Tertipurile prin care filiere specializate reușesc să introducă în România munți de deșeuri care sunt ascunse în acte
Partea I. Călătorim pe traseul gunoiului importat. O anchetă prin care vă arătăm tertipurile prin care filiere specializate reușesc să introducă în țara noastră reziduuri care sunt ascunse în acte, sub diverse forme.
6 mii de tone de gunoi au oprit doar anul trecut la graniță, autoritățile de mediu, împreună cu poliția de frontieră. Nimeni nu știe câte au reușit însă să pătrundă și să îngroașe astfel munții pe care îi producem noi, pe plan național.
România riscă să ajungă astfel tomberonul Europei, cât timp la noi sunt multe portițe prin care poate fi adusă mizeria altor popoare.
România are toate premisele să ajungă tomberonul Europei. Nu vorbim doar de deșeurile produse de noi, ci și de gunoiul altor țări, făcut pachet și livrat în România.
La noi e de vreo 5 ori mai ieftin, ca în Vest, adică tarifele pentru colectare, valorificare sau depozitare sunt mai mici ca în Occident. Dar România oferă și un alt potential speculat de importatorii gunoiului - se găsesc multe metode de a-l face pierdut, fără costuri. Odată introdus în țară, poate fi… camuflat ușor – ascuns, abandonat, îngropat, incendiat. Rămâne pe plan național și ne invadează, într- un permanent circuit al mizeriei, care ne afectează sănătatea.
Deșeurile depistate în transporturile controlate la frontierele țării, în ultimii 3 ani, provin din Austria, Germania, Marea Britanie, Italia, dar și din Bulgaria sau Grecia.
Principiul economic, de la baza tranzacționării e unul simplu – poluatorul, adică proprietarul deșeurilor dintr-un stat vest-european preferă să plătească mai puțin unei firme din România, decât uneia similare din țara natală. Cea de la noi pretinde mai puțin, pentru că nu are costurile unei firme din străinătate. Odată pentrui că prețurile sunt mai mici, dar și pentru că debarasarea de cantitățile preluate se face mai facil și de multe ori ilegal.
Am mers la Vama Borș 2, în județul Bihor. Punctul de trecere a frontierei e pe teritoriu maghiar și alături de cel de la Nadlac, din județul Arad, sunt vămile unde sunt cele mai multe transporturi întoarse, la graniță. Un TIR care ar trebui să ajungă la Buzău e tras pe dreapta.
Transferul de deşeruri este interzis între statele membre. Pot fi aduse doar resturi care pot fi direct valorificate, sau care sunt materie primă, în industria de reciclare. Transportul propriu-zis de deşeuri şi aducerea lor din alte state membre sunt infracţiune şi sunt ilegale, conform legislației. Teoretic, sunt permise doar transporturile care pot fi valorificate integral, adică livrate la firme specializate, din domeniu.
Practic, filierele gunoiului fentează legea, prin 2 modalități - fie aduc deșeuri în amestec, valorificabile cu nevalorificabile, fie le introduc sub forma unor produse second-hand, de diverse tipuri. La control, nu e implicată doar poliția de frontieră, ci și autoritatea pentru protecția consumatorului și garda de mediu. Șeful poliției de Frontieră de la punctul Borș 2 explică procedura atunci când apare un transport suspect.
Iată un TIR cu anvelope – vin din Germania și în acte apar ca fiind marfă second-hand. Șoferul e pus să dea la o parte prelatele și susține că doar face transportul, nu l-a interesat ce duce. E angajatul unei firme de transport, contractată de o societate comercială din județul Teleorman, pentru a le duce la Videle.
Inspectorii ANPC spun că anvelopele uzate trebuie să vină însoțite de acte de la vânzător, adică firma din Germania, care să arate că sunt bune de a fi refolosite. Doar că aici, firma care le-a trimis în România a scris că sunt …apte de a fi puse în vânzare.
Inspectorii ANPC consideră că marfa nu este second hand, cel puțin nu toată, ci e vorba de deșeuri, așa că în schema intră garda de mediu. Transportul e întors din drum și nu se dau amenzi și nici nu se confiscă marfa neconformă. Și în acest caz și în altele în care nu se permite accesul pe teritoriul României, șoferii se jură că sunt la prima experiență cu deșeuri mascate, și toți încearcă reintrarea, prin alte puncta din zonă.
Unul dintre ei recunoaște că livrarea deșeurilor către țara noastră a devenit o industrie transfrontalieră, binecunoscută în Germania, de unde el aduce marfă, de obicei.
Peste 6.000 de tone de deșeuri doar anul trecut, atât au oprit autoritățile la frontieră. E un număr impresionant, deși legislația s-a înnăsprit, iar din 100 de puncte de trecere prin care puteau fi aduse până acum 2 ani, s-au redus la o cincime. Vama Borș 2 e unul dintre ele, pe aici ajung săptămânal, zeci de tiruri cu haine la mâna a doua, dar și cu alte deșeuri, din Vestul Europei,.
Teoretic, autoritățile se văd nevoite să dea jos sacii uriași cu produse second-hand, iar cei care le transportă speră că nu vor face asta, dacă burdușesc TIR-urile. Autoritățile spun că de cele mai multe ori gunoiul este ascuns la mijlocul remorcii, în saci la care se ajunge mai greu.
Iar la capitolul deșeuri mascate intră tot felul de haine rupte, sau murdare iremediabil, ori încălțăminte din construcții, pătată și tocită la extrem, dar și lenjerie de pat, sau intimă, ori diverse țesături de care nu mai e nevoie prin Occident, fiind aruncate. Sunt produse care nu mai pot fi repuse în vânzare, implicit, și la noi ar ajunge tot la gunoi.
De obicei, vânzătorul din Occident îi face un preț foarte mic cumpărătorului din România, fiind înțeleși ca cel din urmă să îi ia și mărfurile nerefolosibile. Pentru controlul din ferontieră apar diverse tertipuri. La acest transport cu haine second-hand de la Viena, șoferul spune că cei care au încărcat la sursă, au pus și niște plăci de lemn stratificat, pe părțile laterale ale remorcii, astfel că nu poate arăta toată marfa.
Dacă permite accesul unui transport ce nu poate fi controlat integral la frontieră, inspectorii ANPC trebuie să meargă la destinație, la descărcare.
Hotărârea de Guvern 163/2007 reglementează comerțul cu haine second-hand, și prevede, chiar la primul articol, că "Se admit introducerea pe piață, comercializarea și distribuirea gratuită a articolelor de îmbrăcăminte purtată sau uzată /…/ numai dacă acestea au fost supuse operațiunilor de curățare, dezinfecție și dezinsecție efectuate de persoane fizice sau juridice specializate în domeniu și sunt însoțite de un document, distinct pentru fiecare lot, care certifică efectuarea operațiunilor anterior menționate".
Dacă actele lipsesc, importatorii dau asigurări că vor face procedurile la depozitele din România.
Cu ocazia controlului din imagini, când echipele de la ANPC au descins cu Garda de mediu la un depozit din Covasna, un patron italian care aduce produse din peninsulă, se jură că va curăța zeci de tone de marfă la această mașină de spălat.
Teoretic, toată marfa triată, care devine deșeu, n-ar fi avut voie să pătrundă pe teritoriul țării. Doar că adusă la noi, proprietarul importului are diverse alte pârghii să scape de deșeurile textile – fie la dă gratuit, de pomană, prin zonele unde e nevoie de ele iar acolo, oamenii sărmani le triază, la rândul lor, fie se vând la sac, la un preț mic, pe post de…material combustibil. La „România, te iubesc!” v-am prezentat cu ocazia unor filmări anterioare, cum, de exemplu, în Valea Jiului, oamenii își încălzesc locuințele cu diverse textile, cumpărate mai ieftin decât lemnul, de la depozitele de profil.
La frontieră există și transporturi, de la Crucea Roșie Română sau de la asociații umanitare din străinătate, la care transportatorii au documente care dovedesc că produsele au fost dezinfectate în statul de origine, adică s-au plătit bani frumoși pentru procedurile respective. Pe colete apare chiar și logo-ul firmelor specializate, care curăță marfa second-hand.
Importul deșeurilor mascate e o afacere profitabilă, de peste 500 de milioane de euro pe an, susțin autoritățile de mediu. În țara noastră s-au dezvoltat firme care aduc haine, mobilă și electrocasnice la mâna a doua, baterii și componente auto, dar și deșeuri menajere și reziduri din industria textilă, sub formă de materiale reciclabile. Cel mai rău este că, după trierea hainelolr second-hand, în comunitățile sărace unde ajung aceste produse, tot ce nu e de folos nimănui …e aruncat. Pe albii de râu, pe terenuri virane, prin diverse zone unde sunt și îngropate sau se descompun la soare.
Oamenii locului spun că provin de la firme care importă mărfuri second hand dar și de la terți care cumpără de la aceste societăți, în speranța că le pot vinde prin târgurile și oboarele din mediul rural. E un circuit rușinos al gunoiului, care transformă țara într-o uriașă ghenă de gunoi. Un exemplu elocvent este la marginea unui sat din județul Argeș, unde pe un teren aflat între drumul European și râul Bascov vegetația e înțesată cu haine abandonate. Vecinii din zonă spun că au fost aruncate probabil noaptea, lângă apă, iar oamenii sărmani le-au împr[știat, căutând prin ele mărimi potrivite.
