Rasnovul - Cetatea Filmului Romanesc

06-04-2010 | 12:34

Nu este film mare, istoric, romanesc din ultimii ani care sa nu surprinda macar in cateva cadre splendida cetate a Rasnovului, fortareata care sta sub semnul trandafirului.

Stirileprotv

Dacii, Columna, Mihai Viteazul, toate peliculele de succes au fost turnate in jurul sau in cetatea asezata langa Brasov. Ajungi, simplu... din Brasov tii Bulevardul Unirii, treci de serpentine si cand ai dat cu ochii de sesurile Tarii Barsei, vegheate din departare de Muntii Bucegi si ai Baiului, atunci stii ca ai ajuns la Rasnov.

Cetatea Rasnovului este cetate taraneasca, dar nu pentru ca acolo era un numar mai mare de sumane si caciuli decat in alta parte. Locuitorii din Tara Barsei se ocupau cu agricultura, pana pe la 1241, cand o invazie tatara i-a lasat urgisiti. Asa a pornit constructia fortaretei, intr-un stil simplu, pentru a fi loc de adapost in fata invaziilor. Seamana mai mult cu o casa veche si trainica de taran gospodar, decat cu un castel medieval, daca te uiti de departe.

Odata ajuns langa ea iti dai seama ca era aproape imposibil sa cuceresti "casuta", care a fost construita mestesugit, astfel incat sa nu poata fi cucerita. Mesterii au ridicat cetatea pe o stanca, iar peretii inalti de cinci metri si grosi de un metru jumatate sunt aproape imposibil de escaladat. Din trei parti cetatea are la poale pante abrupte de 150 de metri, iar pe acoperisuri si pe ziduri era tigla, care sa nu se aprinda in caz de atac dusman.

In anul 1600, peretii grosi, de piatra si de caramida ii ofera adapost si lui Mihai Viteazul. Primul domnitor care a unit tarile romane s-a retras aici alaturi de Doamna Stanca, dupa infrangerea de la Miraslau. Peste ani, cetatea avea sa primeasca echipele de filmare care turnau sub comanda lui Sergiu Nicolaescu filmul Mihai Viteazul.

In 1612 are loc prima si singura capitulare din istorie a cetatii. Oamenii din Tara Barsei rezistasera eroic in fata principelui Gabriel Bathory, dar le fusese taiata alimentarea cu apa. Fortareata de pe stanca era aprovizionata de la o fantana din exterior, pe un drum ascuns. Odata ce dusmanii au aflat, au blocat accesul la apa si cetatea s-a predat.

Dar si din capitulare a fost invatata o lectie. La cativa ani distanta, incepe sa se sape fantana cetatii, direct prin stanca. Caldarea fantanii avea de coborat la o adancime de ... 146 de metri. Cand ajungi in curtea interioara a cetatii, sigur vei gasi pe cineva sa iti spuna o legenda conform careia a fost sapata in 12 ani de prizonieri turci, care au scrijelit versete din Coran pe peretii fantanii. De fapt, singura sursa de apa a cetatii a fost realizata de mesteri sasi, mult mai priceputi in ale ingineriei decat otomanii care au ajuns prin Tara Barsei. Si revolutionarii lui Tudor Vladimirescu si cei de la 1848 au baut apa din aceasta fantana, dar in 1850 se rupe roata fantanii si pana in ziua de azi nimeni nu a mai reparat-o.

Acum, in curtea interioara mai gasesti un muzeu medieval, in care exponatele te transporta in Evul Mediu. Gasesti aici armuri care au inzauat candva nobili cavaleri, arme folosite de tarani vanjosi pentru a-si proteja avutiile, mobilier din camerele castelanilor, dar si o masca de tortura si un jug medieval cu care erau mutati prizonierii cetatii. In ultimii ani indiferenta si reaua vointa si-au pus amprenta si pe zidurile care nu au fost cucerite prin lupta, dar inca mai sunt oameni care iti spuna povestea fortaretei, care sa te invete sa tragi cu arcul ca pe vremuri si sa iti arate cum sa sadesti un trandafir pentru cei care au ridicat cetatea. Numele ei, Rasnov, vine de la Rousenau, care in limba germana inseamna Poiana Trandafirilor.

Vino in Rasnov vara, sa vezi minunate trasuri si atelaje vechi la Festivalul Ecvestru, sau schimba ocheade cu domnitele si sa razi la giumbuslucuri de saltimbanc in toamna, cand e programat Festivalul Medieval.

Daca drumul pana aici, istoria cetatii si zidurile nu ti-au aprins imaginatia, poti oricand sa incerci altceva. Mergi in Cheile Rasnoavei si incerci coborari in rapel si bungee-jumping. In zona gasesti cazare la pensiuni, iar mare parte din ele au si cai de rasa pentru calarit. Cand apune soarele peste cetate, atunci sa cauti odihna povestilor de la localnici. Ardelenii nu sunt limbuti de felul lor, dar nici nu se lasa indemnati de doua ori, cand in fata se asterne branza cu slana si pita de casa, o ulcea de vin sau o "glaja" de palinca.