Cele doua Romanii diferite de pe litoralul romanesc. Investitorii lupta sa ramana pe linia de plutire, turistii retraiesc epoca ceausista

Restaurantele "impinge tava" si inchirierea sezlongurilor, cele mai prospere afaceri de pe litoral

Insa, de departe, cele mai profitabile afaceri au fost la restaurantele "impinge-tava" si pe plaja, unde cartelul proprietarilor de sezlonguri a vandut la suprapret inghesuiala si nervi.

Consiliul concurentei n-a sesizat, dar analistii ZF au calculat ca doar plaja din Mamaia a adus concesionarilor de nisip castiguri de 30 de milioane de euro numai din inchirierea sezlongurilor. Ce au primit romanii in schimbul taxei de sezlong? Nu bonuri fiscale. Si nici macar siguranta ca isi pot lasa acolo prosopul cat fac o baie.

Citește și

2012, cel mai bun an pe litoral de dupa revolutie. Mamaia, concurentul puternic din estul Europei pentru Ibiza, desi opulenta din nord contrasteaza cu saracia lucie din sud

Aceasta editie "Romania, te iubesc" poate fi urmarita integral pe voyo.ro .

Cu riscul de a compromite concediul insusi, familiile romanesti s-au scaldat in mare separat, facand cu randul de paza la sezlong.

Ideea de pranz la o terasa mica si cocheta pe malul marii, asa cum ne-au invatat grecii, spaniolii sau francezii, e moarta din fasa. Romanul, european sarac, pastreaza cu sfintenie traditia socialista la "Impinge tava". Cantinele care raspandesc mirosul greu de mancare gatita si fac vanzari record. In toate statiunile noastre, faleza e o piata de chinezarii si gablonturi de prost gust. Slapi, hamsii, colaci, gogosi , tiribombe si pizza claie peste gramada. Suvenirurile "traditionale" sunt de-a dreptul grotesti, iar creatorii populari se plang ca nu se vand. Dar sa vedem partea plina a paharului: "e bine la mare", dupa cum spun turistii.

Dupa 23 de ani de la caderea turismului comunist, plajele intinse au fost din nou pline, asa cum numai in filme am mai vazut. Fiindca si cei care au fost in concedii prin strainatate s-au intors acasa.

Turistul de astazi retraieste cu seninatate epoca ceausista

Nu poarta pica balansoarului care se opune revolutiei in turism. Nici mobila caraghioasa nu-l supara. Crudul adevar e ca turistul roman n-are pic de pretentii. Nu-Iitrebuie si nici nu prea vrea sa plateasca servicii de calitate, la ce bun sa se omoare investitorii cu modernizari?!

Luchi Georgescu. Are businessuri in industria vinului, a mezelurilor si in turism. Doamna povesteste ca iarna grea a intarziat lucrarile la hotelul pe care tocmai l-a renovat. Functionarii primariei Mangalia, ingrijorati ca "strica aspectul statiunii", n-au iertat-o. Femeia si-a vazut de investitie, fiindca se grabea sa deschida vara asta. 3,6 milioane de euro, bani pusi la bataie intr-o statiune pustiita de dezinteres. Femeia visa sa concesioneze si plaja.

Deocamdata, plaja o exploateaza altul. Cu o intarziere de 2 luni fata 1 Mai muncitoresc pe care il prevede legea, la 1 iulie, hotelul cu fata noua si gazon proaspat, s-a deschis pentru prima oara. Oficial, doar 3 stele, fiindca suprafata camerelor e de-a dreptul meschina.

Client tinta: nu tanarul nebun dupa distractie si cheltuitor ca in Nordul litoralului, ci familia, fiindca viata de noapte in statiune e practic moarta. Proprietara a conceput totul in alb, orbitor, imaculat. Si a inceput razboiul.

Lupta investitorilor de a  ramane pe linia de plutire intr-o statiune precum Mangalia

Unii turisti au fost depasiti de tehnologia din camere. Dar conflictul dintre civilizatia hotelului si a Romaniei proletare in concediu a izbucnit in toaleta. Managerul hotelului cunoaste problema, dar nu are rezolvare. Multi turisti gatesc in camera si apoi arunca gunoiul ca acasa, cand vor sa faca drumuri cat mai putine pana la ghena.

Pana si in acest hotel, turismul s-a polarizat in doua tabere: umilii care au carat plase de mezeluri in camera si n-au baut nici macar o cafea la barul piscinei si nemultumitii care si-au luat prea in serios statutul de "clientul nostru, stapanul nostru": unul a incercat chiar sa mituiasca proprietara hotelului, doar sa-si poata parca SUV-ul fix in fata scarilor. Jignita, femeia si-a alungat propriul client.

Intrebarea e daca cei 7% care s-au simtit bine in hotelul ultramodern ar vrea sa se mai intoarca. Proprietara, nefiind specialista in turism, a angajat consultanti: au invatat-o sa vanda pachetele turistice doar cu mic dejun, dar in miezul sezonului, a constatat ca bucatarii si ospatarii sunt intr-un fel de somaj tehnic postdecembrist, fiindca turistii au fugit la alimentara.

Ca sa nu aiba restaurantul gol, a vandut pachete all-inclusive turistilor cazati la celalalt hotel al ei, cel incremenit in trecut. Care are restaurant, doar ca la privatizare a fost dezmembrat si vandut altcuiva, care-l tine inchis. Proprietara nu se lasa descurajata.

