Ca urmare, au fost suspendate inclusiv investițiile în infrastructura de protecție a Bucureștiului la inundații.

Ne mutăm în Județul Hunedoara, la barajul Valea de Pești, pus în funcțiune în 1973. Acumularea este singura sursă de apă pentru localitățile de pe Valea Jiului. Vorbim de peste 70.000 de locuitori din cinci municipii și trei orașe.

Barajul Valea de Pești se află în acest moment sub monitorizare specială. Totul a început în martie 2025 în urma unei ploi torențiale autoritățile au descoperit infiltrații destul de mari la baraj. Și asta pentru că masca de asfalt care ar trebui să protejeze structura barajului are în mai multe locuri fisuri și crăpături prin care intră apa.

Reporter: Dacă nu se încep?

Sorin Rîndașu – Departamentul pentru Situații de Urgență Apele Române: Ajungem în situații asemănătoare cu ce am trăit?

Reporter: Și anume?

Sorin Rîndașu – Departamentul pentru Situații de Urgență Apele Române: Adică pot apărea incidente care să ducă la sistarea alimentării cu apă. Nu vorbesc de siguranță structurală.

Astfel de situații pot duce însă la probleme de siguranță sanitară.

Bogdan Chițescu – director ESZ Prahova: „Noi tot timpul trebuie să ținem acest sistem amorsat cu apă în conductă, să fie un circuit al apei care să fie activ astfel încât să nu existe colonii de bacterii”.

Fisurile au apărut încă din anii 70, iar dimensiunea lor a crescut de-a lungul timpului. S-a convocat o ședință a comitetului județean pentru situații de urgență care a adoptat o hotărâre pentru punerea în siguranță a barajului și protejarea localităților din aval. La momentul respectiv autoritățile locale s-au temut că exista inclusiv riscul ca acesta să cedeze.

Lörincz Szell - prefect Hunedoara: „Era pericol ca să iasă mai multă apă, chiar pericol de inundare a localităților din Valea Jiului. Putea prin sistemul de drenaj să nu reziste barajul la acel moment. O dată creând oricare mic loc prin care să iasă putea să existe acest pericol, specialiștii au spus că nu e cazul”.

Specialiștii ajunși la fața locului au infirmat această ipoteză. Conferențiarul Altan Abdulamit este președintele Comisiei Naționale pentru Siguranța Barajelor.

Conf. Altan Abdulamit – președinte Comisia Națională pentru Siguranța Barajelor: „Din punct de vedere al aspectului tehnic, barajul nu are probleme grave care să necesite luarea unor decizii prin hotărâri ale comitetului județean de situații de urgență”.

Problema este alta. Din cauza fisurilor, administratorii barajului se confruntă cu două cerințe care se bat cap în cap. Pe de o parte, ca să funcționeze în siguranță experții recomandă menținerea unui nivel ridicat al apei, pentru ca porțiunile deteriorate ale stratului de etanșare să nu fie expuse la soare sau îngheț și să se degradeze și mai repede. Pe de altă parte, lacul trebuie să aibă suficient spațiu liber pentru a prelua apa adusă de o eventuală viitură.

Conf. Altan Abdulamit – președinte Comisia Națională pt. Siguranță Barajelor: „Chiar în condițiile în care barajul nu a fost conceput pentru a asigura acest scop”.

Pentru asta, nivelul apei trebuie ținut mai jos și expune masca asfaltică. Se fac 10 ani de când Apele Române au semnalat pentru prima oară problemă și nevoia de reparații. Banca Mondială a calculat de câți lei avem nevoie ca să ne aducem la zi toată infrastructura de protecție la inundații.

Diana Buzoianu - fosta ministră a Mediului: „În scenariul cel mai limitat. Cel mai de jos posibil, doar pentru lucrările extraordinar de importante de 26,8 miliarde. Iar scenariul ideal, acolo deja urcăm la 40 de miliarde. Pentru următorii 15 ani”.

