Aproape 30% dintre bolnavii de inima mor in asteptarea transplantului. Cum a fost inchisa singura unitate din tara profilata pe asemenea interventii

Emisiunea "Romania, te iubesc" poate fi urmarita INTEGRAL, pe VOYO.RO.

Vorbim astazi despre adevarate miracole, in care medicina, credinta si compasiunea fata de durerea aproapelui au tinut printre noi pacienti aflati cu un pas in lumea de dincolo.

Sunt oameni care au inteles in momente dramatice ca printr-un simplu gest pot salva vieti. Multe vieti. Atunci cand un eveniment rutier sau un accident vascular aduce un pacient in starea de moarte cerebrala, familia sa este pusa in fata unei fise de consimtamant pentru prelevarea organelor.

Astazi, in 70 la suta din cazuri, romanii accepta acest gest caritabil. Din pacate, vom vedea si autoritati de o nepasare si incompetenta criminala.

Citește și

Exista viata dupa moarte, duminica, la "Romania, te iubesc". Cat valoreaza pentru Ministerul Sanatatii vietile celor 6.000 de romani care asteapta un transplant

Cel putin 6.000 de romani penduleaza intre viata si moarte. Sunt ancorati printre noi de gandul ca mai au multe de spus, de iubirea unei familii si de sustinerea celor din jur... si in aceeasi masura sunt trasi permanent in prapastie, de analize care ies tot mai prost, de verdictul crud si cinic al doctorilor: "mai ai un an... mai ai sase luni... cel mult" - aud cei mai putin norocosi.

Chiar este, intr-o buna masura, noroc. O stie si domnul Niculaev, pe care vestea unui ficat disponibil l-a gasit cu un dosar de analize incomplet. Ficatul a mers, asa cum era si normal, la altcineva. In cel trei luni care au urmat n-a mai fost niciun alt organ compatibil. Fiica lui de 21 de ani, studenta la filosofie, si-a lasat scoala ca sa aiba grija de el.

Barbatul este primar de peste 20 de ani, intr-o comuna din judetul Suceava: "Oamenii de-acum ma asteapta acasa. Sa ma insanatosesc si sa ma intorc. Daca de 20 de ani sunt primar ma gandesc ca tin la mine."

In spatele numelor trecute in registre sunt oameni reali, de care depind familii intregi... cu care se joaca in egala masura hazardul si un sistem medical pentru care ei nu sunt o prioritate. 5.000 de bolnavi pe dializa au nevoie de un rinichi. 500 au nevoie de un ficat sanatos. 200 au nevoie de o inima noua. Vorbim de o rana deschisa de cel putin 10 ani, cand Romania primea inca un titlu al rusinii, "tara europeana cu cel mai mic numar de donatori de organe", unu pe an, la fiecare milion de locuitori.

In 2009, ProTv a demonstrat ca ceea lipseste nu este, nici pe de parte, dorinta romanilor de a se ajuta unii pe altii, ci informatia. Campania "Exista viata dupa moarte" a aratat ca listele de asteptare erau atunci registre ale mortii. Nume de pacienti erau sterse si altele erau trecute in loc... dar nu pentru ca bolnavii ar fi fost transplantati, ci pentru ca bietii oameni mergeau in mormant.

Cheia a fost informatia. Pentru prima oara, romanilor li s-a spus clar ca un corp fara suflare este sursa de viata si ca prelevarea organelor de la donatori fara nicio sansa de recuperare nu are nici o legatura cu profanarea. Un gest de caritate, de omenie si compasiune universal acceptat in lume. O abordare care a prins, pentru o tara intreaga.

Si a urmat perioada in care sistemul nostru de recoltari si transplant parea ca se face bine... Numarul de donatori declarati a crescut usor, iar rata de accept din partea familiei a mers, pentru scurta vreme, de la 20% la 60%. O schimbare, tradusa pentru cateva sute de pacienti, in acel moment pe care nu-l mai visau. Cu 2 ani in urma, Alin Lepadatu a fost unul dintre cei doi receptori care au primit, la Fundeni, rinichii unui donator in moarte cerebrala.

Mama isi vedea atunci copilul, care statuse 20 de ani prin spitale, in fata unei sperante de undeva, de dincolo de viata. Barbatul a revenit la o viata normala, insa fiecare an de intarziere a transplantului scade, tot cu un an, speranta de viata de dupa interventie. Mai ales celor tineri, asteptarea le provoaca si rani sufletesti, pe care nici timpul nu le poate alina. Pe Alin, fantoma celor 4 ani de dializa inca il bantuie.

Campania ProTv "Exista viata dupa moarte" a resuscitat in 2009 sistemul, dar oamenii platiti de romani sa duca acest avantaj mai departe n-au fost in stare sa mentina directia. Dupa incheierea campaniei autoritatile n-au mai facut nimic. Iar numarul donatorilor n-a mai crescut. Am ajuns practic de unde am plecat... asa ca pe 1 februarie 2012 am revenit, cu acelasi mesaj, mai puternic: "Romanii pot si vor sa se ajute unii pe altii."

Iar informatia clara, primita direct de la televizor, a lamurit intrebarile: "Moartea legala se identifica, de mai bine de jumatate de secol, cu MOARTEA CEREBRALA. Adica alterarea atat de severa a creierului, incat nu mai poate comanda nici macar respiratia spontana."

S-a inteles, in sfarsit, ceea ce nimeni din Ministerul Sanatatii nu s-a deranjat sa explice. Ca moartea cerebrala inseamna, de fapt, moartea individului. O stare ireversibila si un certificat de deces. In nici trei saptamani de la debutul campaniei, spitalele foloseau deja firul rosu cu Agentia Romana de Transplant: aveau nevoie de un zbor umanitar.

Intr-o luna, numarul de prelevari se dubla... Dupa o luna si jumatate erau de patru ori mai multi donatori si de trei ori mai multe transplanturi.

Si, daca, in acest interval, in transplantul hepatic si in cel renal lucrurile s-au miscat lent, dar s-a facut totusi ceva, transplantul de cord a fost suspendat, brutal, cu doi ani in urma. Atunci, o decizie inca inexplicabila a Guvernului Boc a inchis, la Targu Mures, singura unitate din tara profilata pe asemenea interventii.

Emil Boc, fost prim-ministru: "Ministrul Sanatatii are sustinere pentru a face reforma in sanatate, pentru ca este necesara..."

Ministrul Sanatatii de atunci, Cseke Attila, a prins in marea reforma a sistemului sanitar si Institutul Inimii. A fost un calcul sec, birocratic, un anumit numar de unitati trebuia desfiintat sau transformat in camine pentru batrani.

Cseke Attila, fostul ministru al Sanatatii, in 2011: "Vor fi probabil si masuri nepopulare pentru care eu insumi imi asum aceasta raspundere si daca nu o fac eu va trebui sa o faca altcineva. Aici nu e vorba sa fii popular, simpatic sau nu."

Pe hartie, caculul a aratat ca sectia-pilot din Mures putea fi inchisa fara probleme. Si s-a pus lacatul...

Pe listele s-au strans, din 2011 si pana astazi, peste 200 de nume. Mihai Paduraru e unul dintre cei tinuti cu greu pe linia de plutire. Presiunea asupra doctorilor este imensa. Mihai a devenit constient ca timpul se scurge in dezavantajul lui. Ca si alti oameni cu inimi bolnave, dar cu copii care ii iubesc si au nevoie de ei, a devenit disperat. A cerut explicatii, a ajuns la revolta:"Cum sa desfiintezi asa ceva? Nu inteleg. E greu de inteles. Sa iei speranta la viata a atator oameni. Ca asta s-a intamplat."

Cardiologul Horatiu Suciu a ramas cu mainile legate. I-au plecat ambii anestezisti si toti asistentii specialisti pe care ii formezi, tintit pentru transplant, in cel putin 10 ani, si pe care italienii, francezii si americanii au fost bucurosi sa ii ia pe multe mii de dolari.

Doctorul Suciu este, de fapt, singurul specialist roman care poate face in prezent, cu succes, transplanturi inclusiv la copii. Poate... dar n-a fost lasat: "Avem cam 25 de pacienti care necesita transplant de urgenta, evident o parte dintre ei decedeaza. Eu astept sa vina cineva si sa spuna ca a fost sa dea un argument ca a fost decizia buna."

Trist si revoltator... ne-am intors in timp si privim cu regret anii cand peste 20 de romani faceau interventia. Transplantul de cord a inceput in forta, in Romania, acum 13 ani. Paul a fost primul roman caruia chirurgul Serban Bradisteanu i-a pus o inima noua. Avea 24 de ani si cu trei saptamani inainte de operatie fusese readus la viata in mod miraculos, dupa un stop cardiac.

Dupa el au urmat alti 40 de bolnavi, operati de acelasi medic. Mihai a fost numarul 11: "Puneti mana, ca se simt copcile, sunt semnele unde mi-a cusut pieptul. Fara acest transplant acum n-as fi putut sa stau de vorba cu nimeni, eram plecat de mult in cer. Noi, cei care suntem transplantati, spunem ca am gasit cheile pe care Sfantul Petru le mai pierde in rai."

Acum, Mihai e perfect refacut. A fost politist, acum a inceput o cariera noua. Dar de doi ani, niciun pacient cardiac n-a mai gasit cheile raiului aici, in Romania. Pe cei trimisi de statul roman in strainatate ii poti numara pe degete. Mult mai multi sunt cei care, asteptand redeschiderea Institutului Inimii, au pierit de infarct. Sectia de transplanturi cardio a fost reactivata in luna octombrie... doar pe hartie.

Nu exista inca buget pentru aparatura, iar schema de personal nu e nici ea gata. Va dura luni, poate ani, pana cand la Targu Mures se va forma din nou o echipa. Pana cand chirurgii isi vor reintra in mana. Iar intre timp lista de asteptare se va improspata in cel mai morbid mod. Se estimeaza ca, in decurs de un an, in jur de 30% dintre bolnavii de inima mor in asteptarea transplantului.

In acesti doi ani, de cand la Mures s-a pus frana oficial, iar la Floreasca nu s-au format noi echipe, s-au facut prelevari de la aproape 150 de donatori morti cerebral. Dar NU s-a recoltat nicio inima.

Abia la sfarsit de februarie, cand a devenit evident ca programul s-a pus din nou in miscare, a revenit ideea resuscitarii transplantului de cord. Secretarul de stat Raed Arafat a cerut sa fie informat personal despre orice organ viabil care poate fi folosit.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă