Vama Veche: cum a fost si de ce a ajuns asa? Nostalgii despre viitor
A fost odata, ca niciodata Vama Veche. O oaza de salbaticie si liberatate. Nostalgia timpurilor de altadata li se citeste pe chipuri mai intai batranilor din sat.
Inca stau la poarta in asteptarea turistilor de pe vremuri. Tineri fara pretentii care veneau doar cu un rucsac in spate. Tanti Sultana are 75 de ani si multe povesti. Isi aminteste cum, prin casa ei din chirpici, au trecut vara de vara, sute de oraseni.
Camerele simple, cu mobilier vechi dar cu cearsafuri scorbite, erau mereu pregatite de oaspeti in cautare de liniste dar si de o masa sanatoasa in curte sub umbra racoroasa a vitei de vie. "Veneau le gateam de toate, ciorbe, sarmale, ciorbe de peste. De unde luati pestele pentru ciorba? De aici, de la cherhana, de la pescari, se ducea sotul meu dimineata si ne aducea peste", spune tanti Sultana.
Oamenii spun cu amar ca nisipul din Vama era cel mai fin de pe tot litoralul. Acum insa a fost carat cu basculanta pentru constructia vilelor. Proprietarii lor sunt mandri ca au succes.
De altfel, sezlongurile si baldachinele pe care troneaza fete bronzate la solar si baieti de club ne proiecteaza intr-o alta lume.
Un loc in care vechii vamaiotii cu greu se mai regasesc. Insa si ei au fost nevoiti sa se adaptaze schimbarii. Acum se pot face rezervari on line la pensiuni, cu telefoane in camere si internet wireless.
Norocosi par sa fie cei din noua generatie care nu mai alearga dupa o naluca.
Cum va arata Vama Veche peste alti zece ani? Vom trai si vom vedea.
