Nu sunt niciodata singuri
În România este foarte dezvoltată specia suporterului de scor. Sau a suporterului de performanţă.
Susţinem Rapid doar când îi merge bine. Ţinem cu Steaua pentru că are cele mai multe trofee.
O părăsim pe Universitatea Cluj pentru CFR, pe Dunărea Giurgiu pentru Astra, pe Farul pentru Viitorul Constanţa pentru că nu avem fibră de oameni care susţin la greu, ci stofă de traseişti care orbitează în jurul puternicului momentului.
În aceeaşi Românie există însă şi altfel de oameni pasionaţi de fotbal.
Fani care şi-au găsit filosofia legată de fotbal într-un imn, şi-au dăruit sufletul unui club care înseamnă nu numai grandoare ci şi fidelitate, iubire autentică, necondiţionată.
Săptămână de săptămână, fanii lui Liverpool se întâlnesc în Bucureşti şi Timişoara pentru a vedea meciurile echipei lor favorite.
Nu, „pentru a le vedea” sună incomplet, mult mai fidel sună „pentru a le trăi”, „pentru a le suferi”, „pentru a le savura”.
Sunt tineri sau de vârstă mijlocie.
Niciunul nu a văzut-o pe Liverpool campioană. Deşi Liverpool a câştigat de 18 ori campionatul Angliei. Ultima oară a triumfat în ’90, când liga engleză nu putea fi văzută în România.
Mulţi dintre ei s-au legat de Liverpool în plină perioadă de dominaţie a lui Manchester United, marea rivală.
Sau în perioadele în care Arsenal sau Chelsea deveneau forţe de prim-plan în detrimentul aceleiaşi Liverpool.
Şi totuşi ei au ales legenda, o stare unică de spirit, deşi asta a însemnat şi o condamnare la amărăciune.
ADN-ul lor de suporteri adevăraţi este testat în condiţii extreme. Liverpool a avut în acest sezon cel mai slab start în mai bine de un secol.
Iar în Europa, Manchester United sau Arsenal se califică lejer în optimile Ligii Campionilor. În timp ce Liverpool suferă în a doua divizie a fotbalului continental, Europa League.
Dar asta nu contează. 10 fani din Timişoara au luat drumul oraşului italian Udine pentru meciul decisiv al lui Liverpool de calificare din grupă.
Barul în care se întâlnesc în fiecare săptămână în Bucureşti pare a fi un colţ de Anfield.
Când Luis Suarez a venit la Bucureşti cu naţionala Uruguayului, starul lui Liverpool a avut parte de vizita unei delegaţii care nu s-a lăsat până nu a obţinut semnătura pe drapelul roşu cu cormoran şi fotografia nepreţuită.
Se organizează pentru drumuri pe Anfield şi nu vor să fie despărţiţi de sute de km în ţară.
De aceea s-au întîlnit în inima României, la Sibiu, pentru reconstituirea unei peluze The Kop a României. Au venit cum au putut fani din tot felul de oraşe şi cătune ale României.
Liverpool a ajuns la ani lumină de jocul Barcelonei. De aroganţa Realului. De succesul lui Manchester United. De banii lui Manchester City. De inspiraţia Borussiei Dortmund. De soliditatea lui Bayern Munchen.
Dar varianta românească a faimoasei peluze The Kop, răspândită în Bucureşti, Timişoara, Alba Iulia, Chicago sau Manchester demonstrează că fotbalul nu este întotdeauna numai despre succes.
Fotbalul este viaţă trăită cu intensitate, credinţă şi speranţă. „Walk on, with hope in your heart / And you’ll never walk alone”…
.webp)
