Abuzul în serviciu, neconstituțional în integralitate. Deciziile CCR cu privire la modificarea Codului Penal

Abuzul în serviciu a fost declarat neconstituțional în integralitate.  De asemenea, modificările făcute la traficul de influență au fost declarate neconstituționale.

Abrogarea neglijenței în serviciu însă nu ridică probleme de neconstituționalitate, a mai decis CCR. Astfel, vor rămâne doar sancțiunile administrative pentru neglijență în serviciu, și nu cele penale.

Comunicatul CCR:

A. În ziua de 25 octombrie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele obiecții de neconstituționalitate:

Citește și

Florin Iordache: Bineînțeles că nu vom prelua toate recomandările Comisiei de la Veneția

I. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată de un număr de 110 deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, Grupului parlamentar al Partidului Mișcarea Populară, Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați.

II. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite.

III. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecție formulată Președintele României.

Constatând identitatea de obiect al acestor trei sesizări, Curtea Constituţională a dispus conexarea cauzelor.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională:

Cu unanimitate de voturi,

1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2 [cu referire la art.5 alin.(11)-(14)], pct.4 [cu referire la art.17 lit.a)], pct.5 [cu referire la art.35 alin.(1) fraza a doua], pct.14 [cu referire la art.75 alin.(2) lit.d)], pct.17 [cu referire la abrogarea art.91 alin.(1) lit.c)], pct.20 [cu referire la art.96 alin.(4)], pct.21 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(2) lit.b) sintagma „probele administrate”], pct.23 [cu referire la art.1121 alin.(21) sintagma „probe certe, dincolo de orice îndoială”], pct.24 [cu referire la art.1121 alin.(3) sintagmele „dacă acesta a cunoscut că scopul transferului este evitarea confiscării” şi „probe certe, dincolo de orice îndoială”], pct.27 [cu referire la art.155 alin.(2)], pct.29 [cu referire la art.173 alin.(2)-(5)], pct.30 [cu referire la abrogarea art.175 alin.(2)], pct.31 [cu referire la art.177 alin.(1) lit.b) sintagma „fostul soţ” și lit.c) sintagma „au convieţuit”], pct.32 [cu referire la art.1871], pct.33 [cu referire la art.189 alin.(1) lit.i)], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.b)], pct.41 [cu referire la art.273 alin.(4)], pct.42 [cu referire la art.277 alin.(3) teza a doua cuvântul „pedeapsă”], pct.43 [cu referire la art.277 alin.(31)], pct.49 [cu referire la art.295 alin.(3)], pct.51 [cu referire la art.297 alin.(3)], pct.62 [cu referire la art.367 alin.(6) în privința trimiterii la Codul de procedură penală] și art.II [cu referire la sintagma „probe certe”] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt neconstituţionale.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispozițiile art.I pct.15 [cu referire la art.75 alin.(3)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(2) lit.a)], pct.38 [cu referire la art.257 alin.(4)], pct.39 [cu referire la art.269 alin.(3)] și pct.40 [cu referire la art.269 alin.(5)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Cu majoritate de voturi,

1. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.6 [cu referire la art.39 alin.(1) lit.b) şi lit.e), cu trimitere la lit.b)], pct.10 [cu referire la art.64 alin.(1)], pct.11 [cu referire la abrogarea art.64 alin.(6)], pct.28 [cu referire la art.1591 sintagma „până la pronunţarea unei hotărâri definitive”], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.c) şi (6)], pct.47 [cu referire la art.291 alin.(1)] și pct.50 [cu referire la art.297 alin.(1)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt neconstituţionale.

2. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.6 [cu referire la art.39 alin.(1) lit.c) şi lit.e), cu trimitere la lit.c)], pct.13 [cu referire la art.75 alin.(1) lit.d)], pct.21 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.a)-c) şi alin.(2)-(6)], pct.22 [cu referire la art.1121 alin.(1) sintagma „probelor administrate”], pct.26 [cu referire la art.154 alin.(1) lit.b) şi c)], pct.27 [cu referire la art.155 alin.(3)], pct.40 [cu referire la art.269 alin.(4) lit.a)], pct.42 [cu referire la art.277 alin.(1), (2) și alin.(3) teza întâi], pct.43 [cu referire la art.277 alin.(32)], pct.46 [cu referire la art.290 alin.(3)], pct.52 [cu referire la abrogarea art.298], pct.53 [cu referire la art.308 alin.(3) şi (4)], pct.54 [cu referire la art.309] şi art.III din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

B. În ceea ce privește:

Obiecțiile de neconstituționalitate referitoare la Legea privind Codul administrativ al României, obiecții formulate de un număr de 44 de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, Uniunii Salvați România și Partidului Mișcarea Populară și 6 deputați neafiliați, precum și de Președintele României,

Având nevoie de timp, Curtea Constituțională a amânat începerea dezbaterilor pentru data de 6 noiembrie 2018.

C. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.595 alin.(1) din Codul de procedură penală şi art.4 din Codul penal care au următorul conținut:

- Art.595 alin.(1) din Codul de procedură penală: „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art.4 şi 6 din Codul penal.”

- Art.4 din Codul penal: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

În urma deliberării, cu majoritate de voturi, Curtea:

1. A admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.595 alin.(1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională.

2. A admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu o lege penală de dezincriminare, este neconstituţională.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală şi Tribunalul Ilfov – Secţia penală.

Sesizarea făcută de Iohannis și de partide

Şefului statului preciza în sesizare că această lege a fost adoptată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaţilor neconstituţional întrunită. Actul normativ nu a fost expres înscris pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare, existenţa acestuia pe ordinea de zi a acestei Camere neputând fi prezumată ca fiind implicită, întrucât la momentul convocării forului în sesiune extraordinară nu fusese adoptat de Senat şi nici nu fusese înregistrat la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, completează şeful statului.

El arată că unele prevederi ale legii încalcă decizii ale CCR, indicând modificările la "aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei".

Klaus Iohannis mai precizează că modificările privind modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept, care impun legiuitorului adoptarea unor măsuri de politică penală în vederea apărării ordinii şi siguranţei publice, prin adoptarea instrumentelor necesare în scopul reducerii fenomenului infracţional, cu "excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen", precum şi pe cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie referitoare la obligativitatea deciziilor CCR.

Preşedintele solicita CCR să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie este neconstituţională în ansamblul său.

La rândul său, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu privire la aspectele de neconstituţionalitate cuprinse în legea de modificare a Codului penal.

"Judecătorii (...) s-au constituit în Secţii Unite (...) pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Secţiile Unite (...), legal constituite, prin Hotărârea nr. 8 din 5 iulie 2018, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie", se preciza într-un comunicat al ICCJ transmis AGERPRES.

În hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se arăta, printre altele, că în modificările aduse art. 297 alin. (1) din Codul penal, referitor la abuzul în serviciu, legiuitorul a introdus condiţia ca fapta să fie săvârşită "în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv un folos material necuvenit", restrângând semnificativ sfera de aplicare a normei de incriminare.

Conform aceleiaşi surse, reducerea termenului general de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani constituie soluţii legislative care încalcă deciziile CCR şi afectează echilibrul între dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, răspunzând unui interes general, dar şi drepturile persoanelor care beneficiază de prescriptibilitatea răspunderii penale.

"Dezincriminarea faptelor de corupţie şi de serviciu săvârşite de funcţionarii publici prevăzuţi în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în legătură cu aceştia afectează protecţia penală acordată valorilor sociale ocrotite prin reglementarea infracţiunilor de corupţie şi de serviciu", preciza ICCJ.

Deputaţii PNL, USR şi PMP solicitau CCR să constate că legea este neconstituţională în ansamblul ei deoarece Parlamentul a procedat la adoptarea acesteia cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 61, art. 64, art. 69 alin. (2), art. 75, art. 147 alin. (4) şi ale art. 148 din Constituţie.

Aceştia argumentau că titlul legii a fost modificat în Senat şi că textul a fost adoptat de cele două Camere ale Parlamentului în două zile.

În preambulul sesizării de neconstituţionalitate, semnatarii solicitau necesitatea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, susţinând că acestea sunt indispensabile lămuririi pe fond a situaţiei create prin legea criticată, referitoare la compatibilitatea conţinutului acesteia cu dispoziţiile Tratatului Uniunii Europene şi ale Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene, implicit cu cele ale Cartei Fundamentale a Drepturilor Omului.

În sesizare, Opoziţia invoca poziţia GRECO potrivit căreia modificările propuse cu privire la Codul penal, discutate de Comisia parlamentară specială comună în legătură cu Directiva UE privind prezumţia de nevinovăţie, depăşesc scopul Directivei europene şi dau naştere la îngrijorări serioase atât pe plan intern, cât şi printre alte state, pentru potenţialul impact negativ asupra asistenţei judiciare reciproce şi asupra capacităţii sistemului de justiţie penală de a aborda forme grave de criminalitate, inclusiv infracţiuni legate de corupţie.

Aceştia arătau că legea a fost adoptată fără realizarea unui studiu de impact.

Opoziţia invoca şi motive intrinseci de neconstituţionalitate în sesizare, făcând referire la mai multe articole din Codul penal şi decizii ale CCR. Astfel, printre altele, deputaţii PNL, USR şi PMP susţineau că dispoziţiile propuse sunt de natură să încurajeze actele de corupţie la nivelul demnitarilor şi magistraţilor şi să aibă repercusiuni grave asupra procesului de legiferare şi de justiţie, vulnerabilizând cele trei puteri fundamentale în stat: legislativă, executivă (în componenta emiterii de acte normative) şi judecătorească.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui