Un astfel de caz a ajuns în fața instanței în Franța, după ce o femeie văduvă a decis, în 2017, să-și organizeze din timp succesiunea. Ea i-a donat fiicei sale dreptul de proprietate asupra casei familiei, cu o suprafață de 120 de metri pătrați, situată în regiunea Parisului. La acel moment, imobilul era evaluat la 280.000 de euro, scrie Figaro Immobilier.

Potrivit actului de donație, mama și-a păstrat un uzufruct parțial asupra parterului, ceea ce îi permitea să ocupe și să folosească această parte a locuinței. Fiica avea drept de folosință asupra etajului și anexelor, respectiv subsolul, podul și bucătăria de la etaj.

„Nu exista niciun conflict aparent la momentul semnării actului notarial”, explică Coralie Daven, fost notar și creatoarea unei platforme dedicate explicării legislației.

Aranjamentul părea convenabil pentru ambele părți: mama putea rămâne în casa în care locuise, iar fiica devenea proprietară, urmând să dobândească integral imobilul după moartea mamei, fără costuri suplimentare.

Recomandări Video

Relația dintre cele două s-a răcit treptat

Câteva luni mai târziu, după despărțirea de partenerul său, fiica s-a mutat în partea casei pe care avea dreptul să o folosească, la etaj. Treptat însă, relația dintre cele două s-a deteriorat.

Potrivit fostului notar, comportamentul fiicei a devenit „treptat și insidios”. Mai întâi, aceasta a început să limiteze accesul mamei la anumite spații comune. A încuiat sufrageria, invocând lucrări de renovare, și a restricționat accesul la bucătărie sub același pretext.

Ulterior, mama a reclamat o serie de comportamente deranjante: fiica dădea muzica foarte tare la etaj, organiza petreceri zgomotoase seara și refuza să stingă luminile din spațiile comune pe timpul nopții.

Fiica ar fi golit apoi anexele fără să o anunțe pe mamă și i-ar fi aruncat lucrurile personale. De asemenea, a încetat să contribuie la cheltuielile comune, precum electricitatea, încălzirea și apa, astfel că mama a fost nevoită să le suporte singură.

În cele din urmă, fiica i-a interzis mamei să mai folosească bucătăria de vară, ridicând un gard în jurul acesteia, deși acel spațiu era important pentru starea de bine a femeii.

Acesta a fost momentul în care mama a decis să meargă în instanță. Ea a cerut revocarea donației și recuperarea integrală a dreptului de proprietate asupra casei.

Ce prevede legea franceză

Deși, în principiu, o donație nu poate fi revocată, instanța a decis în favoarea mamei, invocând prevederile legislației franceze. Potrivit legii, o donație făcută în timpul vieții poate fi revocată în cazul ingratitudinii beneficiarului.

Printre situațiile care pot justifica revocarea se numără abuzurile, faptele grave sau insultele, punerea în pericol a vieții donatorului ori refuzul de a-i oferi întreținere sau ajutor.

În acest caz, judecătorul a considerat că acțiunile fiicei – inclusiv îndepărtarea bunurilor personale ale mamei și privarea intenționată a acesteia de folosința unor părți din proprietate – reprezentau fapte suficient de grave pentru revocarea donației.

Instanța a ținut cont și de faptul că fiica nu și-ar fi respectat obligațiile care decurgeau din donație: respectarea dreptului de uzufruct al mamei, sprijinirea acesteia și adoptarea unui comportament decent față de persoana care îi făcuse donația.

Mărturiile vecinilor și ale membrilor familiei au susținut, de asemenea, că acțiunile fiicei nu au fost simple acte de neglijență, ci parte a unui comportament intenționat de excludere a mamei din propria locuință.

În cele din urmă, judecătorul a revocat donația, iar fiica a fost obligată să restituie proprietatea. Mama a redevenit astfel proprietara deplină a casei.

„Revocarea pentru ingratitudine reprezintă o protecție prevăzută de dreptul francez, chiar dacă nu este întotdeauna menționată explicit în actul notarial”, explică Coralie Daven.

Fostul notar atrage însă atenția că simpla rupere a relațiilor dintre părinți și copii nu reprezintă, în sine, un motiv pentru invocarea ingratitudinii. De exemplu, faptul că un copil nu își invită mama de Crăciun sau uită să-i ureze „La mulți ani” nu constituie o faptă sancționabilă în acest sens.

După acest episod, femeia a decis să-și redacteze un testament. Știind că nu își poate exclude complet fiica din succesiune din cauza regulilor privind rezerva succesorală, a ales o altă strategie.

Ea a decis să lase cotitatea disponibilă, reprezentând 50% din moștenire, nepoatei sale și să-i acorde acesteia prioritate la împărțirea succesiunii. Nepoata urma să îi plătească mamei sale, fiica femeii, o compensație corespunzătoare părții de moștenire la care aceasta avea dreptul.