În timp ce majoritatea membrilor CCR au considerat că „amendamentul Fritz” este constitutional, trei judecători au scris o opinia separată în care argumentează în direcția opusă. Este vorba despre Elena-Simina Tănăsescu (președinta CCR), alături de Laura-Iuliana Scântei și Dacian-Cosmin Dragoș
Potrivit opiniei separate, admiterea obiecției de neconstituționalitate ar fi fost necesară deoarece prevederile contestate impun aplicarea legii noi unor „fapte/raporturi juridice epuizate/consumate sub imperiul legii vechi”. În opinia celor trei judecători, problema nu este doar momentul în care mandatul încetează. Esențial este faptul că situația juridică pe care noua lege o folosește pentru a produce această consecință era deja definitivă înainte de intrarea în vigoare a noii reglementări.
Raportul ANI privind incompatibilitatea sau conflictul de interese fusese deja emis și, după caz, confirmat definitiv de instanță. În aceste condiții, susțin judecătorii, noua lege nu se limitează la a reglementa viitorul, ci intervine asupra unei situații juridice consumate și îi schimbă consecințele.
„Cu privire la normele tranzitorii și aplicarea unei noi sancțiuni la conflicte de interese sau incompatibilități constatate definitiv Art.X din legea supusă controlului de constituționalitate reglementează norme tranzitorii care au ca scop realizarea legăturii necesare între vechea și noua reglementare. Art.II pct.17, cu referire la art.25 alin.(2) și art.X alin.(1) și (2) din lege contravin principiului neretroactivității legii prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituție”, au scris judecătorii.
„Tempus regit actum”: legea care se aplică este legea în vigoare când s-a întâmplat și judecat fapta
Unul dintre argumentele centrale ale opiniei separate este principiul tempus regit actum – ideea că o situație juridică produce efectele prevăzute de legea aflată în vigoare la momentul constituirii sale.
Judecătorii fac trimitere la decizii anterioare ale CCR și arată că principiul neretroactivității nu este doar o regulă tehnică privind succesiunea legilor în timp. El reprezintă o garanție a securității juridice și a încrederii cetățenilor în sistemul de drept. „Voința politică” exprimată printr-o lege poate fi aplicată, în această logică, numai pentru viitor. Altfel, cetățenii nu ar putea anticipa consecințele juridice ale conduitei lor la momentul în care aceasta are loc.
Cei trei judecători subliniază că acest principiu protejează inclusiv împotriva unui posibil arbitrar al statului: oamenii trebuie să poată ști, la momentul în care acționează, ce consecințe juridice poate produce conduita lor.
„Principiul neretroactivității legii reprezintă un corolar al principiului securității juridice și a fost exprimat încă din dreptul roman prin sintagma tempus regit actum. Acest principiu reprezintă o garanție fundamentala pentru cetățeni, protejându-i împotriva arbitrariului si a unui pericol care vine chiar din partea dreptului adoptat de stat. Voința politică a unei societăți exprimată juridic prin legi poate fi aplicata doar pentru viitor, numai în acest mod fiind posibila si adaptarea conduitei cetățenilor la exigentele normelor juridice, precum și cunoașterea consecințelor juridice care pot decurge din legi ori din încălcarea lor. Acest principiu a devenit o tradiție constituțională comună nu doar pentru statele membre ale Uniunii Europene, ci și pentru toate statele democratice din lume. Consacrat la nivel constituțional în Constituția din 1991, principiul prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituție a fost consistent explicat și permanent aplicat de Curtea Constituțională a României de la înființare și până la prezenta decizie. Potrivit jurisprudenței constante și consolidate a Curții Constituționale, jurisdicția constituțională a clarificat sensul principiului neretroactivității legii, în concordanță cu alte norme și principii constituționale, precum principiul legalității, principiul securității juridice sau principiul statului de drept și a sancționat în mod consecvent prevederi ale legislației care retroactivau, potrivit sintezei jurisprudențiale de mai jos”, au scris cei trei judecători.
CCR a spus că o lege nouă nu poate modifica situații juridice anterioare
Unul dintre argumentele cele mai puternice ale opiniei separate este construit chiar pe jurisprudența anterioară a Curții Constituționale. Judecătorii citează decizii în care CCR a stabilit că o lege nouă nu poate „desființa sau modifica situații juridice anterioare”, deoarece o asemenea intervenție ar încălca principiul constituțional al neretroactivității. De asemenea, este invocată Decizia nr. 755/2014, potrivit căreia aplicarea imediată a legii noi presupune că o situație juridică produce efectele prevăzute de legea în vigoare la momentul constituirii sale.
În acest context, cei trei judecători consideră că noua reglementare depășește limita dintre aplicarea imediată a legii noi și retroactivitate. Nu este vorba, în opinia lor, doar despre reglementarea unui efect viitor al unei situații existente, ci despre schimbarea regimului juridic aplicabil unei situații care fusese deja definitiv stabilită.Cei trei judecători invocă și articolele 36 și 37 din Constituție, referitoare la dreptul de vot și dreptul de a fi ales.
Majoritatea judecătorilor CCR consideră că „amendamentul Fritz” este constitutional
Curtea Constituţională a României a publicat, vineri seară, motivarea deciziei de constituţionalitate privind „amendamentul Fritz” din Legea ANI, motivând că noua normă încheie un mandat „a cărui integritate a fost afectată”. Totodată, judecătorii spun că o situaţie de conflict de interese ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat afectează funcţia publică.
Curtea Constituţională menţionează faptul că legea criticată nu reglementează un cumul de răspunderi sau sancţiuni „care s-ar autoexclude reciproc”, ci o singură formă de răspundere cu sancţiuni bine definite din punct de vedere juridic, menite să protejeze integritatea funcţiei, fără să fie încălcat art.1 alin.(5) din Constituţie.
Curtea reţine că, după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituţional şi deci nici legiuitorul nu poate adopta acte cu încălcarea lui.
„Deci, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, el nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional”, se arată în motivarea deciziei.
Potrivit judecătorilor CCR, norma tranzitorie nu introduce o nouă sancţiune personală pentru o faptă din trecut, ci încheie o funcţie sau un mandat a cărui integritate a fost afectată.
CCR notează că se impune luarea în considerare a efectelor viitoare „ale situaţiei juridice născute anterior intrării în vigoare a noii legi în materia integrităţii publice ca fiind o situaţie în curs, căreia i se aplică prevederile legii noi”.
„Ca atare, o situaţie de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează şi afectează integritatea funcţiei, demnităţii publice ori a mandatului, ceea ce conduce la discreditarea însăşi a funcţiei/demnităţii/mandatului exercitat care se întinde pe întregul interval temporal al executării sancţiunii de către titularul funcţiei/demnităţii publice/mandatului”, se arată în motivare.
Judecătorii constituţionali vorbesc despre o „alterare” a autorităţii şi a„imaginii” funcţiei publice ca efect în viitor al situaţiei juridice generate de fapta funcţionarului, faptă săvârşită sub legea veche.
Curtea constată că este necesară „racordarea integrativă a efectelor juridice produse sub vechea reglementare” la noua concepţie şi soluţie legislativă pentru a asigura „coeziunea acţiunii statului în domeniul funcţiei publice”.
În motivarea sa, CCR concluzionează că legea nu face altceva decât să pună capăt unei alterări grave a integrităţii funcţiei şi să redea credibilitatea şi calităţile distinctive ale acestora.
„A interzice legiuitorului să protejeze integritatea funcţiei/ demnităţii/ mandatului de drept public când aceasta a fost esenţialmente afectată printr-o acţiune nelegală a titularului său temporar pe motiv că acestuia din urmă i s-a aplicat o sancţiune echivalează cu abandonarea standardelor de protecţie asociate funcţiei publice privite lato sensu şi cu un regres al statului de drept”, transmite Curtea.
Curtea Constituţională a decis, luni, că amendamentul care îl vizează pe primarul Timişoarei, liderul USR Dominic Fritz, privind încetarea mandatului, la incompatibilitate şi conflict de interese, în 30 de zile, este constituţional.
