosu la metrou pe care au calcat oamenii in drumul lor spre serviciu. In Piata Unirii o data pe an organizeaza Petrecerea de pietoni cand indeamna oamenii sa danseze cat timp traverseaza strada.

Cei mai mari sustinatori ai programelor lui sunt copiii si sotia. Oltea a renuntat si ea la arhitectura, iar azi e instructor de Theta Healing sau ceea ce numeste ea meditatie ghidata. Matei si Dora sunt inscrisi intr-un sistem alternativ de invatamant de tip Waldorf. Un concept care se adreseaza fiecarui copil in parte in functie de aptitudinile si personalitatea lor. Ii incurajaza sa-si exprime emotiile si sa fie creativi. Oltea isi aminteste cat de impresionata a fost cand intr-o zi i-a gasit in gradinita inconjurati de jucarii de lemn facute de ei.

Ce avantaje are invatamantul alternativ
De altfel invatamantul alternativ, mai ales metodele preluate din tarile nordice, au luat amploare in ultimii ani. 11.000 de copii de exemplu invata in sistemul educational alternativ step by step si sute de scoli private aduc in salile de clasa copiii parintilor preocupati ca fiii lor sa studieze diferit fata de metodele clasice din scolile romanesti in care ei au invatat sa fie obedienti si sa NU vorbeasca neintrebati.

Sociologii vorbesc despre generatia Z, copiii nascuti dupa anul 2000. Conectati de la varste fragede la internet si la nivelul mare de informatii. Psihologul Doru Dima, specializat in resurse umane, a studiat aceasta generatie careia i-a gasit o serie de particularitati.

„Ei nu preau au trecut prin ceea ce se numeste esec. Nu sunt obisnuiti sa li se spuna fa aia prin asa numitul ordin, ci sunt obisnuiti sa fie rugati sau sa li se explice astfel incat sa fie atrasi”, explica psihologul”. Pentru ca asa au fost crescuti. Parintii au simtit sa le ofere lor ce poate n-au primit ei in copilarie: libertatea de opinie pe care sunt incurajati sa si-o exprime.

Ana, fiica sotilor Marinescu, este prototipul copilului acestei generatii. Mama face decoratiuni florale pentru evenimente, iar tatal e trainer la o companie auto. Relaxati si atenti mai degraba spre ce vrea ea decat spre ce vor ei sa devina. Ana a crescut fara pedepse si cu atentia parintilor atintita asupra ei.

Pentru unii parinti astfel de comportamente ar parea deplasate. Pentru parinti e doar o fetita cu personalitate pe care o lasa sa si-o exprime liber. Recunosc insa ca de multe ori au senzatia ca atunci cand se va face mare, copilul liber si fericit se va izbi de o lume necrutatoare.

Raspunsul vine de la acelasi psiholog care va fi obligat sa incadreze in piata muncii viitori adulti ai generatiei Z. SI care spune ca nu vor face fata. „E o problema foarte mare: acesti tineri nu sunt dispusi sa accepte reguli”, spune Doru Dima. „Pentru ei, regula nu exista.”

Pentru anii maturitatii parintii o pregatesc de pe acum pe Ana. O duc la cursuri de canto, la balet, la schi, la inot. Ii ofera totul pentru ca anii maturitatii sa fie suma experientelor frumoase ale copilariei. O filosofie intrata din ce in ce mai mult in limbajul parintilor. In ultimii ani a avut loc, de altfel, o explozie de firme care pun la dispozitia celor mici locuri in care sa creasca frumos.

Conflictul parinti-copii, rezolvat de psihologi
Cuprinsi de curentul numit „parenting”, fiecare a abordat in mod personal noile metode de crestere a copilului, iar azi unii se declara depasiti si nu mai stiu sa relationeze cu propriii copii. Uneori prea ocupati pentru a le da suficienta atentie, alteori prea binevoitori in a le implini orice dorinta multi parinti ajung in punctul in care au nevoie de ajutor.

„Toti cei care au devenit parinti si au fost copii inainte de ’90 au trait niste frustrari”, spune psihologul Doru Dima. „Au niste lipsuri - isi doreau anumite lucruri pe care nu le-au avut, nu neaparat pentru ca parintii n-aveau bani, dar nici sistemul nu ti oferea oportunitatea sa le ai”.

Augustina e o tanara mama a unui cuplu de gemeni si a unui baietel de aproape un an. I-a crescut pe cei mici fara pedepse folosind negocierea. Tatal vine la ore tarzii asa ca mama e cea care in cea care sta mai mult cu copiii. De ceva vreme a realizat ca exista o problema de comunicare intre ea si fiul mai mare, Teo pe care nu stie cum sa o gestioneze. De aceea a cerut ajutorul unui terapeut care sa o invete cateva instrumente care sa o ajute in relatia cu fiul ei.