Barajul Lacul Morii face parte din ultima linie de protecție a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Barajul și lacul de acumulare n-au mai avut parte de reparații capitale din 2008. Adică de aproape 20 de ani. Asta deși în ultimii ani multiple rapoarte au consemnat că au apărut tot felul de probleme, atât la baraj cât și la lac, iar acestea au nevoie de investiții urgente.

Un raport al Curții de Conturi din 2023 a identificat mai multe probleme nerezolvate. Am mers la Administrația Bazinală Argeș Vedea să întrebăm câte dintre ele s-au remediat în ultimii 3 ani.

Reporter: Reabilitarea protecției malului drept al lacului a fost făcută față de momentul 2023?

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: Parțial a fost făcut, parțial.

Reporter: Cât la sută?

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: 15-20%... Nu.

Reporter: Refacerea etanșeității măștii amonte de la barajul de pământ.

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: Tot parțial cu surse proprii 15-20%

Reporter: Reabilitarea galeriei drenante adiacente barajului de pământ mal stâng.

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: Tot așa.

Reporter: Sistemul de deviere a plutitorilor în amonte.

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: Nu, nu, nu acesta nu a fost făcut.

Mergem și la Barajul Buftea, de pe râul Colentina, tot cu rol de protecție a Bucureștiului la inundații. Barajul a fost construit în perioada interbelică și funcționează cu mecanismele de acum aproape 100 de ani.

Peste acest baraj au trecut inclusiv mari cutremure. Cum ar fi cel din 1977. Și mai e o problemă. Angajații Apelor Române reușesc să-l țină în continuare în funcțiune, însă dacă ceva se strică, au mari probleme cu găsirea unor piese noi pentru a înlocui ce a fost făcut în 1936.

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: „Am ajuns și la acel nivel. Ca românul încerci să le adaptezi, că nu mai găsești aceste piese care erau acolo”.

Culmea este că Apele Române au avut pe masă bani mulți pentru a le repara. Atât Lacul Morii, cât și Buftea au făcut parte din cele 13 baraje pentru care Comisia Europeană a alocat fonduri prin PNRR încă din 2021. Licitațiile au fost lansate târziu, în ianuarie 2025.

Reporter: De ce a eșuat această oportunitate uriașă?

Diana Buzoianu – fostă ministră a Mediului: Au fost aproximativ 350 de milioane de euro date pentru 13 poldere, 13 baraje și 400 de diguri. Niciun kilometru de dig nu a fost finalizat. Apropo, digurile fiind practic cele mai simple. 12 baraje au fost pierdute, 12 poldere au fost pierdute. Pur și simplu nu au mai fost acceptate să fie finanțate de către Comisie pentru că comisia nu mai credea că se pot finaliza într-un an de zile și atunci Comisia a cerut să fie dărâmate de la finanțare.

Cristian Barbu – șef serviciu Apele Române Argeș-Vedea: „Era evident pentru oricine are o minimă experiență pe proiecte de infrastructură pe fonduri europene că dacă urci ceva pentru zeci de milioane de euro execuție în SEAP, în ianuarie 2025 nu o să fie în vecii vecilor finalizat în august 2026. Nu pot să fiu sigur, sincer”.

Sorin Lucaci a fost șeful Apelor Române între 2022 și 2025. L-am contactat, însă a refuzat să ne ofere un punct de vedere. Ca să înțelegem mai bine ce înseamnă reabilitarea completă a unui mare baraj, am urcat în munți, pe valea Argeșului. Am primit acces pe șantierul uneia dintre cele mai complexe lucrări la un baraj din România, de după Revoluție.

Situația de la Barajul Vidraru

Suntem în interiorul Barajului Vidraru. Barajul și hidrocentrala de la Vidraru se află în mijlocul unui proces masiv de retehnologizare. O investiție care trebuia făcută demult. 188 de milioane de euro care vor asigura un ciclu de funcționare neîntrerupt de încă 30 de ani atât pentru baraj cât și pentru hidrocentrală.

Vidraru este cel mai înalt baraj în arc din România. Lacul poate stoca 469 de milioane de metri cubi de apă. De aici sunt alimentate cu apă Bucureștiul, Piteștiul, dar și hidrocentrala Vidraru, care poate 38 - 39. Echipa produce într-un an suficientă energie electrică pentru peste 250.000 de gospodării. Pentru a ajunge la instalațiile aflate pe fundul lacului, inginerii au fost nevoiți să îl golească.

Piesele care trebuie înlocuite sunt atât de mari și de grele, încât au fost coborâte cu elicopterul, una câte una.

Acum se lucrează la echipamentele care permit evacuarea rapidă a apei din lac în caz de urgență.

Este trenul de rulare, care merge pe aceste ghidaje. Numai trenul de role are 10 tone. Partea de obturare a căii de apă cântărește 40 de tone. 

O parte din mecansime sunt încastrate în beton sau direct în peretele de stâncă. 

Florin Marica - Șef Secție Exploatare Vidraru: „Asta e un punct încărcat și de emoție. Aici s-a întâmplat avaria din 74. Cea mai mare avarie din istoria barajului. Atunci când a cedat tunelul dintre cele două vane. Această vană, vana asta plană, a salvat amenajarea în anii '74. Și atunci datoria noastră e să o readucem la parametri, să se poată închide în orice condiții. Apa ajunge la turbinele hidrocentralei printr-o conductă blindată, care străbate muntele. Singura cale de acces este această scară îngustă și abruptă”.

Echipamentele sunt ridicate cu macaraua și introduse prin tunel. Pe perioada lucrărilor, acest capac metalic ține în spate toată greutatea apei aflată în lac.

La doi kilometri în aval se lucrează la modernizarea centralei electrice. Ce se vede la suprafață este doar un sfert din șantier. 

Ianăș Rădoi este directorul de operațiuni al Hidroelectrica. 

Ianăs Rădoi – director operațiuni Hidroelectrica: „Ciclul normal de viață este de 30 de ani pentru unele echipamente, între 30-50 de ani depinde de tipul de echipamente”.

Au fost montate șase transformatoare noi, de mare putere.

Acum sunt modernizate hidroagregatele, adică instalațiile care folosesc forța apei pentru a produce energie electrică.

Ianăș Rădoi – director operațiuni Hidroelectrica: „E o muncă titanică, imaginați-vă că acea piesă metalică a fost înglobată în beton, ea a fost tăiată cu șnur în segmente, fiecare segment scos, transportat pe cale de acces și ridicat prin acel put vertical, 100 de metri la suprafață și dus în exterior”.

Ianăș Rădoi – director operațiuni Hidroelectrica: Imaginați-vă că toate piesele mari sunt manipulate cu aceste poduri rulante și se poziționează la precizie de sutime, de fractură de milimetru. Termenul de execuție lucrare, de la semnare contract, din iulie 2024, 7 ani durează efectiv. 

Reporter: O dată la câți ani ar trebui făcute lucrări de genul ăsta?

Ianăș Rădoi: Echipamentele principale hidromecanice și electronice au o durata de viață normală de minim 30 de ani. În funcție de starea tehnică, această durată poate să fie prelungită dacă se comportă satisfăcător în exploatarea în producție. Ajungând că în cazul de față să avem 60 de ani de exploatare. 

În primăvară a început procesul de reumplere a lacului. Doar că, din cauza secetei, din august apa din lac nu a mai crescut. A rămas la nivelul de 46% până în prezent . 

Ianăș Rădoi – director operațiuni Hidroelectrica: Prin golirile de fund evacaum un debit de 6 metri cubi pe secundă în prezent, raportat la un afluent de 3,9. Intră mai puțină apă în lac decât dăm pentru populație.

Reporter: Când estimați că se va umple la loc?

Ianăș Rădoi: Depinde de precipitațiile care vor veni în primăvară, dacă vom avea sau nu viitură. 

Reporter: Adică vă doriți viitura.

Ianăș Rădoi: E greu de spus acum ce precipitații.

Reporter: Dar acum sunteți la nivelul pe care îl prognozați inițial când a început proiectul sau e sub nivelul...

Ianăș Rădoi: Sub.