Cand a pornit la drum cu investitia, spera ca va face profit in 7-8 ani, acum si-a refacut calculele. Iulie si august, hotelul a fost plin. Cu incasari de 330.000 de euro, un TVA de 9% pentru cazare si un impozit pe profit de 10%, hotelul n-a iesit deloc in pierdere, ba dimpotriva, chiar a scos bani. Nu ca un hotel in Bucuresti, care are clienti tot anul. Nu-i judeca pe cei care au facut anul acesta profit din hoteluri lasate de izbeliste.

Complexul Amfiteatru Belvedere Panoramic din Olimp. Calcam pe mosia unuia din primii trei pragmatici de pe litoralul romanesc. Josef Goshy, timisorean de 80 de ani, cu o avere estimate la 300 de milioane de euro, controleaza o retea de asigurari sociale si are zeci de hoteluri in toata tara,

Pe atunci, cele 3 hoteluri erau inca ale statului. Dupa 4 ani de la privatizare, complexul pare impietrit in trecut. In hotel se interzice filmarea. 2 stele: plin!. Liftul antic cu usile sale amenintatoare, ca o ghilotina, ne duce in tunelul timpului. Dovada ca turistii cazati aici au fugit fara sa priveasca inapoi. In tavan, un sofisticat dispozitiv de tabla, picura:

Alaturi se afla hotelul Belvedere. Tot 2 stele. Mic dejun inclus, totusi, aproape dublu fata de Amfiteatru. Sa vedem de ce? Acelasi lift. Dar camera are priveliste. Pentru asta am fi in stare sa suportam atmosfera de spital subugetat, cu tot cu mirosul de mucegai si mozaicul de trista amintire.

Din 2011, Ministerul Turismului are incredere in hotelieri sa declare pe proprie raspundere categoria de stele la care performeaza. Dar romanul, in loc sa-si ceara banii inapoi si  sa reclame, suporta. Si acest hotel e plin. Poate e nevoie de introducerea clasificarii cu stele in minus. Cei mai multi turisti nici nu au pretentii de secol 21.

Anul trecut, insa, pe la sfarsit de mai, administratorii complexului chiar invitau echipa "Romania, te iubesc!" sa filmeze realizarile investitorului privat. E drept, invitatia s-a oprit in receptie, unde la aparitia echipei "Romania, te iubesc", menajerele s-au apucat cu frenezie sa intinda covoare si sa frece si ce nu necesita frecus.

Reteaua hoteliera de pe malul marii, distrusa de strategiile autoritatilor

Autoritatile locale s-au gandit sa stimuleze investitorii dezinteresati cu taxa de paragina: Proprietarii cu fatade paraginite nici nu s-au apucat de turism, nici n-au platit amenzi. Au ascuns ruinele si santierele sub prelate uriase. Si si-au vazut de banii si afacerile lor din alte parti.

Pe intreg litoralul, majoritatea e fericita, n-are pretentii si se lasa calcata in picioare pe banii ei. In anii 70-80, Romania era destinatie de vacanta celebra, mai ales pentru nordici. Nisipul nostru fin n-avea concurenta in regiune, era ieftin si aproape.

Dar strategiile guvernelor romanesti au distrus reteaua hoteliera de pe malul marii si au dat cu piciorul banilor pe care ii cheltuiau la noi vest-europenii. Cam pe cand industria turistica a litoralului romanesc se naruia, nemtii si suedezii descopereau Turcia, Tunisia sau Marocul. Pana si Bulgaria, care nu se poate lauda cu o coasta ca a noastra, ne-a luat-o inainte. Insa, bulgarii au avut o strategie. Cum statiunile comuniste au fost construite ca un intreg, nu le-au faramitat si le-au privatizat in bloc.

Litoralul bulgaresc, un exemplu despre cum poti face profit de pe urma serviciilor turistice

Albena este azi o uriasa societate pe actiuni.Cei care controleaza afacerea au cumparat licente si au acceptat manageri straini. Ei au impus standardele cerute de clientii englezi si nemti. La ei, privatizarea s-a dovedit de succes.

Daca hotelierul cu vechime are deja dezamagirea in glas, noii veniti in bransa privesc cu optimism ideea ca abia copiii lor vor face profit pe litoral.

Liviu Chira, constructor baimarean, acuzat in presa locala ca s-a imbogatit din tunuri imobiliare. Are 2 hoteluri. Cei doi fii ai sai au hotarat in unanimitate ca intra in business. Unul administreaza cantina, iar celalalt barul si restaurantul de la piscina. Iar industria hoteliera nu-i o bagatela:

Va mai trece un deceniu, probabil, pana cand patronii romani isi vor recompensa clientii nemultumiti cu o masa gratuita, asa cu incearca grecul sau turcul sa-si repare greseala. Multi spun ca turismul ar trebui sa fie prioritate nationala, ca poate fi un adevarat motor al economiei, care sa genereze locuri de munca, si sa asigure o piata de desfacere pentru diferitele industrii producatoare. La fel ca pietarii, cand vad ca marfa lor e cautata, majoritatea hotelierilor s-au grabit sa anunte in cor scumpiri pentru sezonul viitor.

Investitii, in schimb, se anunta doar pe litoralul de nord, unde turismul de la 3 stele in sus a capatat avant. Pe celalalt litoral al celor care se inghesuie sa-si cheltuiasca agoniseala de-un an in conditii mai rele decat pe vremea lui Ceausescu, investitiile vor fi meschine si putine.

AICI gasiti toate editiile "Romania, te iubesc" din primul sezon din 2012.

Articol recomandat de sport.ro

Primul jucător din Superliga României pe care Dan Șucu vrea să-l transfere la Genoa