Otilia Manteles e unul dintre cei mai cunoscuti din tara si foloseste terapia prin joc pentru a afla care sunt problemele copiilor. A ajuns sa devina invatator de parinti dupa ce, la randul ei, a devenit mama. Cand n-a stiut sa gestioneze relatia cu primul ei copil, Yuri, a inceput sa citeasca. A renuntat la slujba de economist, s-a inscris la Facultatea de Psihologie si a obtinut diploma de trainer a unei organizatii internationale care promoveaza terapia prin joc. Saptamanal tine cursuri de parenting in Bucuresti si in tara.

Augustina i-a cerut Otiliei ajutorul cand a simtit ca nu mai stie cum sa comunice cu fiul ei mai mare. Otilia se foloseste de joc ca metoda terapeutica. II sfatuieste pe parinti sa ia papusi si sa puna in scena povesti inventate de copil pentru a afla ce probleme ascund. Asa ca s-a asezat in fata lui Teo si a imaginat cu el o poveste in care personajele principale sunt tata, mama si sora geamana Ana pe care o pedepseste. Din joc Otilia intelege ca baietelul simte ca sora lui primeste mai multa atentie.

Pornind de la aceste informatii isi va construi terapia care uneori se intinde de la cateva saptamani la cateva luni. O ora costa 200 de lei. Dupa ce a identificat primele probleme, Otilia ii arata mamei al doilea instrument de care se va folosi pentru a-l ajuta pe Teo sa descarce o parte din aceste tensiuni: timpul special, in care creierul copiilor simte toata atentia care vine de la parinte catre ei.

Timpul special in care parintele face doar ce spune copilul il ajuta de cele mai multe ori sa afle care sunt gandurile lor pe care nu reusesc sa le verbalizeze. Odata cu aceasta tehnica parintii invata sa puna limite. Sa spuna NU copiilor care au nevoie de sa vada in parinti o autoritate. Otilia o sfatuieste pe Augustina sa stea langa fiul ei cand face o criza pentru ca prin plans descarca frustrarile acumulate. Dupa ce Teo se linisteste Otilia aduce in discutie al treilea instrument: ascultarea parintilor.

De ce e bine sa fie suparati copii
Augustina e constienta ca o parte din nefericirile ei au ajuns in sufletul copilului. De altfel, acesta a fost subiectul unei conferinte tinute la Bucuresti de Dan Siegel, unul dintre cei mai mari cercetatori privind felul in care functioneaza creierul si cum experientele din copilarie ale parintilor influenteza relatiile prezente cu cei mici.

„Cel mai bun lucru pe care un parinte il poate face pentru copilul sau, asa cum arata cercetarile, este sa se gandeasca la ce i s-a intamplat siesi in copilarie, cum a fost crescut de diferitele persoane din copilaria sa”, spune Siegel.

Dan Siegel a facut medicina la Harvard si a fost cercetator la prestigioasa Universitate Americana UCLA unde a studiat relatiile de familie si felul in care atasamentul copilului ii influenteaza emotiile si comportamentul. Siegel spune ca experientele traite in frageda copilarie, pe care nici nu ni le mai amintim, devin de fapt obiceiuri: ajungem sa imitam comportamentele parintilor desi nu ne-au placut. El ii incurajeaza pe parinti sa-i lase pe copii sa fie suparati pentru ca in felul as vor invata sa tolereze disconfortul emotional.

„Iti poti imbunatati relatia cu copilul tau atunci cand realizezi ca copilul are nevoie sa il vezi, sa ii resepecti sentimentele si punctele lui de vedere, si ca raspunzi mai degraba vietii interioare a copilului decat comportamentului lui exterior.cateodata, suntem atat de ocupati ca reactionam numai la ce face un copil, si nu la ce simte. Asa ca primul pas pentru parinti e sa se concentreze la viata interioara a copilului, sentimentele, gandurile, sperantele, visurile, pe aceasta lume mentala interioara trebuie sa se concentreze parintii. Si cand parintii reusesc asta, copiii lor vor inflori”, conchide Siegel.

Toate aceste informatii, cartile publicate in ultimii 20 de ani, au dus la o schimbare de atitudine. Copiii crescuti dupa aceste principii sunt reflexiile parintilor lor care privind spre ei si-au corectat nemultumirile legate de anii copilariei. Sunt o generatie experiment va avea de infruntat la maturitate o societate dominata de reguli. In care fie reuesc sa se impuna construind o noua Romania, fie vor fi inghititi de prejudecatile celor care inca mai cred ca educatia inseamna si ca bataia e rupta din rai.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale