Condamnarea uluitoare primită de o româncă după ce a introdus în țară 33 de TIR-uri de deșeuri textile
Partea a II-a. Importul ilegal al deșeurilor și comerțul intracomunitar cu gunoi însumează 500 de milioane de euro, conform autorităților de mediu.
Sunt afaceri frumoase și prospere, care au la bază parteneriate între firme de la noi și procesatori de deșeuri din alte state.
Multe gunoaie intră în țară sub formă de marfă second hand. Când nu pot controla transporturile, autoritățile ar trebui să facă multe controale la destinația mărfurilor, în depozite.
Chiar și când nu sunt împrăștiate, deșeurile ilegale depistate nu mai pot fi repatriate în țara de proveniență și statul român rămâne cu ele pe cap. Un astfel de dosar penal, soldat cu un proces și o condamnare am găsit în județul Bihor. O româncă a introdus în țară, prin intermediul unei societăți, numai puțin de 33 de TIR-uri, o cantitate uriașă de reziduuri textile, din industria de profil, din Italia. Le-a depozitat apoi în 2 comune din județ, adică într-un grajd închiriat la un fost IAS din Vadu Crișului, dar și pe un teren, de asemenea, închiriat, în localitatea Ineu. În cel de-al doilea loc, mormanele cu deșeuri au fost mascate cu baloți de paie, să nu dea de bănuit. A intrat pe fir Garda de Mediu, care a depistat că s-a mințit în acte, în sensul că era vorba de deșeuri, nu mărfuri valorificabile. A urmat un litigiu penal, iar patroana firmei a fost condamnată la …100 de zile de muncă în folosul comunității, după cum a fost informat și primarul de la Ineu.
Prin aceeași sentință, întreaga cantitate a fost confiscată și trecută în patrimoniul statului român.
Deșeurile din Italia rămân pe poziție, iar presa din peninsulă ar fi scris că firma din Bihor colabora cu societăți comerciale italiene dubioase, care se ocupau cu operațiuni de debarasare a deșeurilor, în țara lor.
O altă poartă importantă prin care pătrund deșeuri la noi e portul Constanța. Aici au fost și cele mai mari capturi de deșeuri, aduse la container, dar și cele mai importante- dosare penale. Tot la Constanța, portul adăpostește o uriașă cantitate de deșeuri de aluminiu, peste 10 mii de tone, care zac încă din 2011, pe terenul unuia dintre marii operatori portuari. Conform unui raport de analiză întocmit de Garda de Mediu, materialele s-au dovedit a nu fi alumina, adică materie primă, ci deşeuri din industria aluminiului. Provin din Croaţia şi aveau ca destinaţie finală China, dar în aceste condiții au rămas în Portul Constanţa, pentru că intrarea lor în ţara noastră s-a făcut cu "nerespectarea legislației vamale privind regimul deșeurilor". Cum tranzitul nu a fost permis, 8500 de saci uriași au fost descărcați și amplasați în 2 zone. Comisarii de mediu declară că ar fi fost vânduți de operatorul portuar către o firmă de la Oradea, dar acum e un litigiu între cele 2 societăți comerciale, pe motiv că societatea nu a achitat taxele de depozitare, după cumpărare.
Dar la Constanța ajunge nu doar marfă de tranzit, ci și multe deșeuri destinate unor firme din România. Există filiere de brokeri de deșeuri, unele destrructurate în ultimii 2 ani, de procurori, poliția și comisarii gărzii.
La Constanța Șefa Gărzii de mediu pe județ povestește că, atunci când sunt probleme, de cele mai multe ori e vorba de deșeuri amestecate, adică se aduc cantități mari nereciclabile, mascate de cantități mai mici, valorificabile și premise de lege.
Potrivit datelor oficiale, peste 67 de milioane de tone de deșeuri sunt transportate anual între țările UE, mare parte dintre acestea ajungând, legal sau ilegal, în România. Practic, inspectorii ANPC și comisarii de la gardă trebuie să stea în permanență, de pază, la frontieră, în condițiile în care șefii lor se plâng că sunt puțini și trebuie să se ocupe de multe alte chestiuni de mediu.
Situația de la îmbrăcămintea și încălțămintea la mâna a doua se repetă și în privința anvelopelor auto. Adesea, mult prea uzate, tăiate, sparte, și deformate, pentru a mai fi puse în circulație. Mulți trasnportatori încearcă să treacă noaptea târziu, în speranța că la punctul de frontieră nu mai vin inspectorii de la protecția consumatoruilui sau comisarii de mediu.
Interesant este că deși e vorba de anvelope pentru utilaje grele, din agricultură și construcții, ori pentru camioane, actele de însoțire a mărfii, pomenesc despre profilul mic, de la autoturisme. Adică documentele dau asigurări că marfa se încadrează ca fiind bună de refolosit, precizând minimul de la cauciucurile pentru mașini mici, nu de mare tonaj. Inspectorul ANPC poartă o discuție cu reprezentantul firmei care aduce marfa și care încearcă să îl convingă că anvelopele n-ar avea nicio problemă.
Multe dintre anvelope apar în acte, ca fiind luate suspect de ieftin, deși pe piața second hand din România prețul lor e și de 20 de ori mai mare. Inspectorii povestesc că, cel mai probabil, vânzătorii scapă și de deșeuri, la pachet cu cauciucurile care mai pot fi refolosite.
În teorie, depozitele și vulcanizările second hand ar trebui să aibă contract, contra-cost, cu alte firme care să ridice anvelopele considerate deșeuri, și acestea din urmă ar trebui să le ducă, spre valorificare, la societăți comerciale specializate, sau la cele 7 incineratoare de la fabricile de ciment din țară.
Transportul și colectarea, pentru valorificare, presupune costuri, așa că de multe ori e mai simplu ca anvelopele să ia drumul naturii.
Ba mai mult, există terenuri virane, chiar și în București, unde băieți deștepți, își oferă serviciile, contracost, de a scapa de anvelope uzate ori moloz din șantier, prin ardere sau îngropare. Suntem la marginea sectorului 3, pe un amplasament plin cu deșeuri menajere dar și cu cauciucuri uzate, unde, cine dorește să facă pierdute deșeuri, poate negocia cu tinerii care locuiesc chiar la intrarea de la șosea.
Sunt locuri pe care le cunosc și autoritățile dar nu intră decât foarte rar, sau deloc. De alttfel, pe ultimul lanț al deșeurilor, adică la cei care ajung să le dea foc, să le îngroape sau să le arunce, nici nu se poate intra decât cu forțe de ordine și aproape de fiecare data se lasă cu tămbălău, cu incidente și cu autorități care nu-și pot face controalele. E un fenomen social, la baza celui infracțional, iar descinderile periodice nu au efect pe termen lung.
